Linkuri accesibilitate

Ce posibilităţi efective are la îndemînă cetăţeanul roman pentru a putea cîntări în mod real afirmaţiile făcute de politicieni în campania electorală?



1 noiembrie 2000

Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentator: Horia Roman Patapievici).

În cine putem avea, de fapt încredere ?


Problema care mă tulbură cel mai mult, atunci cînd văd în presă promisiunile tot mai bombastice ale politicienilor şi atacurile lor tot mai violente împotriva concurenţilor politici, este următoarea: ce posibilitate are cetăţeanul roman să cîntărească toate aceste afirmaţii ? Sunt, mi se pare, doar doua variante: prima varianta este cea proastă; cred ce se spune împotriva cuiva pentru ca sunt, prin definiţie, împotriva aceluia. Această variantă este a partizanatului politic orb.

A doua variantă ar fi ca cetăţeanul să cîntărească singur adevărul respectivei afirmaţii şi să decidă dacă este adevărată ori falsă. Aceasta este varianta bună, deoarece îl pune pe cetăţean faţa în faţă cu propria sa responsabilitate ca alegător - aceea de a vota nu orice fel de candidaţi, ci numai pe aceia care sunt cu adevărat utili binelui comun. Dar întrebarea rămîne întreagă.

Ce posibilităţi efective are la îndemînă cetăţeanul roman pentru a putea cîntări în mod real afirmaţiile făcute de politicieni în campania electorală? Am să încerc în continuare să văd dacă pot găsi un criteriu de adevăr pentru afirmaţiile cu care ne bombardează politicienii. Pînă acum, în campania electorală, au fost vehiculate doua tipuri de afirmaţii. Primul tip de afirmatie invocă principiile. Ce spun, este adevărat, pretinde politicianul deoarece principiile pe care le invoc sunt adevărate.

S-o luam de pildă pe principiul constituţionalităţii. Cu excepţia unui episod de chemare la insurecţie populară în timpul mineriadei din ianuarie 1999, nici o forţă politică nu a contestat principiul constituţionalităţii. Ei bine, este acest principiu cu adevărat respectat ?!

Să ne gîndim la spinoasa chestiune a numarării mandatelor prezidenţiale. După cum ştie oricine, preşedintele ţării are dreptul la numai două mandate. Domnul Iliescu, care a fost deja ales de doua ori preşedinte, prima oară în mai ʼ90 şi a doua oară în septembrie ʼ92, pretinde că a avut pînă acum un singur mandat prezidenţial din ʼ92 pînă în ʼ96. (...)

Cum putem deci judeca ? Potrivit faptelor e foarte probabil că unele privatizări s-au făcut în pierdere.
De exemplu: privatizarea Romtelecom s-a făcut atît în defavoarea statului cît şi în defavoarea cetăţeanului. Dar pentru ca acest fapt sa fie într-adevăr probant în diabolizarea Fondului Proprietăţii de Stat ar fi trebuit ca justiţia să se pronunţe în următoarele trei chestiuni : privatizarea s-a făcut prin perceperea unui comision, dacă da - atunci, cine a luat comisionul, şi care este implicarea conducerii politice a FPS în această ilegalitate? Fără această decizie nu putem avea încă fapte probante şi, în absenţa lor, suntem condamnaţi să bîjbîim printre zvonuri incontrolabile, fiecare dintre noi făcîndu-şi, cu conştiinciozitate treaba de „răspîndac”, in slujba urilor şi a antipatiilor personale.

Ca întotdeauna cînd e vorba de fapte, e nevoie de o confirmare independentă. Dintr-o sursă credibilă. Deoarece la noi nu există instituţii recunoscute ca surse credibile de adevăr nici invocarea aşa ziselor fapte, nu poate fi luat drept un criteriu infailibil de adevăr. Dacă însă nu ne putem încrede nici atunci cînd sunt invocate faptele, nici atunci cînd sunt proclamate principiile, în ce să mai credem ?

În credibilitatea personală a celui care susţine anumite afirmaţii, cum am putea-o face ? Partizanatul oamenilor noştri politici nu este doar scandalos, este aproape patologic. Si atunci, ei bine, aici vroiam să ajung: la constatarea că principiile invocate de politicieni sunt răstălmăcite de toate instituţiile noastre după interes, că faptele chemate în sprijin, nu pot fi, din păcate, confirmate de un sistem legal şi independent şi că, onorabilitatea oamenilor noştri politici nu poate fi serios luată în seamă.

Ce ne rămîne ? Noua, celor care refuzăm să ne lăsăm duşi de nas nu ne rămîne decît flerul bazat pe bun simţ.
Nu e puţin lucru dacă îl aplicăm consecvent. Toate discursurile oamenilor noştri politici ar trebui, fără milă, supuse criteriului bunului simţ.
XS
SM
MD
LG