Linkuri accesibilitate

O veche sărbătoare cu albinuţe, cu soare, cu veselie, cu lumină


Ultimele pregătiri la Chișinău
Ultimele pregătiri la Chișinău

Părintele Vasile Ciobanu despre semnificațiile sărbătorii Hramului.


Astăzi este Hramul oraşului Chişinău şi atmosfera de sărbătoare se simte dis-de-dimineaţă. Pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt se etaleaza producţia zecilor de agenţi economici, iar în scuarul Catedralei „Naşterea Domnului” şi în Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” vor fi vernisate expoziţii de pictură, grafică, artizanat, carte, floristică. In scurt timp la Catedrala „Naşterea Domnului” va începe Sfânta Liturghie, după care, în Piaţa Marii Adunări Naţionale va avea loc ceremonia de deschidere solemnă a sărbătorii oraşului. Despre semnificatia hramului vom discuta in aceasta dimineata cu parintele Vasile Ciobanu, parohul Bisericii „Sf. Nicolae” din s. Costesti, r. Ialoveni.

Europa Liberă: Felicitări cu ocazia sărbătorii de astăzi, Ziua Acoperământului Maicii Domnului.


Părintele Vasile Ciobanu de la Ialoveni
Vasile Ciobanu
: „Dacă e sărbătoare în capitală, înseamnă că trebuie să fie sărbătoare în toată ţara.”

Europa Liberă: Părinte Vasile, aş propune să pornim această discuţie matinală, explicându-ne originea hramului. Am citit undeva, acest cuvânt „hram” vine din limba slavonă şi înseamnă „casă”. O casă excepţională, în care locuieşte Dumnezeu şi aleşii săi.


Vasile Ciobanu
: „Da, doamnă Valentina, „hram” în traducere înseamnă „templu”. Este legat de templu, într-adevăr. Este legat de biserică. În tradiţia poporului nostru ortodox înseamnă ziua, deci, expresia „biserica cu hramul cutare”, a cărui patron este un sfânt oarecare. Tradiţia aceasta vine la noi de la străbuni, de demult. Era legat, în primul rând, de cultul nostru ortodox. Orice cultură la noi izvorăşte, şi la orice popor, de fapt, cultura izvorăşte din cultul respectiv al poporului respectiv. Şi la noi, îmi amintesc eu cu nostalgie, de clasicele hramuri, care erau pe atunci, în copilăria mea. Acuma nu ştiu, poate în unele localităţi se mai păstrează în integritate această trăire. Dar, de fapt, se începea cu sfânta Liturghie. La noi în sat era Sfântul Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. După Liturghie toată lumea se aduna acasă cu familia, veneau rudele, veneau prietenii, veneau copiii de pe unde erau şi toate porţile erau deschise. Adică, orice om putea să intre în orice casă, cunoscut-necunoscut era primit.”

Europa Liberă: Vorbiţi despre copilăria Dumneavoastră. Să înţeleg, că ar exista o diferenţă între felul cum se sărbătorea pe timpuri hramul localităţii şi cum e acum?


Vasile Ciobanu
: „Păi, acum nu ai despre ce să vorbeşti. Eu vorbesc despre cum se sărbătoreşte hramul, dar ceea ce este acuma – este o amintire dulce. Eu spun cum este hramul, cum se sărbătoreşte hramul. Lumea dintâi se duce la biserică, la Liturghie. După asta vine acasă, se bucură la masă. Şi după aceasta ei se duc la hora satului. Şi acolo fetele nu ieşeau oricum, dar ieşeau invitate de băieţi, escortate, cu binecuvântarea părinţilor. După aceasta, trei ore era hora satului. Era o bucurie nespusă, dar era legată de biserică această bucurie, această cultură naţională a poporului nostru. Poate că a mai rămas pe undeva, ceva rămăşiţe, să dea Dumnezeu, nu ştiu.”

Europa Liberă: Părinte, este adevărat – hramul ar avea o semnificaţie religioasă, una morală, una de unitate naţională. Haideţi să vedem despre sensul duhovnicesc al hramului, totuşi.

Vasile Ciobanu: „Sensul duhovnicesc al hramului, de exemplu, dacă este legat de Acoperemântul Maicii Domnului, e legat de acest eveniment istoric, care s-a întâmplat la Constantinopol, în Biserica Vlahernei. De fapt, biserica, cum se presupune, a vlahilor, care erau concentraţi acolo, într-o mahala sau regiune a Constantinopolului. Acoperământul Maicii Domnului, care a văzut-o Sfântul Andrei. Acest cult s-a răspândit în arealul slavon şi în arealul românesc. Acoperământul Maicii Domnului, iată, că a devenit, printr-o coincidenţă fericită, şi Hramul capitalei Republicii Moldova, care este un lucru extraordinar. Dar toate lucrurile încep de la biserică înspre lume, dar nu invers. Adică, dacă hramul este tratat gastronomic, despre acestea Sfântul Apostol Pavel spune, că Dumnezeul lor este pântecele. Iar Dumneavoastră mi-aţi propus abordarea spirituală.”


Europa Liberă: Da.


Vasile Ciobanu: „Deci, începem de la biserică, de la Liturghie, de la rugăciune, de la comunicarea cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin care toate se vor înmulţi în veselie şi bucurie, precum la nunta din Caan, Galileea. Datorită Ei, s-a înmulţit vinul şi veselia. Iar la noi în ţară, să dea Dumnezeu, să fie tot aşa.”

Europa Liberă: Când credinciosul exclamă: mă duc la hram, semnificativ ar mărturisi...

Vasile Ciobanu: „Se duce la Templu, doamnă Valentina, foarte bine aţi sesizat, el mai întâi se duce la templul lui Dumnezeu, se duce la biserică. Şi de acolo începe hramul, de la templu. Extraordinar.”

Europa Liberă: Haideţi să vorbim şi despre semnificaţia morală. Ar rezulta din cea religioasă – unitatea de credinţă şi viaţa întru Hristos.


Vasile Ciobanu: „Morala, cum să vă spun, moralitatea era păzită cu stricteţe. Toate horile se făceau ziua şi toate nunţile se făceau ziua. Şi la hora satului erau prezenţi şi bătrânii, şi copiii, şi tineretul. Şi era totul în văzul lumii, se admira, se păzea cu sfinţenie pudoarea fecioarelor, comportamentul feciorilor. Fetele, vă spun, erau escortate cu escortă de băieţi, oficial, pe urmă erau conduse acasă, cu învoirea părinţilor. Totul se făcea la lumină. Acuma se fac lucrurile la întuneric.”

Europa Liberă: Aveţi vreo explicaţie?

Vasile Ciobanu
: „Păi, nu ştiu, nu vreau să dau vina pe „lampa lui Ilici”, dar de când a apărut electricitatea, nunţile se fac noaptea. Toate lucrurile se fac noaptea, prin baruri, prin ascunzişuri. Odată ce atunci se făcea la lumina zilei, cu albinuţe, cu soare, cu veselie, cu lumină. Şi cu participarea întregii comunităţi. Şi cu priveliştea bătrânilor, şi cu participarea copiilor şi a pruncilor. Era o comuniune a întregii comunităţi, o veselie, o bucurie comună şi o moralitate de înaltă ţinută.”

Europa Liberă: Deci, hramul ar fi şi simbolul păstrării unităţii comunitare?

Vasile Ciobanu: „Sigur că da. Dacă comunicăm noi toţi împreună, într-o veselie comună, aceasta ne uneşte. Aceasta ne face să comunicăm, să trăim împreună aceleaşi sentimente. Să ne amintim pe urmă, când plecăm în depărtări de patria noastră străbună, care uite ce ne-a dăruit. Căci aceste manifestări culturale, morale, religioase, ele sunt de neîntrecut. Ele nu prea sunt găsite pe la alte popoare.”

Europa Liberă: Părinte Vasile, dar cum se stabileşte numele hramului? Pentru că, după tradiţia bisericii ortodoxe, fiecare biserică în momentul în care...

Vasile Ciobanu: „Slava Domnului, că după Constituţia noastră, ziua hramului este zi liberă în localitatea respectivă. Deci, se mai păstrează şi acest respect pentru tradiţie. Desigur, când se sfinţeşte biserica, comunitatea alege şi numele sfântului, care va patrona această localitate, această biserică. De acolo şi data sărbătorii harmului. E diferită în diferite localităţi.”

Europa Liberă: Deci, practic, hramul şi-l ia biserica. Şi din moment ce locaşul sfânt îşi ia hramul, tot satul sărbătoreşte. Da?


Vasile Ciobanu
: „Sigur că da. Şi mai ales flăcăii, când ajungeau flăcăi de însurat, ei îşi luau iniţiativa de a arvona muzicanţii, aceasta era grija lor. Ei adunau banii, ei se înţelegeau. La noi erau trei zile în şir, adică era o veselie nemaipomenită. Ţin minte, că prin clasa a patra am avut atâtea emoţii să invit o colegă de clasă la dans. A rămas în amintire.”

Europa Liberă: Dar într-o localitate, dacă sunt mai multe biserici, atunci hramul?


Vasile Ciobanu
: „Mă rog, îl sărbătoresc, cred că, şi ceia şi ceia, împreună, de ce să nu?”

Europa Liberă: Şi unele familii îşi iau hramul casei.


Vasile Ciobanu
: „Da, sunt familii, care îşi iau casei. De exemplu, în ziua în care s-au căsătorit.”

Europa Liberă: Atunci când fac cununia?


Vasile Ciobanu
: „Da, în această zi este ziua cînd ei se adună, îi felicită pe cei care s-au căsătorit, aniversarea lor. Bunicii, sau părinţii, sau nepoţii, ziua nunţii, de regulă, cam aşa coincide. Şi este o sărbătoare a casei, a familiei.”

Europa Liberă: Deci, ea trebuie serbată.

Vasile Ciobanu: „Da şi asta este o comuniune, dar şi asta vine de la hram, de la Dumnezeu înspre oameni. Şi atunci este plină de har, de bucurie, de speranţă şi de conţinut. Altfel este golită de conţinut. Vă spun, dacă este abordarea gastronomică, atunci Dumnezeul lor este pântecele, iar cu ăştea este tristă povestea.”

Europa Liberă: Eu îmi amintesc, părinţii mei de hram aşteptau oaspeţi chiar din alte sate, care veneau. Era un pelerinaj de la mari depărtări.


Vasile Ciobanu
: „Toate porţile erau deschise la noi. Larg deschise şi intrau căruţe, acoperite cu covoare, şi intrau oameni necunoscuţi. Acolo făceau cunoştinţe flăcăii cu fetele din diferite sate, acolo ei făceau legătura de logodnă, şi astfel fetele se măritau în alte sate. Era o frumuseţe plină de conţinut şi de rezultate frumoase.”

Europa Liberă: În ultimii ani, să zicem aşa, chiar s-a politizat această sărbătoare. Îmi amintesc, merg politicienii în locaşurile sfinte, unii chiar îndrăznesc să ţină şi cuvântări, mai ales dacă e şi campanie electorală.


Vasile Ciobanu
: „Ei, şi acolo puţin se vorbeşte despre de ce îi vom da sufletului, acolo se vorbeşte mai mult ce vom da pântecelui. Da pântecele, cum ştiţi Dumneavoastră... of, Doamne.”

Europa Liberă: Părinte, vă mulţumim foarte, foarte mult că aţi fost împreună cu Europa Liberă în această dimineaţă, ştiu că v-am sustras pentru aceste câteva minute de la slujba, pe care o începeţi. Aţi început-o, nu?


Vasile Ciobanu: „Dumneuzeu să binecuvânteze ziua aceasta pentru capitala noastră, pentru ţara noastră, pentru familia Dumneavoastră şi a tuturor celor, care ne ascultă.”
XS
SM
MD
LG