Linkuri accesibilitate

FPS a semnat contractul cu Rompetrol Grup BV Rotterdam, holdingul cîştigător al licitaţiei de vînzare.


2 noiembrie 2000

Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; corespondent: Andrei Manolescu).

Privatizarea Petromidia.


Subiectul zilei este, fără îndoială privatizarea Petromidiei. „Vă doresc să reuşiţi”, i-a spus astazi preşedintele FPS, Radu Sarbu, omului de afaceri Dinu Patriciu, preşedintele Consiliului de Admistraţie al grupului firme Rompetrom. Detalii în corespondenţa lui Andrei Manolescu.

După o lungă poveste, rafinăria Petromidia Năvodari a fost privatizată. Adica FPS a semnat contractul cu Rompetrol Grup BV Rotterdam, holdingul cîştigător al licitaţiei de vînzare. Petromidia este văzută de specialişti ca o rafinărie cu potenţial foarte bun, în special din cauza amplasamentului său strategic. Este a doua ca mărime din Romania, cu o capacitate de prelucrare de aproximativ 5 milioane de tone de ţiţei pe an, avînd inclusă şi o uzină petrochimică. În anii 70, atunci cînd a fost construită, rafinăria era destinată prelucrării ţiţeiului greu adus din Iran.

În ciuda potenţialului său teoretic, Petromidia a înregistrat în perioada post decembristă pierderi enorme. În 1997 fiind trecută chiar pe lista primelor 10 societăţi romaneşti propuse pentru lichidare. A urmat încercarea de privatizare cu firma turceasca Akmaia, eşuată după numai 6 luni de la semnarea contractului. Partea turcă s-a retras atunci fără să mai achite contravaloarea acţiunilor pe motiv că guvernul a anulat facilităţile fiscale promise. Actualul holding care va prelua 70 % din acţiunile Petromidiei a cîştigat licitaţia de privatizare în defavoarea altor doi concurenţi: firmele Petrol Export Import Bucureşti şi BTC Partners Carolton din Statele Unite.

Dinu Patriciu, preşedintele consiliului de administraţie al Rompetrol grup explică reuşita acestui holding:
„Atu-urile au fost 4 : preţul, programul de investiţii şi programul de investiţii de mediu, în al treilea rînd posibilitatea de aproviziona cu ţiţei rafinăria şi în al patrulea rînd faptul că am făcut deja proba faptului că am reuşit o rafinăria care fusese introdusă în lichidare de către guvernul Ciorbea s-o punem pe roate şi să funcţioneze la capacitate. E vorba de rafinăria Vega.”

Prin contract, cumpărătorul trebuie să plătească 35 % din valoarea acţiunilor în 90 de zile. De asemenea, noul acţionar majoritar se angajează, tot prin contract să facă investiţii de 200 de milioane de dolari pentru modernizări tehnologice şi de 20 de milioane de dolari pentru protecţia mediului. Datoriile acumulate ale societăţii, de peste 300 de milioane de dolari, către bugetul de stat şi către bănci vor fi plătite tot de către cumpărători, tot pe baza aceluiaşi contract de privatizare.

Preşedintele FPS, Radu Sarbu susţine că pentru prima oară într-un asemenea contract pe care îl semnează sunt prevăzute clauze de reziliere pentru sfîrşitul fiecărui an în cazul în care cumpărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale. Aceste obligaţii se întind pe o perioadă de 5 ani.

Imediat după aflarea firmei cîştigătoare, sindicatele de la Petromidia au cerut garanţii că se va asigura ţiţeiul necesar rafinării. Liderii de sindicat afirmă că în vechiul contract de privatizare cu Akmaya nu fusese solicitat acest lucru, drept care Petromidia a rămas fără activitate timp de 8 luni de zile. L-am întrebat pe Dinu Patriciu despre aceste garanţii: „Contractul asigură aceste garanţii şi nu numai atîta, dar am garantat faptul că nu vom face concedieri colective timp de 5 ani.”

Europa Liberă: Cum se va asigura ţiţeiul pentru Petromidia. Care va fi sursa?

Dinu Patriciu: „Din Asia Centrală.” Dinu Patriciu afirmă chiar că, dacă se va reporni uzina petrochimică de pe lîngă rafinărie, vor fi necesare angajări suplimentare. (...)

Totul poate părea perfect în aceasta privatizare, iar daca lucrurile vor merge conform contractului şi intenţiilor declarate s-ar putea susţine că este vorba de una din cele mai reuşite privatizări. Tinînd seamă şi de faptul că Petromidia era considerată tot mai mult o „gaură neagră” a economiei romanesti. Avind în vedere însă antecedentele acestei societăţi, salariaţii, cel puţin sunt încă sceptici. Ei vor să vadă cisternele intrînd pe poarta rafinăriei.
XS
SM
MD
LG