Daniela Ursu stă cu copiii acasă, dar îşi face şi masteratul. Ori de câte ori are ocazia, vizitează - din pasiune şi preocupări materne - librăriile. La una dintre ele s-a întâlnit cu Paul Hodorogea cu care a avut o scurtă discuţie.
Daniela Ursu: „Eu vin foarte des la librarie. Cumpar multe carti pentru copiii mei. Am un baietel in clasa a 4 si o fetiţa de 2 anişori. Le cumpar poveşti, carti de colorat, le cumpar carti cu poezii, in special pentru fetiţa mea, cat mai multe desene colorate si frumoase. Si pentru mine carti de specialitate. Psihologia.”
Europa Liberă: In afara de carti de specialitate cumparaţi si romane, beletristică?
Daniela Ursu: Romane nu prea cumpar, am multe acasa. Am o bibliotecă mare. Multe le mai gasesc pe internet. Dar acum, in special, sunt ocupata cu specialitatea.
Europa Liberă: Biblioteca de acasa cum s-a format?
Daniela Ursu: „Cumparand sau primind cadouri de la prieteni si colegi. Ma vedeau deseori citind, de aceea au inteles ca mie imi place acest lucru si chiar primesc o placere deosebita cand primesc in dar o carte. Nu am detective. Nu imi plac aceste carti si nu le am. Cartile mele sunt de viaţa, de dragoste, imi place sa citesc anumite poveşti din viaţa cuiva.”
Europa Liberă: S-a intamplat să vă dezamagiţi de vreo carte?
Daniela Ursu: „Le duc de la un capat la celălalt si chiar pot sa incep sa citesc mai multe carţi odată. Nu se creează confuzie, haos. Asa imi place sa citesc. Si in general imi place sa fac mai multe lucruri odată, de asta si cartile le citesc mai multe odată.
Persoana citita se vede de la o poştă: cunoaşte multe, se orientează foarte bine in literatura si in alte ştiinţe, nu numai in literatura artistică. Îi vine multe mai uşor sa se descurce in informatia auzită, primită citita, receptioneaza foarte usor informatia. Persoana care nu a citit, evident ca daca ramanem numai la poveştile de clasa a 3-a, ramanem si in dezvoltare.
