Linkuri accesibilitate

Sînt oarecum sceptic cînd aud că oraşul devine tot mai curat, cu mai multă verdeaţă. Mie chiar mi se pare că trăiesc într-un oraş murdar, năpădit de chiştoace şi ambalaje aruncate pe trotuare.


Am citit ieri mesajul de felicitare pe care primarul Dorin Chirtoacă l-a adresat chişinăuienilor cu ocazia hramului oraşului. Primarul zice că „pe an ce trece Chişinăul devine tot mai curat, cu mai multă verdeaţă, mai comod, mai modern, adică tot mai aproape de capitalele europene şi de spaţiul european, că primăria a iniţiat reforme esenţiale şi deja se pot enumera rezultatele obţinute, că oraşul merge pe o cale corectă şi nimic nu-l mai poate opri din cursul firesc, îndreptat spre atingerea unui nivel de viaţă mai bun, care să corespundă standardelor europene”.

Aşadar un mesaj frumos, optimist-încurajator, cum sînt mai toate mesajele adresate cetăţenilor cu asemenea ocazii. Admit că mulţi orăşeni, după ce l-au ascultat, s-au simţit mîndri că trăiesc într-o atare urbe, dar presupun că există şi chişinăuieni mai circumspecţi şi mai neîncrezători. Printre ultimii mă număr şi eu, un om care a trăit mereu aici, în Chişinău.

Mie optimismul edilului mi s-a părut un pic exagerat, chiar dacă, într-adevăr, au fost obţinute nişte rezultate. După părerea mea, cea mai mare realizare a actualului primar e anihilarea mirosului pestilenţial-insuportabil, degajat de staţiile de epurare uzate, care i-a terorizat ani de zile pe locuitorii capitalei europene. Pentru asta îi sîntem sincer recunoscători. Sînt şi alte realizări, fireşte. Ultima care îmi vine-n minte e instalarea unor aparate de fitness în parcul din centrul urbei.

Cu toate acestea, nu împărtăşesc deocamdată optimismul debordant al edilului. Bunăoară, sînt oarecum sceptic cînd aud că oraşul devine tot mai curat, cu mai multă verdeaţă. Mie chiar mi se pare că trăiesc într-un oraş murdar, năpădit de chiştoace şi ambalaje aruncate pe trotuare cu nonşalanţă de oamenii iresponsabili. Cînd merg pe strada Sarmizegetusa, trebuie mereu să fac slalom printre flegmele scuipate de oameni lipsiţi de bun-simţ. Verdeaţă mai există, fără doar şi poate, dar la fel de adevărat e şi faptul că mulţi constructori ai tranziţiei jinduiesc să muşte din spaţiile verzi. Recentul conflict violent din sectorul Rîşcani, dintre un grup de orăşeni şi constructorii unei spălătorii înfipte într-un parc, mi se pare o dovadă grăitoare că sîntem la o distanţă măricică de standardele europene.

Da, pot să admit că oraşul merge pe o cale corectă, dar am şi temeri în ceea ce priveşte ireversibilitatea cursului îndreptat spre atingerea unui nivel de viaţă mai bun. Vorba e că în ultimii 20 de ani nu prea a existat o continuitate în promovarea reformelor. Guvernanţii noi nu prea s-au trudit să continue proiectele începute de guvernanţii precedenţi şi lansau alte proiecte, abandonate şi acestea de următoarele guvernări.

E bine dacă oraşul merge pe o cale corectă. Dar cine ne poate oferi garanţii, după 20 de ani dificili, că viitorii guvernanţi şi edili vor merge pe aceeaşi cale? De aceea, bucurîndu-ne de succesele primarului, recunoscîndu-i meritele acolo unde ele sînt vizibile, preferăm totuşi un optimism temperat. Standardele europene se văd la orizont, dar noi încă sîntem pe drum.
XS
SM
MD
LG