Linkuri accesibilitate

„Memorie colectivă și societăți de indivizi” - Rencontres internaționales de Genève 2010.


A intra în Europa înseamnă și să aderi la această «îndatorire de memorie» a Shoah-ului.


Din 1946 încoace, în fiecare an la Geneva se desfășoară un forum major de dezbateri politice și culturale sub numele „Intîlnirile internaționale de la Geneva”. Anul acesta tema generală a forumului, care se desfășoară zilele acestea și la care participă cîțiva cunoscuți istorici (Henry Russo, Philippe Burrin, egiptologul Jan Assman) și un neuropsiholog de la Harvard (prof. Daniel Schacter) este „Memorie colectivă și societăți de indivizi”.

Din programul anunțat, - pe parcursul a trei zile de conferințe urmate de dezbateri publice - a lipsit, fiind bolnav, Jorge Semprun, care trebuia să inaugureze luni Intîlnirile cu reflecțiile sale pe tema „Memorii colective, uitări individuale”. Subiectele celorlalte trei conferințe și mese rotunde, la fel de incitante, sînt „Memoria culturală: timp, sens și identitate”, „Europa și memoria sa negativă” și „Cele șapte păcate ale memoriei”.

Cercetătorul Henry Russo, cunoscut pentru cărțile sale despre cel de-al doilea război mondial și Holocaust, și-a rezumat ideile, pe care le expune chiar în această seară la Geneva, într-un interviu acordat cotidianului „Le Temps”, notînd că un sociolog francez, mort în lagărul de la Buchenwald, Maurice Halbwachs, a fost cel care a definit conceptul de memorie colectivă. Potrivit lui, memoria este întotdeuna colectivă, deoarece „toate amintirile noastre individuale se înscriu în realitate într-un cadru colectiv, constituit fie de familie, fie de școală, de colectivitate umană etc. ... Această memorie, care trebuie să fie distinsă de marile relatări comemorative ale istoriei oficiale, ține înainte de toate de o experiență personală. Dar, în cazul unor evenimente tragice, cum sînt războaiele, experiențele a mii, vezi milioane de persoane, pot să se organizeze într-o identitate de memorie larg împărtășită”.

Henry Russo insistă pe diferența dintre memorie și istorie: „memoria este subiectivă și se referă, prin definiție, la episoade cunoscute. Istoria vizează o obiectivare a trecutului și se poate atașa unor fapte uitate sau necunoscute. Cele două entități nu trebuie însă opuse. Istoria utilizează memoria iar memoria are o istorie”.

Coperta volumului dezbaterilor de la Geneva din 2007
Raportul dintre memorie și istorie este, evident, un subiect infinit de reflecție. Pentru istoricul francez este cert că întreținerea permanentă a memoriei conține un „imperativ moral: este necesar să ne amintim pentru a permite dezvoltarea unei societăți mai bune”, dar, pe de altă parte, recunoaște Russo, „nu există neapărat un raport de cauză la efect, și se poate constata că memoria Shoah-ului, nu a împiedicat ascensiunea Frontului Național [partidul extremist francez], nici epurările etnice din fosta Iugoslavie sau genocidul din Rwanda.

Dar, Europa a fost construită pe memoria Shoah-ului și pe acel «niciodată așa ceva», și se poate spune că este un succes: dacă se lasă deoparte destrămarea Iugoslaviei, în Europa nu a mai existat un război de mai mult de o jumătate de secol. Astăzi, această memorie negativă funcționează în continuare ca o pavăză în fața egoismelor naționale, dar ea nu este suficientă pentru clădirea unei identități europene”.

Și, amintește Henri Russo în tezele pe care le dezvoltă la Intîlnirile Internaționale de la Geneva, unul din motive îl constituie reatașarea la Europa a țărilor est-europene care, subliniază el, „nu au cunoscut rememorarea Shoah-ului, ce preocupa Vestul. Au trebuit însă să o facă, fiind a intra în Europa înseamnă și să aderi la această «îndatorire de memorie». Ele au adus însă o altă memorie, cea a comunismului, care divizează încă profund într-o serie de țări occidentale, cum este Franța. Au adus în Europa, de asemenea, revendicările etnice și teritoriale, cărora Europa le întorsese spatele.”
Rencontres 1953, coperta publicației electronice


Iar acesta este un motiv de îngrijorare, conchide istoricul, ale cărui reflecții vor putea fi, ca de obicei, împărtășite de toată lumea, deoarece, dezbaterile Intîlnirilor Internaționale de la Geneva, sînt publicate anual, de decenii, în volume sub egida editurilor La Baconnière și, mai recent, L'Age d'Homme.
XS
SM
MD
LG