Linkuri accesibilitate

Mass-media şi-a adus obolul la apariţia unei generaţii tinere pentru care necazul oamenilor e pretext pentru pricol.


Într-o dimineaţă, în drum spre serviciu, mi-a atras atenţia un afiş lipit pe un stîlp. Pe afişul acela scria cu litere măricele: SĂ FIM MAI BUNI! Am bolovănit ochii preţ de cîteva clipe la afişul cu pricina. Mărturisesc că în ultimii 20 de ani am văzut multe inscripţii pe stîlpii oraşului, am văzut tot felul de anunţuri despre închirierea apartamentelor şi cumpărarea părului, despre predarea limbilor străine şi însuşirea artelor marţiale. Am văzut afişe care invitau lumea la concerte şi la loterii, la distracţii de tot felul. Dar nu am văzut niciodată un afiş pe stîlp care să mă invite să fiu mai bun.

M-am gîndit că un asemenea mesaj putea fi afişat doar de o organizaţie religioasă, de o biserică sau de vreo asociaţie filantropică. Păi, cine mai promovează bunătatea în zilele noastre? Şi mi-a mai trecut un gînd prin minte: dar are vreun impact acest apel la bunătate expus pe stîlpii oraşului? Nu e cumva un efort inutil, un strigăt în pustiu?

Ei bine, cîteva ore mai tîrziu, mergeam cu pas alergător prin faţa catedralei din centrul capitalei. Mă grăbeam să ajung undeva. Şi, la un moment dat, m-am împiedicat de o proeminenţă a asfaltului, am căzut caraghios, întinzîndu-mă cît eram de lung, zdrelindu-mi dureros palmele. Sacoşa pe care o ţineam în mînă a zburat cîţiva metri prin aer, golindu-şi tot conţinutul.

Şi, în aceeaşi clipă, nişte tineri, care şedeau pe o bancă şi ingurgitau pop-corn, au început a rîde în hohote, a rîde nechezat. „Eu mă pricolesc, paţani!” a răcnit unul dintre, arătînd cu degetul la mine. Suferinţa mea îi amuza copios pe aceşti tineri fii ai patriei. Ei pur şi simplu se stricau de rîs. M-am simţit, trebuie să recunosc, foarte penibil. M-am gîndit că ar fi bine să-i pun la punct, să le reproşez lipsa celor 7 ani de-acasă. Dar parcă reproşul meu i-ar fi responsabilizat? Să fim serioşi! Şi, repet, lucrul ăsta s-a întîmplat chiar lîngă biserica din centrul capitalei. Prezenţa ei nu i-a făcut pe tineri mai reţinuţi. Dar s-ar fi comportat ei altfel, dacă alături ar fi fost un stîlp pe care scria SĂ FIM MAI BUNI?

Avem la televiziunile comericale nişte emisiuni care fac rating, de felul camerei ascunse, în care se face haz de necaz, în care stîngăcia şi gafele unora provoacă rîsul nechezat al altora. Poate nu numai carenţele de educaţie, ci şi mass-media şi-a adus obolul la apariţia unei generaţii tinere pentru care necazul oamenilor e pretext pentru pricol.
XS
SM
MD
LG