Linkuri accesibilitate

Un sătean de pe culmile extazului în văgăuna decepţiei proverbiale.


Îmi povesteşte deunăzi o rubedenie din raionul Străşeni ce i s-a întîmplat pe şoselele patriei. Omul are parte de o roadă bogată de prăsade. Acestea însă se strică repede. De aceea, şi-a încărcat omul maşina cu prăsade şi a pornit spre capitală să le vîndă acolo.

După ce a parcurs cîţiva kilometri, a văzut, la un moment dat, un poliţist vigilent care i-a făcut semn să se oprească. Omul s-a oprit, fireşte. Poliţistul vigilent i-a verificat actele, l-a întrebat unde pleacă. „Păi, merg la piaţă să vînd nişte prăsade…” a spus săteanul. „Dă-mi şi mie vreo 2 kilograme!” îi zice poliţistul. Ce era să facă omul? Cu poliţiştii nu-i de glumit! Pune într-o pungă nişte prăsade pe care i-o dă poliţistului. Apoi dă să se întoarcă şi să plece. Şi în acest moment, poliţistul îl opreşte din nou: „Stai, că nu ţi-am plătit, omule! Drept cine mă iei? Ia, te rog, banii care ţi se cuvin!” a zis poliţistul şi i-a plătit pentru cele 2 kilograme de pere.

Şi mi-a mărturisit rubedenia că a fost uluită de cumsecădenia acelui poliţist. Şi i s-a îmbunătăţit brusc dispoziţia, şi s-a înveselit, şi chiar a fost pătruns de un imens regret, acela că avea o părere preconcepută despre poliţişti. „Ehehei, d-apoi se vede că s-au schimbat lucrurile în poliţie, se vede că poliţiştii sînt băieţi corecţi, de treabă, acum. Uite, credeam că vrea să profite de mine, dar el mi-a plătit pentru prăsadele cerute! Asta da poliţie! Ce poliţist onest!”

Binedispus, săteanul şi-a continuat călătoria şi, în momentul în care alţi doi poliţişti i-au făcut semn să oprească, omul s-a îndreptat spre ei cu multă încredere. Aflînd că săteanul merge să vîndă pere, aceşti doi poliţişti s-au arătat şi ei interesaţi de marfa din maşină: „Ia dă nişte prăsade la băieţi, nene!”
„Ehehei, şi-a zis săteanul, d-apoi eu, cu aşa poliţişti, pot să-mi vînd o parte din prăsade pînă să ajung la piaţă!” Din păcate, buna dispoziţie şi speranţele i-au fost spulberate peste cîteva clipe de cei 2 apărători ai ordinii publice, care, văzîndu-se cu punga de prăsade în mîini, au urcat în maşina lor, trîntind portierele, şi duşi au fost fără să plătească un bănuţ. Iar săteanul a rămas cu buzele umflate.

„Drăcia dracului! Poliţiştii ăştia nu-s ca precedentul! Iar eu mă grăbisem să trag concluzii. Se vede că s-a schimbat cîte ceva, dar şi mai trebuie să se schimbe multe...”, strecură printre dinţi omul care se rostogolise brusc de pe culmile extazului în văgăuna decepţiei proverbiale.
XS
SM
MD
LG