Linkuri accesibilitate

Bătaia din ușă, boschetarii din Botanica, borșul roșu de-acasă


Doina Cernavca

Doina Cernavca

Doina Cernavca își încheie însemnările pe o notă mizantropică: Oamenii sunt prea "nu ştiu cum" şi vor prea "nu ştiu ce".









Luni
M-a trezit bătaia din uşă. Administratoarea blocului în care locuiesc îmi aminteşte despre nişte contoare şi bani. "Chiar de la o luni, şi chiar de la ora 8:00?" Încerc să evit cafeaua - de la un timp, am ajuns la opt cești pe zi. Deschid laptopul şi caut ce s-a mai întîmplat peste noapte. Mi-am promis să alerg dimineţile, dar Botanica nu-mi prea oferă spaţiu şi siguranţă - ca şi oricare sector al capitalei, de altfel. Citisem zilele trecute că oraşul nostru revine în anii 90, cînd nivelul criminalităţii era cum era. Eu nu mă tem de oameni, eu mă tem de acele mii care au fost amnistiate în martie 2009. Caut buletinul de identitate, paşaportul şi permisul de conducere - toate trebuiesc schimbate. O să am grijă să-mi stea părul frumos în poze... După masă sunt rugată frumos şi amiabil să scot ultima postare de pe blogul personal. "Post oficial către dom' Primar" a deranjat prea mult. Vorbesc la telefon cu o colegă, care mă invită la un ceai adus special din China. Prefer să stau în casă, oricum plouă tare. După cîteva ore de citit, mă întreb cît mai are Lupu cu "Draga mea Lorena". Cred că am adormit repede.

Marţi
Doina Cernavca
Am început ziua citind stenogramele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Dacă cineva ar îndrăzni să scoată şi ceea ce se vorbeşte la noi, cred că nu am avea cîte 101 candidaţi în deputăţie. Plouă de ieri, şi nicidecum nu mă pot lăsa de cafea. Am ignorat ştirile dimineţii, doar pentru că sunt sigură că nu e nimic nou şi interesant. După 2 ore de antrenament la sala de sport, ajung acasă şi coc mere. Seara se anunţă plină, şi asta pentru că mi-am propus să finisez un interviu cu un vice-ministru. De dragul profesiei, citesc biografii ale marilor candidaţi spre Parlament. Aflu că cel mai vîrstnic doritor are 88 de ani. Nu mai ajunge moşulică deputat, asta-i clar. Dar nu ajung nici tinerii care sunt plasaţi după numărul 50 în sus. Primesc cîteva întrebări pe facebook, în calitate de "expert din showbiz ". Mă scuz frumos faţă de mai juna mea colegă. Totuşi, mi se pare prea ieftin contractul la facultatea de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării. Adorm în cea mai mare ciudă, undeva după ora 3:00. "Ciuda dimineţii de miercuri", îmi repetam o dată cu bătăile ceasului din bucătărie.


Miercuri
Încă mai picură, şi prea tristă mi se pare această zi de miercuri. Aflu că Moldova a avansat cu 39 de poziţii în clasamentul mondial al libertăţii presei. Şi că Elveţia continuă, din 2002 încoace, să fie lidera acestui clasament. Găsesc prin casă revista "In Style", ediţia chineză. Este cea mai interesanta, captivantă şi bine realizată revistă, văzută de mine vreodată. Avem şi noi reviste, avem interviuri plăcute, avem foto-shooting-uri deosebite, dar nu prea avem ceea ce trebuie. Am fost în China în luna mai, revenind în Patrie convinsă că oameni mai buni şi muncitori ca chinezii, nu există. Merg la bancă, pentru a deschide un cont cu 500 de euro. Am nevoie de viză pentru România. Vreau să revăd un Bucureşti de noiembrie, şi-mi dau seama că tot mai mult şi mai tare mi se pare ideea unui job într-un oraş european. Avantaje şi dezavantaje, deja pe riscul meu. Tot pe riscul meu e şi noua reţetă de carne la cuptor. Am musafiri - o să încerc să nu vorbim despre politică şi trădare, şi despre trădarea din afara politicului. Totuşi, oamenii sunt prea "nu ştiu cum" şi vor prea "nu ştiu ce". Noapte bună!

Joi
Discut la telefon cu Nata Albot, draga mea Nata. Mă pornesc acasă, la mama şi la tata. Un soare aprins îmi ghidează drumul, şi gîndurile. Trec prin satele copilăriei mele, drumuri bătătorite ani la rînd, în fiecare zi, doar pentru a fi om cu şcoală. Văd garduri noi, albastre, şi staţii amenajate pentru transportul public. Vechea "Luminiţă", devenită demult cel mai bengos bar din sat, e păzită de un număr mare de elevi. Grădina de-acasă e plină de frunze. Tata a cules "Baconul" şi ograda e plină de lumină. Frunze încă mai sunt. Instinctiv, deschid frigiderul, şi asta în pofida unui dejun copios, doar cu cîteva ore în urmă. Mama ieri a făcut borş roşu. Eu nici acum nu ştiu care este proporţia, ca roşu să fie ca la mama. Odaia mea, devenită adevărată bibliotecă odată cu părăsirea cuibului drag, mă primeşte de parcă nimic n-a fost. De parcă am stat şi dormit de 7 ani încoace, tot acolo. Găsesc punga pregătită de mama. Hainele mele de iarnă, depozitate "la ţară", că "la oraş" nu-i loc... Seara, încerc să găsesc acel loc unde aş putea încăpea şi eu. Şi ăsta poate fi doar alături de nepoţeii mei, acasă la unicul meu frate. "Tu doar vii cînd vrei să te joci cu Dorin", mi-a reproşat Valeria, de 6 ani jumate, într-o criză de gelozie pentru fratele ei Dorin, de nici 2 luni. "Tu doar vii cînd vrei..." îmi răsuna în cap...

Vineri
Nu mi s-a întîmplat demult să nu aud deşteptatorul. Cu 2 întîlniri ratate, şi 14 apeluri nepreluate pe telefonul mobil, mă întreb oare ce mai reuşesc să fac într-o vineri care i-a startul tîrziu după ora 11:00. Apuc facturile din poştă, las gunoiul in tomberonul de la marginea străzii, şi şofez spre Centru. Oameni trişti, studente în fuste şi cîini întinşi în parc. După o cafea şi-o întîlnire pe fugă la "Gălbenuş", mai beau una cu cea mai stilată patroană de salon de mariaj din oraşul nostru. Dacă în iulie mi se părea de ne-rezistat (psihologic) să realizez un interviu despre cununia religioasă cu părintele Pavel Borşevchii, azi cred că doua ore de discuţii despre rochii de mireasă şi butoniere în armonie cu aranjamentele florale din sală, sunt ceea ce aveam nevoie. Trec pe la coafor, să-mi scurtez bretonul. Schimb pantofii, cerceii şi postul de radio. "Cine iubeşte şi lasă" a promis Geta Burlacu că va continua cu explicaţia, în această seară. Vineri nu mi-a oferit prea multe. Şi întreaga săptămînă, de altfel. Să fie din cauza acestui Jurnal? Oare din a cui cauză este tot ce este? Nu ştiu cum ar fi mai potrivit şi omenesc să închei aceste rînduri. Totuşi, oamenii sunt prea "nu ştiu cum" şi vor prea "nu ştiu ce".

Doina Cernavca
Născută la 26 ianuarie 1985 în orașul Vadul lui Vodă. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova. Actualmente e ziaristă şi PR manager în domeniul culturii. Bloggeriţă activă.
XS
SM
MD
LG