Linkuri accesibilitate

Multă lume s-a săturat deja de optimismul şi promisiunile politicienilor autohtoni ca de mere pădureţe.


Tarabele vînzătorilor din centrul Chişinăului sînt pline de cărţile unor autori străini care conţin reţete ale succesului, ale îmbogăţirii şi ale atingerii unui trai fericit, dar aici, în acest spaţiu ciudat-miraculos, lectura lor e puţin probabil să-i ajute pe simplii muritori. Reţetele plămădite pe alte meridiane, în alte dimensiuni, nu prea au sorţi de izbîndă aici, pentru că AICI totul e altfel. Aici mai totul stă sub semnul provizoratului, superficialităţii şi matrapazlîcului.

Concurenţii electorali au început déjà să ne bombardeze cu promisiuni. În ciuda ultimelor două decenii de stagnare şi de bîjbîială sterilă, optimismul lor e mereu debordant. Ei ştiu cum să învingă greutăţile, ei ştiu cum să fericească poporul. Important e să facem alegerea corectă. Între altele, fie spus, toţi ultimii 20 de ani poporul mereu a tot ales corect, pe cînd bolile cronice ale ţării n-au dispărut.

Întrebarea care se impune în mod normal este: dar cum mai poţi afişa un asemenea optimism în atare condiţii precare? Păi, dată fiind starea deplorabilă în care ne aflăm, toţi aceşti concurenţi ar trebui să fie măcinaţi de îndoieli, nesiguri, temători. Da, ei trebuie să fie mînaţi de dorinţa de a schimba lucrurile, dar în acelaşi timp, ar trebui să-şi tempereze optimismul şi să recunoască că le va fi foarte greu, într-atît de greu, încît poate nici nu mai e cazul... să ne promită ceva.

O altă observaţie e aceea că primele promisiuni aruncate acum în mase seamănă leit cu sloganurile uzate, folosite mai mereu de-a lungul celor două decenii inconfundabile. Bunăoară, o formaţiune se angajează să scoată ţara din sărăcie. Păi, mai surprinde pe cineva promisiunea asta? Altă formaţiune jinduieşte convertirea societăţii dezagregate într-una consolidată, unită, solidară. Păi, ne tot consolidăm şi ne unim mereu încă din zorii tranziţiei. Mulţi politicieni au muncit pe acest tărîm al consolidării. Îmi amintesc pe moment de un megaproiect din anii ‘90 – Casa noastră Republica Moldova – care tot ne consolida temeinic. Şi care sînt rezultatele?

Multă lume s-a săturat deja de optimismul şi promisiunile politicienilor autohtoni ca de mere pădureţe. Mă miră totuşi că mai există oameni chinuiţi de tranziţie care le mai dau un vot de încredere. O vînzătoare de la piaţa centrală zicea deunăzi că, în ciuda problemelor, „cu timpul o sî fie bine şî la noi”.

Da, e foarte posibil, ca cu timpul, peste 50 de ani, să fie bine şî la noi. Numai că aceste vremuri frumoase vînzătoarea încrezătoare în capacităţile politicienilor autohtoni ar putea să nu le mai prindă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG