Legile noastre privitoare la marijuana fac mai mult rău decît bine. Criminalizarea marijuanei nu a prevenit ca această plantă să devină cea mai folosită substanţă interzisă în Statele Unite şi în multe alte ţări. Dar duce la cheltueli enorme şi are consecinţe negative.
Poliţia cheltuieşte anual miliarde de dolari din banul public pentru a aplica o interdicţie inaplicabilă. Cele aproximativ 750 de mii de arestări făcute în fiecare an pentru deţinerea de mici cantităţi de marijuana constituite cam 40 la sută din arestările legate de consumul de droguri.
A reglementa şi a taxa consumul de marijuana ar duce simultan la economisirea miliardelor de dolari cheltuite pe operaţiuni poliţieneşti şi pe încarcerări, şi la cîştigarea multor miliarde de dolari anual din taxe. Ar duce şi la scăderea delictelor, a violenţei şi a corupţiei asociate îndeobşte cu piaţa drogurilor, şi la eliminarea încălcării libertăţilor civile şi ale drepturilor omului cînd un mare număr de cetăţeni care altfel respectă legea sînt arestaţi pentru acest delict. Poliţia s-ar putea concentra asupra crimelor serioase.
Inegalităţile rasiale care fac parte din operaţiunile poliţieneşti împotriva consumului de marijuana nu pot fi trecute cu vederea. Afro-americanii nu consumă mai multă marijuana decît alţi americani, dar, în funcţie de oraş, probabilitatea ca ei să fie arestaţi pentru posesie de marijuana este de trei, cinci sau chiar zece ori mai mare decît în cazul altor americani. Sînt de acord cu Alice Huffman de la National Association for the Advancement of Colored People care spune că a fi prins în sistemul penal de justiţie face mai mult rău tinerilor decît marijuana în sine. A face un dosar permanent de consum de droguri pentru milioane de tineri americani, dosar care ar putea s-i urmărească toată viaţa nu serveşte intereselor nimănui.
Prejudecata rasială ajută de asemenea la a explica originile interdicţiei marijuanei. Cînd California şi alte state americane au decis (între 1915 şi 1933) să scoată în afara legii marijuana, principala motivaţie nu a avea temei ştiinţific sau legat de sănătatea publică, ci pornea mai degrabă de la prejudecata şi discriminarea imigranţilor din Mexic, despre care se spunea că fumau „iarba ucigaşă”.
Cine are de cîștigat cel mai mult de pe urma ţinerii marijuanei în afara legii? Cei mai mari beneficiari sînt principalele organizaţii criminale din Mexic şi din alte părţi care cîştigă miliarde de dolari anual de pe urma comerţului ilicit, şi ele şi-ar pierde rapid avantajul competiţional dacă marijuana ar deveni o marfă legală. Unii spun că în acest caz ele nu ar face altceva decît să înceapă alte activităţi ilegale, dar e foarte posibil să sufere de pe urma pierderii profiturilor uşoare pe care le fac din marijuana.
Exact acesta a fost unul din motivele pentru care Comisia Latino-Americană pentru Droguri şi Democraţie – prezidată de trei distinişi foşti preşedinţi, Fernando Henrique Cardoso din Brazilia, César Gaviria din Columbia and Ernesto Zedillo din Mexic - a inclus decriminalizarea marijuanei în recomandările privind reformarea polticilor antidrog din America Latină.
La fel ca mulţi părinţi şi bunici, sînt şi eu îngrijorat atunci cînd tinerii se apucă de marijuana sau alte droguri. Cea mai bună soluţie e, totuşi, o educaţie eficientă şi cinstită în privinţa drogurilor. Din ce în ce mai multe sondaje de opinie arată că tinerii au un acces mai mare decît adulţii la marijuana şi la alte droguri, şi le e mai uşor să cumpere marijuana decît alcool. Legalizînd marijuana ar permite adulţilor să cumpere mai lesne marijuana, fără să o facă neapărat mai accesibilă tinerilor. Eu aş investi mai drgrabă în educaţie eficientă decît în arestări şi încarcerări ineficiente.
Propunerea 19 din California, care ar legaliza folosirea în scopuri recreaţionale dezvoltarea culturilor mici de marijuana, n-ar rezolva toate problemele legate de acest drog. Dar ar reprezenta un mare pas înainte, şi deficienţele ar putea fi corectate pornind de la experienţă. Exact aşa cum renunţarea la prohibiţia alcoolului a început cu aborgarea de către fiecare stat în parte a propriilor legi de prohibiţie, statele trebuie să aibă acum inițiativa în ce priveşte abrogarea legilor de interzicere a marijuanei.
Şi exact aşa cum California a fost primul stat care a legalizat consumul de marijuana în scopuri medicale în 1996, California are acum ocazia să fie din nou în fruntea naţiunii.
Desigur că, în multe feluri, Propunerea 19 a ieşit victorioasă, indiferent de ce se va întîmpla în ziua referendumului*. Simplul fapt că este supusă la vot a scos la lumină şi a legitimizat discuţia despre marijuana şi despre politica faţă de marijuan într-un fel pe care nu-l credeam posibil acum un an.
Acestea sînt motivele pentru care am decis să sprijin Propunerea 19 şi să-i invit şi pe alţii să o facă.
N.R.: La 2 noiembrie în statul american California va avea loc un referendum asupra unei propuneri legislative de legalizare a consumului de marijuana. Dar chiar dacă legea este votată de alegători, consumul de marijuana va fi continuare ilegal, din cauza legislaţiei federale a Statelor Unite.
Poliţia cheltuieşte anual miliarde de dolari din banul public pentru a aplica o interdicţie inaplicabilă. Cele aproximativ 750 de mii de arestări făcute în fiecare an pentru deţinerea de mici cantităţi de marijuana constituite cam 40 la sută din arestările legate de consumul de droguri.
A reglementa şi a taxa consumul de marijuana ar duce simultan la economisirea miliardelor de dolari cheltuite pe operaţiuni poliţieneşti şi pe încarcerări, şi la cîştigarea multor miliarde de dolari anual din taxe. Ar duce şi la scăderea delictelor, a violenţei şi a corupţiei asociate îndeobşte cu piaţa drogurilor, şi la eliminarea încălcării libertăţilor civile şi ale drepturilor omului cînd un mare număr de cetăţeni care altfel respectă legea sînt arestaţi pentru acest delict. Poliţia s-ar putea concentra asupra crimelor serioase.
Inegalităţile rasiale care fac parte din operaţiunile poliţieneşti împotriva consumului de marijuana nu pot fi trecute cu vederea. Afro-americanii nu consumă mai multă marijuana decît alţi americani, dar, în funcţie de oraş, probabilitatea ca ei să fie arestaţi pentru posesie de marijuana este de trei, cinci sau chiar zece ori mai mare decît în cazul altor americani. Sînt de acord cu Alice Huffman de la National Association for the Advancement of Colored People care spune că a fi prins în sistemul penal de justiţie face mai mult rău tinerilor decît marijuana în sine. A face un dosar permanent de consum de droguri pentru milioane de tineri americani, dosar care ar putea s-i urmărească toată viaţa nu serveşte intereselor nimănui.
Prejudecata rasială ajută de asemenea la a explica originile interdicţiei marijuanei. Cînd California şi alte state americane au decis (între 1915 şi 1933) să scoată în afara legii marijuana, principala motivaţie nu a avea temei ştiinţific sau legat de sănătatea publică, ci pornea mai degrabă de la prejudecata şi discriminarea imigranţilor din Mexic, despre care se spunea că fumau „iarba ucigaşă”.
Cine are de cîștigat cel mai mult de pe urma ţinerii marijuanei în afara legii? Cei mai mari beneficiari sînt principalele organizaţii criminale din Mexic şi din alte părţi care cîştigă miliarde de dolari anual de pe urma comerţului ilicit, şi ele şi-ar pierde rapid avantajul competiţional dacă marijuana ar deveni o marfă legală. Unii spun că în acest caz ele nu ar face altceva decît să înceapă alte activităţi ilegale, dar e foarte posibil să sufere de pe urma pierderii profiturilor uşoare pe care le fac din marijuana.
Exact acesta a fost unul din motivele pentru care Comisia Latino-Americană pentru Droguri şi Democraţie – prezidată de trei distinişi foşti preşedinţi, Fernando Henrique Cardoso din Brazilia, César Gaviria din Columbia and Ernesto Zedillo din Mexic - a inclus decriminalizarea marijuanei în recomandările privind reformarea polticilor antidrog din America Latină.
La fel ca mulţi părinţi şi bunici, sînt şi eu îngrijorat atunci cînd tinerii se apucă de marijuana sau alte droguri. Cea mai bună soluţie e, totuşi, o educaţie eficientă şi cinstită în privinţa drogurilor. Din ce în ce mai multe sondaje de opinie arată că tinerii au un acces mai mare decît adulţii la marijuana şi la alte droguri, şi le e mai uşor să cumpere marijuana decît alcool. Legalizînd marijuana ar permite adulţilor să cumpere mai lesne marijuana, fără să o facă neapărat mai accesibilă tinerilor. Eu aş investi mai drgrabă în educaţie eficientă decît în arestări şi încarcerări ineficiente.
Propunerea 19 din California, care ar legaliza folosirea în scopuri recreaţionale dezvoltarea culturilor mici de marijuana, n-ar rezolva toate problemele legate de acest drog. Dar ar reprezenta un mare pas înainte, şi deficienţele ar putea fi corectate pornind de la experienţă. Exact aşa cum renunţarea la prohibiţia alcoolului a început cu aborgarea de către fiecare stat în parte a propriilor legi de prohibiţie, statele trebuie să aibă acum inițiativa în ce priveşte abrogarea legilor de interzicere a marijuanei.
Şi exact aşa cum California a fost primul stat care a legalizat consumul de marijuana în scopuri medicale în 1996, California are acum ocazia să fie din nou în fruntea naţiunii.
Desigur că, în multe feluri, Propunerea 19 a ieşit victorioasă, indiferent de ce se va întîmpla în ziua referendumului*. Simplul fapt că este supusă la vot a scos la lumină şi a legitimizat discuţia despre marijuana şi despre politica faţă de marijuan într-un fel pe care nu-l credeam posibil acum un an.
Acestea sînt motivele pentru care am decis să sprijin Propunerea 19 şi să-i invit şi pe alţii să o facă.
N.R.: La 2 noiembrie în statul american California va avea loc un referendum asupra unei propuneri legislative de legalizare a consumului de marijuana. Dar chiar dacă legea este votată de alegători, consumul de marijuana va fi continuare ilegal, din cauza legislaţiei federale a Statelor Unite.
