Linkuri accesibilitate

Raportul Comisiei Conze constată că majoritatea diplomaților din timpul celui de al treilea Reich a participat la prigoana declanșată împotriva evreilor.


„Ministerul de externe a fost o organizaţie criminală“. La această concluzie a ajuns o echipă de istorici care a cercetat activitatea diplomaţiei germane în perioada regimului hitlerist.

Ministrul federal de externe liberalul Guido Westerwelle a vorbit despre nişte „constatări şocante“. Într-o declaraţie difuzată de televiziunea publică germană (ARD), ministrul a spus că raportul comisiei de istorici va deveni o parte integrantă a cursurilor de pregătire pentru viitorii diplomaţi ai Germaniei.

Comisia a fost creată în anul 2005, în urma unei iniţiative a ex-ministrului de externe Joschka Fischer. Atunci izbucnise o polemică legată de un necrolog, dedicat unui fost diplomat. Despre acesta se ştia că a fost un susţinător activ al politicii naziste. Comisia internaţională care a cercetat trecutul diplomaţiei germane a redactat acum un raport care cuprinde aproape 900 de pagini (intitulat: «Das Amt und die Vergangenheit» - „Oficiul şi trecutul“).

Din raport rezultă limpede că, între anii 1933 şi 1945, ministerul german de externe a fost unul din pilonii importanţi ai regimului. Deja după venirea la putere a lui Hitler, în 1933, diplomaţii erau „implicaţi activ“ în prigoana declanşată contra evreilor. Asta, în pofida faptului că şi din corpul diplomatic făceau parte unele persoane care au opus rezistenţă.

„Angajaţii ministerului de externe au participat direct, în numeroase cazuri, la deportarea evreilor“, se afirmă în raport. „Uneori au acţionat şi din proprie iniţiativă.“ Comisia şi-a exemplificat aceste aserţiuni prin decontările unui diplomat. Acesta îşi justifică o călătorie prin faptul că s-a deplasat la Belgrad cu scopul de a lua parte la „lichidarea evreilor“ («Liquidation von Juden»).

Eckart Conze
Şeful comisiei, istoricul Eckart Conze a declarat că ministerul de externe a sprijinit politica violentă a regimului naţional-socialist. Dintre cei peste 6000 de diplomaţi, majoritatea a participat la Holocaust. Astfel, aceştia trebuie consideraţi drept co-vinovaţi la uciderea a celor peste 5 milioane de evrei.

Diplomaţia a fost implicată şi la acţiunile de expatriere a unor opozanţi ca, de pildă, viitorul cancelar Willy Brandt sau laureatul premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul Thomas Mann. Un rol de seamă în cazul Thomas Mann l-a avut Ernst von Weizsäcker (tatăl viitorului preşedinte federal, Richard von Weizsäcker, care a deţinut cea mai înaltă funcţie în stat, între anii 1984-1994). Ernst von Weizsäcker (1882-1951) a declarat în cursul procesului de la Nürnberg că este nevinovat. Abia mai tîrziu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanităţii.

La Nürnberg a fost condamnat la moarte şi Joachim von Ribbentrop (1893-1946), care între anii 1938 şi 1945 fusese ministrul de externe al celui de-al III-lea Reich.

Un alt diplomat condamnat abia în anul 1982 a fost însărcinatul pentru aşa zisa „problemă evreiască“ la ambasada germană din Bucureşti, Gustav Richter. (A se vedea şi: „Însărcinatul cu problemele evreieşti din România" în arhivele Stasi şi în arhiva CNSAS).

Numeroşi diplomaţi din timpul nazismului şi-au continuat cariera după 1949, anul înfiinţării Republicii Federale Germania. Atunci s-a creat mitul privind neimplicarea diplomaţiei în Holocaust. Raportul comisiei de investigare a trecutului diplomaţiei a spulberat acum acest mit, care s-a menţinut timp de 6 decenii.
XS
SM
MD
LG