Linkuri accesibilitate

Dacă un ditamai preşedinte nu poate face nimic, la ce bun să mai meargă la alegeri oamenii? Mi se pare că această neputinţă nu are cum să alimenteze elanul electoral al oamenilor.


Am privit deunăzi, la un post de televiziune cu ambiţii mari, o emisiune al cărei invitat era preşedintele interimar Mihai Ghimpu. Mărturisesc că emisiunea cu pricina m-a cam plictisit. Şi asta pentru că moderatorii, în loc să discute numai despre problemele stringente ale societăţii, au dat impresia multă vreme că epatează, că-şi etalează propria valoare, că vor cu tot dinadinsul să-l incomodeze şi să-l irite pe interlocutor, adoptînd o atitudine ironică-jucăuşă-persiflantă. Mă rog, e şi ăsta un fel de ziaristică. Nu despre asta însă voiam să vorbesc, fireşte.

La un moment dat, cînd se discutau lucruri cu adevărat importante, Mihai Ghimpu a spus că justiţia moldovenească are mari probleme, că ea comite multe gafe, că judecătorii autohtoni mai au mult pînă la perfecţiune, dar că el, în calitatea lui de preşedinte, nu poate face absolut nimic, nu poate influenţa sau schimba judecătorii, pentru că, se ştie, într-un stat democratic puterile sînt separate. „Nu pot face nimic” a mărturisit preşedintele interimar, iar în priviri i se citea neputinţa.

Eu habar nu am cum e justiţia moldovenească, deşi, sincer să fiu, am întîlnit de-a lungul anilor multă lume nemulţumită de prestaţia judecătorilor autohtoni. Să admitem, pentru moment, că preşedintele interimar are dreptate. Să admitem că justiţia moldovenească comite gafe. Păi, dacă aşa stau lucrurile, bănuiesc că mulţi simpli muritori au fost decepţionaţi de neputinţa preşedintelui.

Păi, cum vine asta? Cum adică un preşedinte nu poate face nimic? E adevărat că el nu poate schimba judecătorii şi nu are dreptul să-i preseze. Dar nici să se declare învins nu mi se pare un fapt normal. Şi dacă un ditamai preşedinte nu poate face nimic, la ce bun să mai meargă la alegeri oamenii? Mi se pare că această neputinţă nu are cum să alimenteze elanul electoral al oamenilor.

Iar dacă stau să mă gîndesc mai bine, un preşedinte convins de gafele justiţiei poate totuşi să facă ceva pentru primenirea sistemului judecătoresc. Fireşte, puterile în stat sînt separate, dar e suficient ca tu, în calitatea ta de preşedinte, să semnalezi neregulile şi să nu admiţi nereguli în domeniul tău de activitate. Şi asta ar putea într-un tîrziu contribui şi la primenirea justiţiei. Şi oricum e mai bine ca un preşedinte să spere că neregula va dispărea decît să se declare învins.
XS
SM
MD
LG