Linkuri accesibilitate

Valoarea listelor electorale crește prin dialogul cu alegătorii


Vasile Nedelciuc

Vasile Nedelciuc

Vasile Nedelciuc: „Traseismul politic va fi oprit numai printr-o interacțiune între partide şi societate”.



Vasile Nedelciuc: „Un deputat nu este o persoană întâmplătoare, ajunsă în Parlament să-şi exprime propriile puncte de vedere. Un deputat este o persoană, care a manifestat nişte interese politice, care nu este poate mulţumit de anumite realităţi. El vrea să schimbe ceva în ţară. Şi atunci, când se decide să se lanseze în politică, optează pentru o formaţiune politică, pentru anumit curs. Influenţează programul acelui partid înainte de campania electorală, pe durata campaniei şi atunci când intră în Parlament, el intră într-o echipă, care doreşte să facă, să realizeze obiectivele acestui partid. Aşadar, din punctul meu de vedere, chiar din propria mea experienţă parlamentară, pot să zic, că un parlamentar, în primul rând, trebuie să exprime punctul de vedere a formaţiunii sale. Să încerce să realizeze obiectivele propriului său partid. Dar, bineînţeles, totdeauna acest lucru să-l facă prin prisma propriei sale conştiinţe şi experienţe.

Ori de câte ori intră în contradicţie cu punctul de vedere al formaţiunii sale, el trebuie să se bată până la sânge pentru a-şi apăra propriul punct de vedere. Să încerce să-l prezinte cât mai multor colegi de partid. Uneori să iasă chiar public să încerce să influenţeze punctul de vedere al majorităţii partidului. Dar s-o facă de o manieră civilizată, în anumite norme. Şi abia atunci, când se confruntă cu o permanentă neglijare a unor puncte de vedere, pe care dânsul le consideră importante, pe care dânsul le-a verificat în dialog cu alţi lideri politici, cu alte grupări sociale, abia atunci să facă opoziţie în sânul propriului partid şi dacă are sprijinitori în cadrul partidului, să facă opoziţie în cadrul partidului şi să încerce să-şi apere punctul său de vedere. Şi dacă lucrurile merg prea departe, să iasă din acel partid, decât să pună formaţiunea sa într-o situaţie foarte delicată.

Noi am văzut de multe ori, cum unele persoane, din anumite interese, pe care nu le-au explicat până la capăt, au făcut politică separată în Parlament, creând mari, mari probleme la scara întregii societăţi. Lucrul ăsta nu trebuieşte promovat nici de mass media, nici de cei care fac analize politice. Noi trebuie să înţelegem că numai prin partide puternice, cu osatură bine definită, cu comportament şi tradiţii putem avea parlamente bune, putem atinge obiective şi, mai ales, putem avea parteneri în străinătate, care să ne sprijine. Şi nicidecum să promovăm fluctuaţia, transferul de la un partid la altul, al unor lideri. Să le permitem unora din ei să facă tot ce vor, ş.a.m.d. Pe de altă parte, nu trebuie să promovăm punctul de vedere al unui lider în partid, care încearcă să-şi impună un punct de vedere deseori, sau uneori fondat pe nişte interese personale, eu mai ştiu ce. Atunci, când este neglijată opinia unui partid, când nu convoacă biroul partidului să discute lucrurile importante, înainte de a negocia cu alţi lideri nişte aranjamente, ori să iasă din propria iniţiativă în exterior, sau interior cu anumite mesaje, care nu au fost bine gândite, discutate cu colegii.”



Europa Liberă: Domnule Nedelciuc, dar oamenii, care spun că şi-ar dori deputaţi, care ar vota cu sufletul, sau ghidându-se de conştiinţa lor şi nu de voinţa partidului, de fapt au în vedere, că partidul ar ascunde deputaţii. I-ar depersonaliza. Pe când ei vor să-i vadă faţă în faţă. Vor să vadă motivele, de care se conduce deputatul atunci, când votează o lege. Adică, să fie exclusă, aşa cum se spune uneori, maşina de vot. Se poate împăca capra cu varza?

Vasile Nedelciuc: „Da, bineînţeles. Asta depinde de maturitatea politică a celor care se antrenează în politică. Depinde de dialogul dintre formaţiunea politică şi electoratul său, sau societatea în ansamblu. Dar depinde foarte mult şi de mass media. Modul în care mass media stimulează transferul de idei, dialogul dintre anumiţi reprezentanţi ai partidului, care au un punct de vedere momentant puţin neglijat de conducere. Şi dacă există acest dialog viu în cadrul unei campanii electorale bine puse la punct, alegătorii pot impune liderilor de partid să revizuiească lista. Dacă nu există acest feedback, această interacţiune între partid şi electorat, între partid şi societate, între partid şi mass media, bineînţeles, că liderii de partid sunt tentaţi deseori, fie din considerente de sponsorizări, de sprijin din partea altor formaţiuni politice, din partea unor, eu ştiu, oameni de afaceri, sunt tentaţi deseori să pună pe liste oameni întâmplători. Sau oameni care sunt convenabili liderilor. Şi pentru ca acest lucru să nu se întâmple e nevoie de un dialog permanent. Presa, iarăşi, deseori nu face o radiografie pertinentă, responsabilă a mesajului şi a obiectivelor cu care ies partidele.”



Europa Liberă: Domnule Nedelciuc, aţi vizat fenomenul zis „traseismul politic”. Cum poate fi curmată această migraţie, astfel încât deputaţii să stea grămăjoară în partidul, care i-a adus, de fapt, în Legislativ?

Vasile Nedelciuc: „Traseismul politic” a existat şi cred că va exista, dacă legislaţia nu prevede altceva. Dacă luăm în vedere că, de fapt, cetăţeanul votează pentru o listă de partid, presupunând implicit votează şi o persoană, este greu să impui prin lege ca acest deputat să-şi piardă această calitate prin decizia unui grup de deputaţi – membrii fracţiunii sale, sau de către membrii Parlamentului. Cum să nu ajungem la asta? În primul rând, asta depinde şi de cultura societăţii. Dacă, de exemplu, societatea ar penaliza pe cei, care spun una şi fac alta, pe cei care intră în Parlament şi lumea investește în ei foarte mult şi după aceea ei dezamăgesc, aceşti oameni în mod normal ar trebui să nu se mai bucure de simpatia publicului şi ar trebui într-un fel sau altul marginalizaţi din activităţile publice. Lucrul ăsta însă nu se întâmplă întotdeauna. Şi iarăşi în bună parte se întâmplă pentru că nu este accesul egal al celor care fac politică la mass media pentru a-şi explica punctul lor de vedere, a justifica de ce au făcut aşa şi nu altfel. Şi dacă lucrurile astea s-ar întâmpla, vă asigur, că în mod firesc, societatea ar lua o atitudine şi aceşti oameni, care sar dintr-o căruţă în alta, nu ar duce-o prea mult. Dar liderii politici, fracţiunile parlamentare trebuie să poarte răspunderea pentru acest „traseism politic”.

Dumneavoastră dacă aţi face o retrospectivă, dacă v-aţi uita puţin în urmă şi aţi încerca să vedeţi cine au fost miniştrii, vicepremierii, premierii în aceşti ani, în funcţie de preşedinţi de Parlament şi aţi vedea, de fapt, ce au fost aceşti oameni până a obţine aceste înalte demnităţi şi ce au rămas din ei după ce au ieşit din aceste funcţii. Şi veţi vedea că foarte multă lume întâmplătoare ajunge. Şi aceşti oameni ajung acolo prin faptul, că au existat nişte partide, nişte lideri, nişte grupuri de deputaţi, care i-au promovat. Cine poartă vina pentru asta? „Traseismul politic” trebuie oprit şi va fi oprit numai printr-o, şi o legislaţie modificată, printr-o cultură politică, printr-un dialog permanent dintre partide şi societate. Aceste talk-shaw-uri, la care sunt invitaţi oameni diverşi să discute nu numai în campania electorală, iarăşi pot ajuta la educarea societăţii şi la schimbarea acestei mentalităţi în ceea ce priveşte deputaţii. Eu, dacă aş fi un lider politic şi m-aş duce în alegeri, eu aş prefera să nu am pe lista mea asemenea „traseişti”.

XS
SM
MD
LG