Linkuri accesibilitate

Strania și cruda perioadă a tinereții noastre...


Imagine de la Cenaclul Flacăra

Imagine de la Cenaclul Flacăra

Reflecțiile lui Valeriu Sela la moartea unui poet controversat.


„Dintre toți cei care ne-au insultat prin comandă de la Partid... la el mi se pare că am aflat accentele cele mai radicale și mai sincere. Cum se spune popular: o făcea din „rărunchi”. ... - „cel mai fățiș profitor al sentimentului național, mînjîndu-l cu vorbărie, retorisme și ridicol doar pentru a-și asigura un prezent de aur. E și aceasta o formă de gangsterism: în loc de o bancă, îți devalizezi Patria. E mai rentabil și mai durabil...” - scria Monica Lovinescu despre Adrian Păunescu într-un volum de aminturi intitulat La apa Vavilonului. La Adrian Păunescu se referă și opiniile corespondentului Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

In aceste zile se spune fie că Păunescu a servit dictatura Ceausescu si a facut mult rau in maniera in care si-a trait prezentul si a interpretat trecutul - ambele afirmatii cit se poate de adevarate -, fie că a fost un talent poetic gîtuit de un caracter cu lumini si mai ales umbre - la fel de adevarat -, fie să respectam momentul si să lasam istoria, cea literara si cea propriu zisa, sa decida.

Fac parte din generatia a carei adolescenta a coincis cu crearea Cenaclului Flacara si a continuat cu alunecarea lui si a noastra catre un alt tarim decit cel catre care credeam ca pornisem. Cind eram la liceu, profesoara de literatura, unul dintre acei dascali rari care influenteaza vieti, spunea ca o carte buna - la literatura se referea nu la maculatura propagandistica este accesibila -, la diferite nivele de intelegere, tuturor, in functie de ceea ce esti. O carte cu nuante isi are valoarea si mesajul si in ceea ce tu, cititorul faci din ea.

Cam asa poate fi „citit” orice om, aflat in limitele largi ale normalului, chiar si un Adrian Păunescu, in ciuda bine documentatelor sale vicii. Ce voi spune de-acum incolo – la un post de radio pe care Păunescu l-a ponegrit permanent, in anii in care Europa Libera era una dintre putinele oaze de adevar, este mai mult despre mine si altii ca mine, decit despre el. Circula in aceste zile pe Internet o inregistrare de la Cenaclul Flacara, in care Păunescu si unul dintre membrii cenaclului compun impreuna. „Iubito, ti-am cumparat un munte” – este versul la care lucreaza, minunindu-se cit de straniu si adevarat suna.
Adrian Păunescu, oficiind la Cenaclul Flacăra


Asta a facut pentru unii dintre noi, Cenaclul Flacara in acei ani grei, ne-a oferit, cu un pret discutabil, fireste, un munte. La inceputul anilor 70 ... Si a depins de noi, unde ne oprim in drum catre pisc. Păunescu s-a oprit devreme. Prea devreme. Pentru cei mai multi tineri de atunci, Cenaclul Flacara nu a fost insa o osana la adresa cuplului dictatorial, un act de servila obedienta, ci mai curind o poteca de munte, fie si ingusta catre ceva diferit, catre ceva pe care-l speram frumos, pe un fond social cenusiu si absurd.

Adrian Păunescu a gravitat oportunist catre putere, s-a vindut si ne-a vindut regimului. A facut toate astea. Dar oamenii pe care-i vedeti acolo emotionindu-se, plingind, bucurindu-se, cintind nu o faceau in slujba dictaturii, nu o faceau pentru ca erau corupti, nu o faceau din servilism, nu o faceau purtati de ginduri rele. Erau doar undeva, pe acel munte, fie si abandonati de Păunescu…

Citesc in aceste zile cartea lui Dorin Tudoran, „Eu, fiul lor. Dosar de securitate”. L-am cunoscut pe Dorin la inceputul anilor ’70, atunci cind am invitat Cenaclul Flacara la liceul unde invatam, Spiru Haret, in Bucuresti. Cartea, desi nu este o lectura usoara, merita citita in special de cei mai tineri daca vor sa inteleaga timpurile kafkaesti pe care le-am trait. In acel context am trait cu totii, Adrian Păunescu si noi. Dorin Tudoran si altii dupa el, eu intre ei, s-au indepartat de Păunescu, pe masura ce aceasta a devenit altceva decit promisese sa fie.

Dar citi Tudorani a avut Romania in acei ani? Pot fi numarati pe degete. Si mai toti sint acum marginalizati facind loc unora care, in ciuda faptului ca au contribuit la deturnarea vointei oamenilor inainte si dupa 1989 se afla in pozitii de influenta. Noi, majoritatea celor pe care-i vedeti in secventele de la cenaclu de pe U Tube nu am avut curajul ori intelegerea ori spiritul unui Dorin Tudoran. Poate nici sansa celor care aveau acces la formule mai sofisticate de informare si intelegere. Dar de aici si pina la a spune ca prin Cenaclul Flacara, in care multi au cautat o gura de aer, o generatie a urmat orbeste un uzurpator al libertatii e cale lunga. Erau acolo si alte cintece decit „Traiasca Ceausescu/Traiasca libertatea”.

In acei ani pe care-i veti intelege daca cititi cartea lui Tudoran, „hrana de suflet era putina” (citez dintr-un cintec de la cenaclu al lui Doru Stanculescu) si cautam si noi, cum puteam o oaza de speranta, intr-un timp care invita doar la tacere resemnata si trista. Atit de stranie si de cruda a fost perioada in care unii dintre noi am fost tineri …
XS
SM
MD
LG