Linkuri accesibilitate

„Paradigma moscovită a jurnalismului”


Protest împotriva maltratării ziaristului Oleg Kașin
Protest împotriva maltratării ziaristului Oleg Kașin

Ahto Lobjakas: „În ţările unde societatea civilă n-a avut timp sau ocazia să se dezvolte, puterea politică vede în orice critică o opoziţie”.

În Rusia se înmulţesc atacurile violente împotriva jurnaliştilor, care nu numai că sînt bătuţi cu sălbăticie, dar sînt şi condamnaţi pentru calomnie, sau acuzaţi că-şi inscenează singur agresarea, cum s-a întîmplat recent. Ultimele incidente confirmă scăderea Rusiei în clasamentele privind libertatea presei. Un comentariu pe această temă al corespondentului „Europei Libere” la Bruxelles Ahto Lobjakas.

Oricît de rele ar fi lucrurile la Moscova, Rusia este doar epicentrul unui fenomen post sovietic care se întinde pe tot cuprinsul fostului spaţiu comunist. Gravitînd din nou către Moscova, Ucraina e un asemena caz. Serviciul Securităţii de Stat a fost acuzat de intimidarea şi hărţuirea jurnaliştilor după alegerea preşedintelui Victor Ianucovici.

Şeful acestui serviciu, Valeri Horoşovski s-a aflat săptămîna asta la Bruxelles, unde şi-a găsit timp pentru o încercare de a „fermeca” mai mulţi jurnalişti în timpul unui brunch. Spusele sale n-au făcut însă decît să întărească suspiciunea că autorităţile de la Kiev folosesc acum o paradigmă a practicării jurnalismului diferită de aceea recunoscută de majoritatea statelor occidentale. Să-i spunem „Paradigma moscovită a jurnalismului”.

Cuvîntul cheie al prezentării lui Valeri Horoşovski a fost „responsabilitatea”. El spune că în ultimii cinci ani, cînd la conducerea ţării s-au aflat forţe politice orientate mai mult spre vest, Ucraina şi-a pierdut responsabilitatea, la nivelul autortităţilor, al sferei publice, al presei.

Rugat de „Europa Liberă” să spună ce înţelege prin „responsabilitate” şi cum se aplică ea la jurnalişti, Horoşovski a spus că „responsabilitatea jurnaliştilor este de a spune adevărul”. „Ziariştii trebuie să-şi facă treaba, iar onestitatea este principala prioritate”. Şi a adăugat că prea des în Ucraina jurnaliştii sînt „contractaţi” ca să răspîndească „dezinformarea”

Preocuparea faţă de „adevăr” arată ce înseamnă, în cazul cel mai bun (şi mai puţin letal) „Paradigma moscovită a jurnalismului”. Forţată să se explice, ea defineşte mass media ca pe un instrument, o profesiune ca oricare alta fără autonomie politică reală.

Asta e în contradicţie puternică cu felul cum e privit jurnalismul în Occident (în teorie, chiar dacă nu totdeauna şi în practică). Anume ca un sub-domeniu autonom al societăţii civile, de la care în mod legitim se aşteaptă să comenteze asupra activităţii politice, să critice politica, să acţioneze ca un cîine de pază vis-a-vis de puterea politică, şi să se bucure de o largă şi apărată de lege imunitate în faţa autorităţilor.

Totul pare să depindă în cele din urmă de „greutatea” societăţii civile. În ţările unde societatea civilă n-a avut timp sau ocazia să se dezvolte, puterea politică vede în orice critică o opoziţie. Tot ce nu e în mod expres depolitizat pentru a fi pe placul puterii e automat perceput ca ţinînd de domeniul politicului.

Iar obiectul politicii este obţinerea puterii (chiar şi Tony Blair oferă această definiţie în memoriile sale).

Nu mai trebuie să spunem că şansele ca societatea civilă să prindă rădăcini în fosta Uniune Sovietică sînt egale cu zero fără o presiune din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite.

Asta devine din ce în ce mai clar în Georgia, unde fiecare televiziune, fiecare ziar sînt sau „guvernamentale” sau „de opoziţie” (şi de fapt pînă şi hotelurile şi restaurantele sînt categorizate astfel).

Ca să nu mai vorbim de Belarus, Azerbaijan şi Armenia. Şi acum se pare că Ucraina e la rînd.
  • 16x9 Image

    Lucian Ştefănescu

    Lucian ȘTEFĂNESCU (născut la Cluj în 1959), ziarist, corespondent la Biroul RFE/RL de la București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei Libere de la Praga.

XS
SM
MD
LG