Linkuri accesibilitate

Contactul copilului cu justiţia poate lăsa sechele pentru tot restul vieţii, dacă tratamentul aplicat nu este unul adecvat.


Atunci când un copil ajunge în justiţie, în calitate de victimă, martor sau delicvent vina, mai degrabă, este a adulţilor din preajma lui. Este o axiomă imposibil de combătut şi o situaţie greu de reparat. Şi totuşi oamenii legii care intră pe rol - avocati, procurori, judecatori, poliţişti au misiunea dificilă cel puţin să oprească degradarea. Contactul copilului cu justiţia, însă poate lăsa sechele pentru tot restul vieţii, dacă tratamentul aplicat nu este unul adecvat, spun psihologii.

Republica Moldova, deşi s-a angajat prin ratificarea mai multor convenţii internaţionale, să asigure prioritar interesele copilului aflat în justiţie, nu are, deocamdată tribunale pentru copii, aşa cum există în multe ţări europene şi nici măcar încăperi prietenoase copilului în instanţe, unde acesta ar putea fi audiat în condiţii de maximă securitate, dar şi de confort psihologic. De multe ori copilul ajuns în instanţă este nevoit să stea alături sau faţă în faţă cu agresorul sau cu cel care se face vinovat de anumite crime la care a asistat şi copilul, ori reprezentantul său legal să fie tocmai persoana care a săvârşit anumite abuzuri împotriva copilului pus în situaţia să scoată în violeag devărul. O situaţie căreia nici maturii nu ar fi în stare să facă faţă, dară-mi-te minorii.

Daniela Sâmboteanu, directorul Centrului naţional pentru prevenirea abuzului faţă de copii, spune că la diferite etape a urmăririi penale, dar şi de examinare a cazului în instanţă, copii sunt audiaţi în condiţii nepotrivite în incinta secţiilor de poliţie sau la procuratură şi de către persoane care nu au pregătirea specializată pentru a intervieva un copil:
Daniela Sâmboteanu


Daniela Sâmboteanu: „Există un risc mare ca aceşti copii să fie traumati încă la aceasta etapă, de investigaţie, iar în momentul în care ajung în instanţă, ei au această frică pentru că poate să fie traumat repetat, deoarece există riscul să se întâlnească cu inculpatul …”.

Deseori procesele în care participă minorii se încheie cu sentinţe în defavoarea lor, deoarece în procesul de audiere nu se asigură prezenţa unor psihologi sau pedagogi specializaţi, pornind de la premisa că respectarea şi promovarea drepturilor copilului trebuie să fie efectiva, si nu teoretică, spune Tatiana Catana, avocat, care apără mai multe cauze în care participă minori:

Tatiana Catană
Tatiana Catana: „Formalitatea prezenţei psihologului şi pedagogului este o problem destul de gravă în procesele în care sunt implicaţi copiii. Psihologul trebuie să fie un profesionist, să nu lucreze în comisariatul de politie sau pedagogul. Dar ei sună la şcoala de peste drum: „Ne trebuie un pedagog, aduce-l vă rog”. Pedagogul acesta vede pentru prima dată copilul. Ce fel de concluzii profesioniste poate să facă el. Nu a avut întâlniri din timp, să cunoască personalitatea lui, posibilitatea de a de interviu...”.

Maria Ghervas, judecatoare în cadrul Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău, recunoaşte că nu oricare din judecatori ar putea face faţă unor procese în care participă copiii şi că este nevoie de o specializare în domeniu. Legislaţia în vigoare, spune magistratul, însă nu permite repartizarea dosarelor unor anumiti judecatori, deoarece astfel se încalcă principiul distribuirii aleatorii a dosarelor:
Maria Ghervaș


Maria Ghervas: „Noi avem minori infractori, dar avem minori victime şi martori la vârste diferite. Am avut parte vătamată la vârsta de 4 ani într-un proces de viol. Ca să comunici cu un copil la aşa un nivel eu trebuiia să cobor la nivelul lui de comunicare, să mă joc, ca să-l aduc la situaţia să spună ce s-a întâmplat totuşi cu dânsul. E un proces complicat şi în cazul judecătorilor tineri, care nu au familie, care nu au educat un copil e mai complicat pentru ei ca să stabilească puntea de comunicare cu un minor. Ar trebui specializarea judecătorilor ...”.

Din anul 2006, Centrul naţional pentru prevenirea abuzului faţă de copii pune la dispoziţia procurorilor şi chiar a judecătorilor o cameră specializată de audiere a copiilor victime şi martori ai abuzurilor, în care copilul să nu fie traumat sau stresat. Practica dovedeşte, spune Daniela Sâmboteanu, că audierea copilului într-un confort psihologic şi de către persoane binepregătite este eficientă şi astfel se reuşeşte protejarea copilului: „Peste hotare cei care intervieviază copiii, fie că sunt psihologi, fie că sunt anchetatori, primesc o pregătire specializată care durează cel puţin jumătate de an. La noi însă această specializare nu există şi se consideră că a intervieva un copil poate orice procurori, orice poliţist”.

Pe parcursul ultimilor ani, cu suportul UNICEF, Moldova a făcut progrese în reformarea sistemului de justiţie juvenilă. Legislaţia Republicii Moldova cu privire la copiii aflaţi în conflict cu legea a fost modificată în mod semnificativ şi a avut impact asupra caracterului sentinţelor aplicate copiilor şi asupra modului în care cazurile copiilor sunt tratate în timpul procesului penal. Totuşi, în acest moment, nu există date statistice, nici măcar estimative, privind numărul copiilor care au trecut prin procese de judecată şi nici studii care ar arată calitatea actului justiţiei faţă de copii. Oricare ar fi numărul acestora, redresarea situaţiei este o prioritate pentru un stat care bate la uşa Uniunii Europene.
XS
SM
MD
LG