Linkuri accesibilitate

Cu expertul Andrei Mecineanu despre îngrijirea medicală a bătrînilor.


Cine n-are bătrâni, cum se zice, să-şi cumpere! Ce te faci însă dacă societatea nici măcar nu reuşeşte să aibă grijă de ei? Vom discuta în această dimineaţă despre problemele îngrijirii medicale a vârstnicilor cu dl Andrei Mecineanu, preşedintele Institutului de Sănătate şi Asistenţă Medico-Socială din Republica Moldova, expert asociat al IDIS „Viitorul” în politici de sănătate.

Europa Liberă: Dle Mecineanu, haideţi pentru început să constatăm o stare de fapt, care nu poate să nu se regăsească şi în studiul pe care l-aţi lansat recent: starea sănătăţii bătrânilor din Republica Moldova este, de cele mai multe ori, demnă de plâns. Dacă ar fi să enumeraţi două-trei cauze dintre cele mai importante ale acestei situaţii, care ar fi acestea?

Andrei Mecineanu: Deci, în primul rînd, cred că ar trebui să discutăm despre faptul că persoanele vârstnice sunt asociate cu riscuri de sănătate ca urmare a procesului firesc de îmbătrânire, care este în acest caz unul universal, progresiv şi deteriorant. Un al doilea factor ţine nemijlocit de accesul la servicii specifice de sănătate adresate acestei categorii. Şi al treilea factor, de fapt, iarăşi este într-o interrelaţie destul de importantă cu starea de sănătate şi anume situaţia socio-economică a acestui grup populaţional.
Andrei Mecineanu


Europa Liberă: Este limpede că serviciile medicale trebuie regândite, astfel încât să se ţină cont în măsura cuvenită şi de această categorie de pacienţi sau potenţiali pacienţi – persoanele de vârsta a treia… În ce măsură şi cum îşi readaptează autorităţile statului, în opinia dumneavoastră, serviciile de sănătate la necesităţile persoanelor de vârsta a treia?

Andrei Mecineanu: Începând cu anul 2007, puterea de stat din R. Moldova a făcut eforturi considerabile de a adapta serviciile de sănătate la necesităţile acestui grup populaţional. Şi aici aş putea spune că, de fapt R. Moldova este singura ţară din spaţiul CSI, dacă acesta poate fi un punct de reper, care a implementat acest sistem - asistenţa medicală geriatrică. Însă doar implementarea acestui serviciu nu este suficient pentru ca acest grup populaţional să beneficieze de servicii specifice şi de calitate. Cu toate că există o structură a acestui serviciu, acest serviciu încă nu funcţionează şi nu oferă acele servicii specifice atît de necesare acestei categorii de vârstă, pentru că în marea majoritate a cazurilor, şi la nivel de centre republicane, şi la nivel de spitale raionale, se operează cu aceiaşi platformă de servicii terapeutice, dar nu cu acea platformă de servicii geriatrice specifice. Şi aici trebuie de înţeles că asistenţa medicală geriatrică diferă radical de asistenţa medicală obişnuită, pentru că pacientul vârstnic are multe alte necesităţi pe lîngă cea medicală de bază, cum ar fi de mediu, de sprijin, funcţionale, fapt care reiese din specificul vârstei şi specificul bolii.

Europa Liberă: Dacă ar fi să concretizaţi, ce instituţie sau subdiviziune, după cum spuneaţi, în sistemul de sănătate se preocupă exclusiv sau în mod prioritar de problemele medicale ale bătrânilor?


Andrei Mecineanu: Nivelul ierarhic superior este reprezentat de Centrul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, care are rolul şi de elaborare a politicilor în domeniu şi rolul de prestare a serviciului, în calitatea sa de instituţie republicană. Şi urmează ramificarea firească pe care o avem în sistemul de sănătate - instituţii reprezentate de spitale raionale şi instituţii de asistenţă medicală primară.

Europa Liberă: Dar câţi medici specializaţi, geriatri, există la această oră în Republica Moldova şi de cîţi ar fi nevoie ca să putem vorbi de şansa unor servicii geriatrice de calitate?

Andrei Mecineanu
: Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra acestui serviciu de asistenţa medicală geriatrică, putem spune că la moment, conform normativelor existente, avem 90 de medici geriatri. Însă problema aici stă puţin altfel. Şi anume, datorită faptului că din aceşti 90 de medici care presupunem că activează în asistenţa medicală geriatrică, doar doi au specializarea primară de medic geriatru. În restul cazurilor se atestă medici terapeuţi, care au fost instruiţi în cadrul unui curs de perfecţionare tematică în problemele actuale ale geriatriei.

Europa Liberă: Există vreo soluţie a acestei probleme, de exemplu, o modificare în politicile de educaţie, de pregătire a cadrelor la nivel universitar, instituţional?

Andrei Mecineanu
: Da, de fapt, consider că ar fi foarte binevenite instituirea unor politici de instruire a personalului medical atît la etapa de instruire universitară, cît şi la etapa de recalificare profesională a medicilor. Ultima ar fi realizată chiar mult mai rapid.

Europa Liberă: Să revenim la una din problemele despre care vorbeam. Doar cu seringa sau intervenţia oricărui medic nu prea există şansa de a ferici un bătrân chinuit de boli şi alte probleme. De cele mai multe ori este necesară, după cum aţi şi sugerat, de abordarea medicală şi socială multidisciplinară a acelui bătrân. Au existat exemple mulţumitoare până acum în acest sens?


Andrei Mecineanu: Desigur, sunt exemple, sunt cazuri, sunt modele care funcţionează. Din păcate, aceste modele de parteneriat dintre instituţiile publice şi sectorul privat, non-profit, sunt modele de urmat. Însă, dacă să avem o abordare globală, la momentul de faţă nu funcţionează un sistem de conduită integrată şi complexă a pacientului vârstic care să includă atât aspectele de management spitalicesc, cât şi acele aspecte de management medico-social.

Europa Liberă: În ce măsură ministere ca cel al Sănătăţii şi al Asistenţei Sociale colaborează sau ar putea colabora mai bine în numele binelui petrsoanelor de vârsta a treia?


Andrei Mecineanu
: La momentul de faţă, cât nu avem acest sistem, deci nu există şi o colaborare destul de fundamentală între aceste două ministere, însă consider că această colaborare este vitală în cazul instituirii unui serviciu de asistenţă medicale pentru persoanele vârstnice şi, în special, la elaborarea acelui cadru instituţional şi normativ prin care Ministerul Sănătăţii să aibă un rol de coordonator, iar Ministerul Protecţiei Sociale să asigure acea componentă de management medico-social.

Europa Liberă: Dar n-ar fi fost firesc să fie la nivelul bunului simţ şi al firescului această colaborare totuşi, chiar şi în afara unui cadru normativ bine pus la punct?


Andrei Mecineanu
: De fapt, consider că aţi şi dat răspuns la această întrebare. Da, aşa este, dar asta este situaţia şi nu aş dori să comentez prea mult acest aspect. Însă instituţia pe care o reprezint şi acest studiu sper să dea acel imbold necesar mişcării lucrurilor în direcţia cea bună.

Europa Liberă: Cât de răspândită şi eventual eficientă este practica îngrijirii medicale la domiciliu a bătrânilor, cum ştiu că s-a întâmplat sub umbrela unor organizaţii neguvernamentale spre exemplu?

Andrei Mecineanu: Această practică este una foarte eficientă şi aici mai mult ţine de aspectele şi caracteristicile sectorului privat non-profit, care are un spectru de servicii mult mai vast comparativ cu sectorul public, este mult mai flexibil şi ajunge mult mai rapid la fiecare persoană vârstnică şi, prin urmare, are un grad mult mai mare de eficienţă.

[...]

Europa Liberă: Dle Mecineanu, chiar dacă studiul dv. nu poate cuprinde tot spectrul de probleme ce ţin de bătrâni, dar, din câte ştiţi Dvs., şi-a pus cineva vreodată problema abandonării bătrânilor de către cei care au plecat sau pleacă la munci peste hotare? S-a preocupat cineva vreo dată - la nivel politic sau altcumva – de responsabilizarea acelor fii şi fiice care-şi lasă părinţii pradă mizeriei sau chiar unei agonii lente? Bănuiesc că medicii sunt primii care se ciocnesc de problemele de sănătate şi de disperare ale acestor bătrâni lăsaţi în voia soartei.

Andrei Mecineanu
: Da, din câte ştiu au fost acţiuni concrete întreprinse de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, şi la nivel de politici, şi la nivel de acţiuni concrete în acest domeniu. Fapt materializat prin acele centre în domeniul asistenţei persoanelor vârstnice şi aici vorbim de mai multe tipuri – centre mixte, aziluri, centre de plasament temporar. În rest, despre această interrelaţie bătrâni – tineri la nivel de familie cred că ar mai trebui întreprinse unele acţiuni.

Europa Liberă: Dle Mecineanu, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG