Linkuri accesibilitate

Articol semnat de fostul președinte polonez Aleksander Kvaşnievski în Financial Times

Cînd alegerile au provocat schimbarea guvernului de la Kiev anul trecut, multă lume a părut a crede că Europa şi America au “pierdut” Ucraina, şi că se va renunţa curînd la progresele democratice ale Revoluţiei Portocalii. Cîteva luni mai tîrziu însă a devenit clar ca abordarea noului cabinet de la Kiev este una mai pragmatică şi mai reformistă. Şi dacă Occidentul va şti să aplice metodele corecte, şansa de a încuraja schimbarea ramîne considerabilă.

Ideea că noul preşedinte Viktor Ianukovici nu va fi decît o acoperire pentru interesele ruseşti a fost dintotdeauna bazată pe o interpretare profund greşită a politicii din Ucraina. Deşi partidul său se bazează pe voturile din regiunile rusofone, factorii lingvistici sînt mai puţin semnificativi decît par. Din mai multe motive economice şi politice, Ianucovici şi sprijinitorii săi rămîn fideli independenţei Ucrainei la fel de mult ca restul ţării.

Drept pentru care, decizia de a avea relaţii mai bune cu Rusia prin renunţarea la planurile de a intra în NATO şi prin prelungirea contractului de închiriere pentru flota de la Marea Neagră nu trebuie privită ca o revenire pe orbita Moscovei. Ea reflectă judecata pragmatică potrivit căreia Ucraina, care e situată între Uniunea Europeană şi Rusia, are nevoie de relaţii prieteneşti cu ambii vecini. Ar trebui notat şi că în rebalansarea politicii sale externe, Ianucovici a respins propunerile Rusiei legate de controlul în comun al reţelei de distribuţie a gazelor din Ucraina, şi şi-a exprimat dorinţa pentru o mai strînsă integrare economică cu Uniunea Europeană.

Înlăturarea Ucrainei ca potenţial teren de competiţie geopolitică ar trebui salutată la Bruxelles. Dacă preconizata zonă de comerţ liber Uniunea Europeană – Ucraina prinde contur, ea va exercita mai multă influenţă asupra Rusiei dacă e girată de un govern care nu e ostil intereselor ruseşti. Cum Rusia îşi urmăreşte propria cale spre modernizarea economică, o Ucraină prosperă ar putea ajuta de asemenea Moscova să renunţe la presupunerea că reforma politică şi economică implică şi pericolul cultural al occidentalizării.

În ciuda faptului că s-a aflat printre ţările cele mai afectate de criza economică, Ucraina şi-a revenit destul de bine, şi se dezvoltă din nou. Directorul Fondului Monetar Internaţional Dominique Strauss-Kahn a lăudat recent măsurile luate de guvernul ucrainean pentru a îmbunătăţi poziţia fiscală a ţării, pentru a a întări instituţiile financiare, a mări independenţa băncii centrale, şi pentru a moderniza sectorul energetic. Aceste măsuri au avut ca rezultat îmbunătăţirea ratei de schimb valutar şi două emisiuni de bonduri încununate de success. Ar trebui să urmeze reformele structurale necesare pentru viitoarea zonă de comerţ liber. Iar recenta măsură de a înlătura oficialităţile publice din procesul de eliberare a permiselor e un semnal că se luptă împotriva corupţiei.

Multe din aceste reforme sponzorizate de Fondul Monetar Internaţional au fost posibile pentru că instituţiile statului ucrainean par să funcţioneze mai bine decît de multe ori în trecutul recent. Decizia de a anula reformele constituţonale din 2004 şi de a reveni la o fomă de guvernare prezidenţială a fost interpretată în Occident ca un pas înapoi, dar de fapt a redus aria impasului politic. Sigur că nu trebuie trecut uşor cu vederea pericolul autoritarismului, avînd în vedere istoria ţării. Cu toate acestea, nu există nici un motiv pentru ca, în principiu, actualul aranjament de guvernare să nu fie eficient şi responsabil, la fel ca în democraţiile europene. Cheia se află în menţinerea separării puterilor şi într-un sistem electoral multi-partinic deschis şi competitiv.

Preşedintele Ianucovici insistă că guvernul său intenţionează să respecte normele democratice europene, în timp ce oponenţii săi îl acuză că subminează libertăţile politice înaintea alegerilor locale din octombrie. A fost criticat şi noul cod electoral, care a părut unora excesiv de restrictiv. Cel mai încurajator în răspunsul Kievului a fost însă dorinţa de a asculta nemulţumirile partidelor de opoziţie şi ale observatorilor internaţionali, şi de a face schimbări. Eliminarea, de exemplu, a prevederii că partidele înregistrate la tribunal cu mai puţin de un an înaintea datei alegerilor nu au dreptul de a participa la alegeri, oferă mai multe opţiuni electoratului şi face ca alegerile să fie deschise unei competeţii mai mari.

Sigur că trebuie să aşteptăm să vedem cum se vor desfăşura practic aceste alegeri. Una din măsurile pozitive introduse în noua lege se referă la creşterea rolului observatorilor electorali independenţi. Asta, împreună cu faptul că guvernul a permis participarea unui număr sporit de observatori internaţionali, înseamnă că alegerile vor fi cel puţin supravegheate atent.

Mesajul Uniunii Europene ar trebui să fie că eforturile Ucrainei de a se moderniza, de a se alinia la restul Europei trebuie să meargă mînă în mînă cu o angajare în respectarea democraţiei şi a drepturilor omului. Elita de afaceri ucraineană care a ajutat actualul govern să ajungă la putere înţelege că viitorul Ucrainei este ca parte a unei pieţe europene lărgite. Asta dă Uniunii Europene ocazia de a ajuta Ucraina să facă schimbările de care are nevoie. Trebuie să ne folosim influenţa cu un nou focus.
XS
SM
MD
LG