Linkuri accesibilitate

Cine și cum determină opțiunea alegătorului ?


Arcadie Barbăroșie (IPP) și Doru Petruți (IMAS) la microfonul Europei Libere

Arcadie Barbăroșie (IPP) și Doru Petruți (IMAS) la microfonul Europei Libere

Punct și de la Capăt: Vasile Botnaru cu Doru Petruți (IMAS) și Arcadie Barbăroșie (IPP).


Astăzi mi-am propus să aflu, cu ajutorul invitaţilor mei, ce factori influenţează opţiunea alegătorilor pe durata campaniei electorale şi care anume înclină balanţa atunci, când oamenii ezită. Oaspeţii mei de astăzi sunt directorul Institutului de Marketing şi Sondaje IMAS, Doru Petruţi, şi directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie. Vom discuta despre ingredientele unei decizii electorale, pe care le iau sau nu în calcul concurenţii ce iată, că au intrat în competiţie.



Europa Liberă: Domnule Doru Petruţi, dacă ar fi academic să clasificăm factorii, care determină opţiunea electorală a unui alegător din Republica Moldova, ce puteţi spune? Moldoveanul, în general, este un alegător atipic? Sau procedează la fel ca toată lumea? Reacţionează la factorii ştiuţi de toată lumea?


Doru Petruţi: „Mai întâi de toate, aş spune, că nu există o reţetă unică şi nu putem vorbi despre o relaţie directă, sau un tip de influenţă, care ar fi sută la sută. Pentru că dacă ar fi o astfel de reţetă, probabil, toţi ar folosi-o. Aş face mai întâi o distincţie legată de electoratul de aici. Cred, că aş împărţi cel puţin în două tabere mari. E vorba de un electorat urban, ceva mai educat, ceva mai informat, mai reactiv la ce înseamnă evenimentele politicie, dar nu neapărat mai activ în ceea ce priveşte prezenţa la vot. Şi un electorat rural, la care deciziile se iau un pic pe alte trasee, mai imobil şi la care deciziile se schimbă mai greu. Totuşi, 60 la sută din voturi vin din mediul rural, foarte aproape şi de ponderea populaţiei din mediul rural. Un alt element important de context, utându-ne un pic în spate, e vorba de cel puţin un sfert din electorat, care se decide târziu în privinţa opţiunii de vot. Studiile de tip exit poll arată, că opt la sută din votanţi se decid chiar în ultima zi. Probabil, mulţi dintre ei chiar pe drumul spre secţia de vot.”

Europa Liberă: Şi atunci e important cine-i iese în cale.


Doru Petruţi: „Da. Mai avem încă 14 %, care se decid pe ultima parte a campaniei, vorbim de ultima săptămână, cel mult ultimele două săptămâni. Luând în calcul elementul ăsta de context, vedem cât de important va fi, de fapt, forcingul pe ultima sută de metri. Asta spune ceva despre electorat şi în privinţa mecanismelor decizionale. Aş începe cu o expresie des vehiculată: toată lumea cere din partea politicienilor să vorbească pe limba lor. Practic, ne învârtim în jurul conceptului de comunicare, a modului cum se comunică, canalele care se folosesc pentru a transmite mesajul şi sigur, că eficienţa mesajelor contează foarte mult. Dar lucrurile se separă, de fapt, pe bucăţi de electorat, foarte minuţios conturate şi se încearcă, desigur, declanşarea mecanismelor decizionale pentru categoria socială respectivă. De asta trebuie ca electoratul să fie foarte, foarte bine cunoscut. Cei care spun, că vor voturi de la toţi şi de peste tot, de fapt, riscă să nu obţină foarte multe.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, cred că toată lumea are deja rude prin alianţă în străinătatea occidentală. Eu, de exemplu, când îi întreb pe cuscrii mei cum votează, ei îmi răspund foarte sigur – cum a votat bunicul, străbunicul, părinţii aşa votează şi ei. Foarte rar deviază de la tradiţia de familie. În cazul Republicii Moldova se poate spune că s-au format deja nişte tradiţii?

Arcadie Barbăroşie: „Dacă e să folosim un termen din inginerie - procesul nu este încă în faza stabilă, au loc mari fluctuaţii. Apar partide. Iată dăunăzi au apărut partide care - ele nu au apărut, ele au existat, dar şi-au mai schimbat liderii -, au decis că vor participa la alegeri. Şi atunci lumea este pusă, de fapt, în faţa unei întrebări clasice, ca să cităm: „da eu pe cine votez?” Cred, că încă nu s-a stabilizat procesul acesta democratic. Şi cred, chiar în sânul aceloraşi familii se votează diferit: soţ-soţie diferit, părinţi-copii diferit. Şi probabil, nu sunt puţine familiile, care votează diferit de la alegeri la alegeri. Probabil, zic şi în special aici mă refer la susţinătorii unor partide apărute recent. Acelaşi PLDM, de exemplu. Sau revigorate recent, acelaşi PL, spre exemplu.”


Europa Liberă: Şi atunci cu atât mai valabilă este întrebarea mea: ce-i determină pe oameni, care acum zece ani au votat cu Frontul Popular, de exemplu, şi acuma să voteze cu PLDM? Cum s-a produs această „deviere”?

Arcadie Barbăroşie
: „Cred, că de fapt, în mare măsură se face un transfer de imagine. Spre exemplu, haideţi să ne uităm la electoratul Partidului Popular Creştin-Democrat. Când acest electorat, acest segment al electoratului nu şi-a mai regăsit în PPCD exponentul dorinţelor, sau exponentul său, acest electorat s-a mişcat masiv spre altul. Imaginea PPCD-ului s-a transferat spre alt partid şi după mine, în ochii electoratului acest partid deja reprezintă valorile, pe care le-au votat ei cândva. Mă refer, în speţă, la Partidul Liberal. Acelaşi lucru se întâmplă, probabil, şi cu electoratul PLDM-ului. Încotro s-a mişcat electoratul Partidului lui Matei, spre exemplu? Mă gândesc, încotro s-a mişcat o bună parte din electoratul Partidului Social-Liberal? Cred, că o bună parte din ei se regăsesc în Partidul Liberal-Democrat.”



Europa Liberă: Vreau să vă propun un exerciţiu. Domnule Petruţi, aveţi un leu în campanie. Şi trebuie să-l cheltuiţi cât mai eficient, chiar dacă aveţi nevoie de 10, ştim foarte bine. Dar aveţi un leu. Unde l-aţi cheltui? L-aţi da pe benzină, ca să mergeţi cu maşina în sat? L-aţi da pe un billboard? L-aţi da pe un spot publicitar la televiziune?


Doru Petruţi: „N-aş merge spre mecanisme decizionale foarte complicate şi foarte laborioase. Pentru electoratul din Republica Moldova aş merge pe chestiuni de imagine, de vizibilitate. Pentru că deocamdată, lucrurile astea mai generale au impact. Şi mă refer, în primul rând, la imaginea liderului partidului, care atrage de cele mai multe ori voturi şi pentru partidul respectiv. Până să ne uităm la mesaj, doctrină... Sigur, există un segment de electorat, după părerea mea destul de îngust, care gândeşte la modul ăsta mai sofisticat şi îşi extrage mai multe tipuri de informaţii. Dar, deocamdată, suntem în sfera unor lucruri la care contează mult – imaginea, aspectul candidatului, look-ul. Şi, din experienţa personală şi profesională, ştiu că se votează politicianul respectiv pentru că arată bine, pentru că are ochelari, pentru că se mişcă într-un anumit fel.”

Europa Liberă: Adică, e bine că politicienii folosesc „şmecheria” de apariţie în ştiri?


Doru Petruţi
: „Trebuie folosită. Suntem într-un spaţiu şi al comunicării nonverbale. Dar, după constituirea imaginei astea, contează apoi şi gestionarea ei. Ca să dau şi un exemplu concret: am văzut că un an de zile PLDM, de exemplu, şi-a constituit o imagine de lider, de puternic, de echipă. Iar acum au renunţat la construcţia asta şi vor merge spre altceva, spre un electorat de stânga, preocupat oarecum de probleme ce ţin de sărăcie. Din punctul ăsta de vedere nu cred că e o gestionare, cel puţin nu cred că e foarte coerentă. O să vedem şi ce rezultate o să dea.”

Europa Liberă: Dar poate cineva i-a sfătuit? Un Doru Petruţi 2 le-a spus: fraţilor, duceţi-vă spre stânga, acolo este masivul eşantion.

Doru Petruţi
: „Da, dar mi se pare schimbarea asta destul de bruscă, destul de brutală şi venită oarecum târziu pentru o luptă electorală, din care mai sunt doar câteva săptămâni. Sigur, că vorbeaţi de vectorii de comunicare, unde i-aş investi. Aici lucrurile se întind pe o sferă foarte largă – de la afişaj neconvenţional, până la metodele clasice de spoturi electorale. La fiecare în parte se poate discuta. După părearea mea, spoturile electorale nu au darul de a determina schimbarea opţiunii electorale. Ele punctează şi constant îţi menţionează nişte elemente de vizibilitate, sunt un vector de transmitere a mesajului, e un mix, de fapt, comunicaţional. Dar după imagine, cred că o pondere importantă ar avea contextul social, în care fiecare persoană trăieşte şi comunică. Mă întorc un pic la datele de la exit poll, pentru că indecişii, ponderea lor cea mai mare o au în rândul şomerilor, a persoanelor casnice, a persoanelor mai puţin educate şi practic avem un electorat preponderent rural, care se decide târziu şi putem formula uşor ipoteza, că de fapt e o lipsă şi un vid de informaţie.

E aproape un stereotip, pe care îl întâlnesc în rândul politicienilor, în jurul discuţiilor din mass media, când se consideră, că acum în Republica Moldova populaţia e mult mai informată şi asistăm la un val, la o revitalizare. Eu cred, că schimbările astea nu sunt cu un impact atât de puternic. Da, cine a fost informat, probabil, acuma e şi mai informat, are şi mai multe surse la dispoziţie. Dar cealaltă lume, pe electoratul rural nu ştiu dacă lucrurile stau chiar aşa. Cred că contează foarte mult viteza şi eficienţa cu care mesajul ajunge de la Chişinău la Gura Galbenei, la casa de lângă şcoală. Iar aici partidele diferă foarte mult ca eficienţă şi ca durată de viaţă a mesajului, ca durată de multiplicare a mesajului.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, din ceea ce spune domnul Petruţi, rezultă că cheltuiala asta de bani pe billborduri şi pe spoturi seamănă mai mult a spălare de bani, ori nu?


Arcadie Barbăroşie: „Cineva sigur, câştigă. În general alegerile, cel puţin la noi, în Republica Moldova, s-au transformat într-o mare maşinărie de spălare de bani. Dumneavoastră n-o să găsiţi rapoarte oficiale de unde sunt finanţate partidele în măsura cheltuielilor, nu în măsura rapoartelor, pe care le prezintă ele la CEC. Dar o monitorizare, câtă publicitate s-a făcut în mass media, câte billboarduri au fost făcute, cît s-a plătit, cine a publicat afişajul electoral, cine a publicat fly-urile, fluturaşii ăştia electorali, etc.”

Europa Liberă: Cineva îmi spunea, că două milioane de euro, asta e cifra modestă pentru un partid, care vrea să câştige alegerile.

Arcadie Barbăroşie: „Din câte cunosc eu, există un proiect, finanţat de IFIS, care va monitoriza în aceste alegeri finanţarea partidelor. Ar fi foarte curios să văd dacă, spre exemplu, ei vor reuşi să vadă câţi bani au fost cheltuiţi pentru activiştii în teren, pentru aceeaşi benzină, vorba Dumneavoastră. Câţi bani s-au cheltuit pentru eventual a plăti nişte alegători, ca să voteze aşa cum se vrea, adică a corupe alegătorii. Astea sunt nişte cheltuieli, despre care se discută mult aici, în Republica Moldova, dar nu sunt, ceea ce s-ar chema, evidenţe. Nu sunt studii de cazuri concrete, nu sunt cazuri în instanţă.”

Europa Liberă: De ce vă întrebam? Pentru că noi tot vorbim despre factori academici, din ştiinţa politologică, dar poate funcţionează factorii obscuri, banul. Şi omul, dacă ştie că o să fie plătit, eventual de la două partide, poate aşteaptă banul?

Doru Petruți: „Factorii ăştia funcţionează practic în orice societate. Ponderea lor diferă.”

Arcadie Barbăroşie
: „E ca şi cu economia tenebră, ca şi corupţia, care există peste tot. Important e să le menţii la un anumit nivel.”


Europa Liberă: Iarăşi insist, domnule Barbăroşie, şi Dumneavoastră să-mi spuneţi unde veţi da leul, dacă v-ar cere un sfat un politician?

Arcadie Barbăroşie: „Ca să aduc un exemplu... Deşi dacă politicianul mi-ar cere un sfat, eu i-aş da contractul să-l semneze şi după aia i-aş da sfatul. Dar asta e ca să glumim.”

Europa Liberă: Da, sfaturile costă, e adevărat.

Arcadie Barbăroşie: „Partidul Comuniştilor a acumulat în campania pentru alegerile din 5 aprilie pe ultima sută de metri, cred, că vreo 7-8, dacă nu 10 %. Adică, ei au reuşit să atragă o bună parte din cei indecişi şi anume cam pe ultima sută de metri. Eu aş plăti leul cela pentru doi-trei analişti, lui Doru Petruţi, de exemplu, i-aş da 50 de bani, convenţional, ca să analizeze foarte clar ce au făcut atunci comuniştii, ce au făcut ceilalţi. Pentru că, de fapt, eu cred, că ceilalţi au făcut ceva prost şi n-au reuşit să atragă acel electorat spre partidele respective. Sincer să vă spun, mi-a venit în cap acest exemplu, dar nu am răspuns la întrebarea pe care chiar eu o formulez, însă probabil s-au întâmplat câteva lucruri. Partidul Comuniştilor a promis ceva. Probabil, a lansat nişte material compromiţător la adresa celorlalte partide, iar celelalte nu au putut contracara. Este drept, că în alegerile din 5 aprilie anul trecut Partidul Comuniştilor a folosit din plin ceea ce se cheamă resursele administrative, absolut din plin. Inclusiv şi poliţia. Inclusiv sistemul judiciar, etc. Dar, totuşi, nu a mers fiecare poliţist la om şi să-l ia de mână şi să-l verifice cum a votat el în buletinul respectiv. Adică, există nişte întrebări, la care trebuie date nişte răspunsuri.

Doi: mai planează până acum, şi este foarte prost, că Alianţa de la guvernare astăzi nu a reuşit să dea răspuns la acele întrebări, suspiciuni, în ce măsură alegerile din 5 aprilie şi din 29 iulie au fost falsificate. Exit Poll-urile, pe care le-am realizat şi în 5 aprilie şi în 29 iulie, arătau o discrepanţă dintre rezultatele Comisiei Electorale Centrale şi rezultatele acelor exit poll, în special în ce se referă la Partidul Comuniştilor.”

Doru Petruţi: „Iar asta a fost o constantă pentru toate exit poll-urile, desfăşurate în Republica Moldova din 2005 şi până în 2009.”

Arcadie Barbăroşie: „Aceeaşi constantă de trei-cinci la sută.”



Europa Liberă: Vreau să vă rog să comentaţi acum trei factori, pe care i-am luat arbitrar, poate, din oficiu: dezbaterile, sloganul electoral şi listele electorale. Ce influenţă au aceşti trei factori, atunci când vorbim despre motivaţia electorală a unui alegător? Eventual, din oraş şi de la ţară.


Doru Petruţi
: „Dezbaterile, aş începe cu ele, sunt într-un câmp al construirii unei imagin pe termen lung. Acolo lucruile se sedimentează, se punctează. Ai nevoie de o perioadă destul de mare, ca să reuşeşti sedimentarea asta. Până a ajunge la lucrurile astea, pentru că vorbisem şi de imagine şi de elementele astea afective, şi de leul ăla investit, cred că pe un anumit fel de electorat ar trebui investit şi în contactele directe cu electoratul. Şi apoi m-aş duce la influenţa medie. Foarte pe scurt e vorba de reuniuni, banchete organizate, mitinguri, în care până la urmă creezi tot elemente de imagine, de forţă, elemente de vizibilitate numerică. Şi sigur, foarte important sunt contactele în mijlocul târgului, cum se spune. În care politicianul iese, poate e pus şi în situaţia de a răspunde unor nemulţumiţi, dar şi propriului electorat. Apoi, sigur, trecând în sfera mass media, contează şi frecvenţa de apariţii, dar foarte mult contează şi contextul apariţiei. Pentru că dacă apari tot timpul în context negativ, poate e mai bine chiar să ai o vizibilitate mai scăzută.

Elementele astea din mass media sunt foarte importante în sensul percepţiilor, pe care le generează şi ceea ce se va vorbi despre. Practic, ele crează ceea ce sociologii numesc un climat de opinie. Încă încerc să răspund la chestiunea cu leul investit. Aş putea răspunde, dacă m-aş gândi la o situaţie foarte concretă. Şi asta depinde foarte mult şi de resursele, de tipul partidului, de electoratul, pe care vrea să-l atace. Dacă e să vorbesc de electoratul ăsta rural, pentru că acolo sunt multe voturi, cel puţin numeric vorbind, m-aş duce foarte mult spre o comunicare nu neapărat generată de mass media, la modul dezbateri şi lucruri de felul acesta. Dar m-aş duce pe o comunicare legată de network-ul fiecărui partid. E vorba de acei lideri locali, care pistonează practic zilnic şi îşi intensifică reţelele lor locale în preajma alegerilor.”

Europa Liberă: Şi la slogane? Liste?


Doru Petruţi: „Cred, că listele eu le-aş pune cam pe ultimul loc, pentru că din sondaje, din acelaşi BOP, sau din sondajele IMAS, văd că notorietatea şi credibilitatea unor oameni, care chiar de 15-20 de ani sunt în politică, încă au probleme de vizibilitate. Adică, relativ puţină lume îi cunoaşte. Şi atunci, dacă e să iai 20 de partide şi încă 15 candidaţi independenţi, ajungi la un volum de persoane...; un om obişnuit nu are atâtea cunoştinţe. Sloganul, din păcate, aici nu e valorificată valoarea lui şi impactul lui. El ar trebui să fie o chestiune memorabilă, o chestiune care circulă din gură în gură. Hai să dăm şi un exemplu interesant şi pozitiv. E cel al domnului Chirtoacă, care într-o emisiune la un post de televiziune a lansat...”

Europa Liberă: Viitorul slogan.

Doru Petruţi: „Da, viitorul slogan destul de spontan, dar care, uitaţi-vă, că în două-trei zile, cel puţin în Chişinău, în rândul tinerilor a devenit folclor. Se discută despre rahatul, din care domnul primar a scos Chişinăul şi despre următorul lui mandat. Până la urmă e un slogan, nu? Are 20 de cuvinte. Avem slogane care tehnic sunt eronate. Avem un partid, care a emis un slogan, care exclude 93% din electorat. Mă refer la sloganul PNL. Vorbeaţi de curentul unionist. Conform sondajelor sunt şapte la sută, care înclină ferm spre chestiunea asta. Deci, să elimini o parte atât de mare, mi se pare, un lucru greşit tehnic, în primul rând. Apoi sloganul trebuie să declanşeze un mecanism motivaţional. Avem slogane care sunt pur şi simplu constatări, avem partide care prin cuvintele, care le-au pus în slogane, practic, vorbesc despre lucruri negative. Mi se par lucruri uşor inversate. Da, un partid de opoziţie mi se pare normal să atace şi să fie mai agresiv. Aici avem situaţia inversă – un partid de opoziţie vine cu un mesaj constructiv, pozitiv, are elemente de consens, de uniune dintre diverse grupuri sociale. Da, are un element din punct de vedere antropologic şi sociologic foarte bine ales, după părerea mea. E vorba de victorie, care aici în Moldova are conotaţie importantă şi de natură istorică.”

Europa Liberă: Adică fiecare îşi găseşte acolo ce vrea.

Doru Petruţi
: „Da. Generează şi motivaţii, şi generează şi o proiecţie. Şi generează şi nivel de aşteptări. Sigur, un slogan nu poate reuşi totul. Dar pe de altă parte alte slogane sunt constatări, sau alte slogane nu spun efectiv nimic - noi ne vedem de treabă şi continuăm continuarea până la capăt.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie?


Arcadie Barbăroşie
: „Probabil, totuşi, electoratul nostru votează în mare măsură liderul partidului şi este important ca acesta să fie pe măsura aşteptărilor electoratului. Dacă ne uităm la ratingul liderilor, în marea majoritate ratingul lor este mai mare decât ratingul partidelor. În fond, marea majoritate a partidelor sunt trase de aceste locomotive. Într-un timp, ratingul domnului Ghimpu era chiar niţel mai jos decât al PL-ului, dar după aceea s-a redresat şi iată ratingul PL-ului devine şi el înalt.”

Europa Liberă: Prin urmare, dezbaterile sunt importante? Că vorbim despre dezbateri.


Arcadie Barbăroşie: „Dezbaterile sunt importante, dar mă gândesc la o glumă despre echipa Partidului Comuniştilor la alegerile din 2005. Circula iarăşi folclor. Se spunea, că lor li s-au dat instrucţiuni foarte clare – să înmâneze fly-urile electorale şi să nu intre în discuţie cu nimeni. Adică, probabil exista riscul ca atunci când ar fi intrat în discuţie, ar fi pierdut. Pentru mine este important – dar ce segment se uită la dezbaterile electorale? Câtă lume se uită la dezbaterile electorale? Eu mă gândesc, că de fapt marea majoritate a alegătorilor noştri vor avea acces la dezbaterile, care se vor realiza la Moldova 1 şi se vor realiza. Dacă se vor realiza la Prime şi se vor realiza. Dacă se vor realiza la NIT. În ce măsură, spre exemplu, dezbaterile de la NIT vor favoriza şi alte partide, decât unul singur. Pentru că eu îmi închipui, că după dezbateri va urma un filmuleţ, care va nega absolut toate rezultatele dezbaterilor.”

Europa Liberă: Va pune cireaşa pe colivă.


Arcadie Barbăroşie
: „Dar totuşi, şi aici sunt de acord cu domnul Petruţi, că de fapt fiecare acţiune, pe care o întreprinde un partid în campania electorală, trebuie să se adreseze unor segmente mai mult sau mai puţin distincte. Dezbaterile, probabil, în mare măsură se vor adresa unui segment al electoratului, care este mai evoluat, care urmăreşte aceste dezbateri. După mine, este foarte larg segmentul de electorat, care în momentul când încep dezbaterile încep a schimba canalele şi a căuta unde este un serial. Deci, trebuiesc găsite mesajele şi instrumentele respective, pentru mai multe segmente cărora te adresezi.”

Doru Petruţi
: „E la fel de sofisticat lucrul acesta ca şi imaginea politicii promovate. Practic, prin tipul ăsta de dezbateri se încearcă crearea unei imagini asupra unei capacităţi pe care partidul ar avea-o, sau candidatul respectiv ar avea-o să implementeze promisiunile lansate în campania electorală. Ajungem la lucruri pentru care ai nevoie, mă feresc să spun din păcate, sau din fericire, pentru care ai nevoie de un electorat experimentat, educat şi rodat cumva în mai multe curse electorale. Democraţia aici e încă una tânără, foarte tânără.”

Europa Liberă: Ultima întrebare şi, respectiv, alocăm foarte puţin timp pentru asta. S-a discutat mult cât trebuie să dureze campania – 45-60-30 de zile. De aici e întrebarea: de fapt, când se formează, dacă vorbim în timp, când se formează opţiunea definitivă a masei critice a electoratului?


Arcadie Barbăroşie: „Discuţiile astea cu durata campaniei electorale, după mine, nu au o bază destul de solidă de evidenţe, ca să zic aşa. A zis domnul Petruţi aici, 20 şi ceva la sută îşi formează opţiunile în ultimele, hai să zicem, două săptămâni. Un sfert din totalul de electorat care participă la alegeri. Dar întrebarea mea este: dacă durata campaniei ar fi de 30 de zile, când şi-ar forma dânşii opinia? În ultimele două săptămâni, sau în ultimele cinci zile? După mine, este important şi anumite perioade, când are loc încălzirea. Atât a partidelor, cât şi a electoratului. Deşi eu înţeleg motivaţiile celor, care propun o campanie mai scurtă, sunt şi economii de resurse pentru partide, dar şi economie de resure pentru ţară şi bugetul naţional.”

Doru Petruţi: „Eu cred, că în Republica Moldova va fi în continuare necesară o perioadă de 60 de zile pentru campania electorală. Pentru că partidele dau dovadă că au nevoie de o perioadă de derută de 30 de zile, în care nu ştiu încotro s-o apuce. N-au exerciţiu de a lucra între mandatele electorale. Şi atunci multe lucruri se limitează la o comunicare media, la elemente de vizibilitate foarte mult concentrate pe Chişinău şi, cu mici excepţii, se încearcă în unele partide şi comunicarea asta pe network-ul de lideri neformali. Am avut, de altfel, şi confirmarea unui premier, care timp de un an şi jumătate ne-a spus, că nu lucrează pentru datele din sondaj. Ei, se pare, că măcar pe ultimele 30 de zile va fi nevoit.”

Europa Liberă: Deci, legea mustului, cam asta ar trebui. Să nu-l forţăm.

Arcadie Barbăroşie: „Nu-l forţăm. Deşi partidele va trebui să se forţeze pe ultima sută de metri.”

*

Vasile Botnaru
: Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat directorul Institutului de Marketing şi Sondaje IMAS, Doru Petruţi, şi directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie. Am discutat despre ingredientele unei decizii electorale, pe care le iau sau nu în calcul concurenţii, care au intrat în competiţie pentru voturile Dumneavoastră. Ne reazim Duminica viitoare.

Între timp, vă îndemn să ascultaţi ediţiile noastre cotidiene, şi, mai ales, să nu rataţi emisiunea noastră electorală de la prânz, pe care o va prezenta, începând cu ziua de luni, de la Praga, Valentina Ursu.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG