In Romania, au fost date publicitatii stenograme ale unor convorbiri intre omul de afaceri, Sorin Ovidiu Vintu si angajati ai trusturilor sale. Cum se vede din Statele Unite aceasta situatie ? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Se stie ca in Romania presa independenta este floare rara. Asta nu e de natura sa surprinda. Limbajul si tipul de relatie intre lideri de presa si patronul Sorin Ovidiu Vantu este socant, la contactul cu realitatea bruta. Pe de alta parte, la putin timp dupa revolutie se auzise ca un patron de televiziune din Romania isi chiar palmuia angajatii, asa ca poate stilul conversatiilor domnului Vantu cu angajatii sai poate fi interpretat chiar ca un progres.
Nefiind in buzunarului magnatului pe care nu l-am intilnit niciodata si nefiind nici un aparator al rolul jucat de Sorin Ovidiu Vintu si altii ca el in Romania post-decembrista, nu ma pot impiedica sa nu remarc totusi ca publicarea acestor stenograme, optiunea pentru o astfel de scurgere de informatii si nu ceva despre cazul ca atare, pune pe ginduri. Nu cred ca anchetarea lui Vantu este persecutie nejustificata. El este fireste nevinovat pina se face dovada, dar exista nu putine motive ca justitia sa arunce macar o privire dincolo de prezumptia de nevinovatie.
Dar ideea ca presedintele tarii ajunge sa foloseasca in dezbaterea unei disputate campanii electorale vestea prinderii fugarului Nicolae Popa, sosirea informatiei exact la momentul politic oportun pentru Traian Basescu nu e de natura sa descurajeze impresia ca presedintele ar putea avea un amestec nepermis si implicit vicia actul de justitie. La fel si cu stenogramele. Cum se face ca in fata unui caz grav si incilcit, intre primele scurgeri de informatie majore servesc ca o manusa, cruciadei presedintelui impotriva unuia dintre mogulii media care i se opun?
A devenit o moda a serviciilor secrete din Romania si celor care le folosesc sa se spuna ca unul sau altul – ziarist sau politician - a „cazut” pe interceptarea autorizata intr-un alt caz. Este lesne de imaginat insa ca, in conditiile in care coruptia si faradelegile nu sint exceptii in Romania, aproape toata lumea, aflata in pozitii de influenta „cade” in cite o monitorizare. Si chiar daca sa spunem ca unii dintre cei care asculta sint cu urechile ciulite in cazul de fata la Vantu si interlopii lui, mai sint altii, in aceasi institutie, care vegheaza nu la domnia legii, ci la nevoile stapinului politic.
Un ziarist certat cu etica profesionala e un lucru grav. Si mai grav insa -- institutii bugetare, care folosesc bani ai contribuabilului pentru a influenta lupte politice.
Stenograme din dosarul SOV: Discuţiile cu şefii Realitatea şi cu Nistorescu, Chirieac şi Drăgotescu (Revista 22)
