Gheorghe Cojocaru: Inclusă pe agenda întâlnirii tripartite germano-franco-ruse de la Deauville, chestiunea regiunii transnistrene a Republicii Moldova a fost în aceste zile în centrul atenției opiniei și presei internaționale. Comentariile din presa rusă, ucraineană sau din presa din România insistă în mod special asupra declarației președintelui Dmitri Medvedev privind evoluțiile în chestiunea transnistreană în funcție de implicarea, alături de alți actori prezenți în procesul de reglementare, a României și trecerea sub tăcere a rolului Ucrainei. Speculațiile în legătură cu aceste declarații ale liderului rus sunt multe și diverse, înșeși autoritățile ucrainene, se pare, nu au cum fi încântate de o asemenea abordare, deși, pentru a păstra o obiectivitate anume, trebuie să constatăm că președintele Medvedev în declarația sa publică nu a menționat nici rolul Statelor Unite, unul din cei doi actori importanți, cu statut de observator la formatul de negocieri 5+2 în chestiunea transnistreană.
Europa Liberă: Dacă pornim de la premisa absolut justificată că nimic nu este întâmplător atunci cînd un lider important lansează o declaraţie. Ce ar putea să rezulte din ceea ce s-a discutat în Franţa pe marginea chestiunii transnistrene?
Gheorghe Cojocaru: În primul rând, este pe față sporirea preocupărilor Uniunii Europene față de acest conflict înghețat de la frontierele sale estice. În al doilea rând, probabil, se încearcă o omogenizare a abordării problemei transnistrene între cele trei capitale – Parisul și Berlinul, pe de o parte, și Moscova, pe de altă parte - cu avansarea unor anumite oferte, tentante și de interes reciproc pentru toate părțile. Și, în al treilea rând, nu este exclus ca în acest nou cadru se prefigurează ca România să înceapă să joace un rol mai important, ca stat membru al Uniunii Europene. Declarația președintelui Medvedev în acest sens ar putea fi citită ca o invitație adresată și Ucrainei, dar și autorităților locale ale regiunii de dincolo de Nistru de a ține cont de această realitate.
Europa Liberă: Numai că Ucraina iată că nu a fost menţionată atunci cînd Medvedev a trecut în revistă statele care ar putea să influenţeze reglementarea transnistreană. Cum se explică asta?
Gheorghe Cojocaru: Probabil, pentru că acest cadru tripartit nu a lăsat loc și altor participanți și pentru că, drept urmare a politicii recente a autorităților de la Kiev, prin care se vădește o mutare de accente, interesul european, dar și al altor actori cu greutate pe arena politică internațională, față de această politică este în descreștere. Din aceasta nu rezultă, totuși, că Ucraina ar putea fi scoasă automat din calcul și că nu ar mai avea ce spune la negocierile în chestiunea transnistreană.
Europa Liberă: Cum era şi de aşteptat, oficialităţi de la Tiraspol nu sînt foarte încîntate de posibila implicare a României, cu acordul Moscovei, în procesul de reglementare. Ar putea avea un efect aceste reacţii furibunde?
Gheorghe Cojocaru? Oricât de stridente și de zgomotoase, aceste reacții ale oficialităţilor sau ale presei de la Tiraspol, erau și sunt ușor prognozabile, după cum la fel de ușor ele pot fi și ignorate.
