Vasile Botnaru: Cred că îmi veţi da dreptate, dacă, plagiindu-l pe Camil Petrescu, voi îndrăzni să constat că trăim „ultima noapte de dragoste şi întâia noapte de război”. Pentru că de mîine partidele politice, înscrise la CEC în cursa electorală, vor obţine brevetele oficiale de concurenţi şi vor pune în aplicare strategiile lor de campanie. De mîine va începe numărătoarea inversă pentru candidaţii, care vor să ajungă în fotoliile de deputaţi ca să … CE? Ca să ce? For what reasons? Cum se întreabă irlandezii, cînd cineva îi îndeamnă să lase halba şi s-o ia din loc. Tot ei au inventat şi răspunsul: It stands to reason, adică se înţelege de la sine.
În cazul deputaţilor şi altor înalţi demnitari de stat prefer motivaţii mai convingătoare. Mai amănunţite, aş zice. La fel ca şi colegul meu Iulian Ciocan, de o viaţă încerc să înţeleg, ce anume îi determină pe ei să sacrifice timp, bani, nervi, sănătate ca să se pună în serviciul poporului.
Astăzi vom căuta răspuns la această întrebare împreună cu un grup de studenţi de la Universitatea Liberă Internaţională, pe care i-am invitat în studioul Europei Libere.
Aşadar, în Studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află un grup de studenţi de la Universitatea Liberă Internaţională, cărora le-am propus să alcătuiască o listă de criterii, ce ar fi utilă atunci, când vor decide pe cine să aleagă pentru funcţiile de membri ai Parlamentului Republicii Moldova. Iată cine sunt oaspeţii mei de astăzi: Ana Crăciun, Anatol Ursu, Larisa Zahu, Cristina Postolache, Gabriela Volociuc şi Natalia Screlea.
Imaginaţi-vă că trebuie să alegeţi Parlamentul. Doar voi. Fără participarea celorlalte două milioane 600 de mii de alegători. Fireşte, ne interesează, în primul rând, nu atât numele deputaţilor, partidele pe care îi vor reprezenta aceşti deputaţi, ci argumentele cu care veţi fi operând Dumneavoastră, suficient de maturi, cu suficientă experienţă. Cine vrea primul să anunţe criteriile, după care ne vom conduce, alegând Parlamentul? Anatol?
Anatol Ursu: „Contează, în primul rând, ceea ce promit politicienii şi ceea ce fac. Adică, trebuie să facem un raport de activitate reală, pe care îl au parlamentarii. Cred eu, că principiul numărul unu este acela al activităţii în domeniul social, politic, economic, cultural, etc.”
Europa Liberă: Gabriela?
Larisa Zahu: „Părerea mea este, că tare mult trebuie să ţinem cont de studiile celor care vor veni în Parlament. Avem nevoie de oameni deştepţi, avem nevoie de oameni cu intuiţie, avem nevoie de oameni cu harismă şi eu sunt de părere, că aceşti oameni vin cu studiile de peste hotare.”
Europa Liberă: Ce fel de studii ar fi convingătoare pentru dumneata, Larisa? Ce educaţie profesională ar fi necesară pentru deputaţi?
Larisa Zahu: „Cei care se ocupă de sociologie ştiu cel mai bine ce ar vrea poporul. Şi înţeleg cel mai bine mentalitatea noastră. Eu nu ştiu, economia, este şi ea importantă, însă oameni care merg pe înţelesul nostru, cei care au studiat însăşi mentalitatea noastră. Adică, oamenii care au studiat ştiinţele sociologice.”
Gabriela Volociuc: „Eu vreau să spun, că la noi în ţară există o prejudecată legată de vârstă. Este ceea ce numim noi discriminare de vârstă. Şi atunci când cineva, chiar dacă este tânăr, şi este apt, şi are nişte abilităţi, şi ajunge, de exemplu, să concureze pentru anumit post, poate să fie exclus doar din motivul să i se spună, că uite, eşti prea tânăr. Eşti bun, dar eşti prea tânăr. Şi atunci ne dăm întrebarea: de ce unii oameni trebuie să stea în Parlament, oameni care au o mentalitate mai veche? Nu am nimic împiotriva acestor mentalităţi. Aşa au fost educaţi, aşa au crescut ei.
Doar că, cred eu, că există o altă generaţie, care vine din spate, generaţia măcar de la 30 de ani. Care au acum 30-40, care nu sunt nici prea în vârstă, nici prea tineri, dar sunt oameni capabili să schimbe nişte lucruri, nişte schimbări esenţiale. În acelaşi timp, totuşi, prea tineri e un element căruia i se spune practica. Şi omul, totuşi, trebuie să aibă ceva practică în spatele său şi nu anume studiile contează.”
Europa Liberă: Gabi, şi atunci hai să stabilim o normă de vârstă. Care ar fi vârsta optimă? Nici prea bătrân, nici prea tânăr?
Gabriela Volociuc: „Eu zic, că vârsta optimă pentru a ajunge în Parlament este de la 30 de ani în sus. 30, dar aş limita-o până la 55. Depinde, sunt şi cazuri aparte, sunt şi excepţii.”
Europa Liberă: Şi n-ar fi o discriminare inversă, dacă stabileşti până la 55?
Gabriela Volociuc: „Adică ar fi o alegere, o selecţie naturală, nu neapărat o regulă.”
Europa Liberă: Cu ceilalţi ce faci?
Gabriela Volociuc: „Ceilalţi după 55 pleacă la pensie. Pentru că pensia oamenii, bărbaţii mai ales la noi pleacă la pensie la vârsta de 65 de ani, după legislaţie. Iar şanse de viaţă o au apână la 60. Atunci cum e?”
Ceea ce ţine de criteriul de vârstă, avem nevoie atât de bătrâni, cât şi de tineri. Pentru că „cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere”, pentru că avem nevoie de experienţa lor şi avem nevoie de un sfat la un moment dat. Şi cred că asta se poate întâmpla şi în Parlament. Tinerii, cred că, venind în Parlament la vârste mai fragede, au posibilitatea de a învăţa şi de a se adapta mai bine la ceea ce înseamnă muncă de parlamentar şi ceea ce înseamnă a fi un politician adevărat. Ca până la vârsta de 30-40-50 de ani să fie un adevărat politician, care să poată să realizeze ceva.”
*
Țin să vă amintesc, că în Studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află un grup de studenţi de la ULIM şi anume Ana Crăciun, Anatol Ursu, Larisa Zahu, Cristina Postolache, Gabriela Volociuc şi Natalia Screlea, cărora le-am propus să-i aleagă pe cei 101 deputaţi din viitorul Parlament. Încercăm să aflăm ce gânduri îi preocupă atunci, când au de rezolvat această misiune deosebit de responsabilă.
Hai acum să vă întreb un lucru mai complicat – cum e cu doctrinele? Stânga? Dreapta? Social-democraţie? Comunişti? Ana ai cuvântul.
Europa Liberă: Cristina?
Cristina Postolache: „De multe ori observăm, că majoritatea politicienilor fug dintr-un colţ în altul, să zicem aşa, adică cum bate vântul aşa şi ei.”
Europa Liberă: Am înţeles corect? Pe traseişti dumneata nu i-ai mai alege?
Cristina Postolache: „Din punctul meu de vedere, ar fi foarte riscant să alegem aşa personae. Pentru că în orice moment ar putea să ne dezamăgească şi să facă o alegere, care practic nouă nu ne-ar conveni într-adevăr.”
Larisa Zahu: „Partidele politice ţin să scoată în evidenţă animte nevoi, de care are necesitate ţara. Mă refer la faptul, că poţi vedea atât la Partidul Comuniştilor, cât şi la Partidul Liberal intenţia de a se integra spre Europa. Or, pot să înţeleg Partidul Liberal că este mai aproape. Dar când vine vorba despre Partidul Comuniştilor îţi dai seama, că sunt antagoniste, până la urmă. Şi lucrul ăsta l-am observant, că vine de la mai multe partide. Indiferent ce doctrină ar avea, indiferent de faptul că poate sunt foarte departe de problema dată.”
Europa Liberă: Populism, nu?
Larisa Zahu: „Sau au fosrte bune strategii de marketing.”
Europa Liberă: Haideţi să încercăm să obţinem un Parlament, care să reprezinte societatea. Un Parlament ca o orchestră simfonică, în care trebuie să avem şi contrabas, şi violine, şi flaut, şi ce mai există.
Larisa Zahu: „Cred, că în momentul în care o să alegem o candidatură potrivită ar fi bină să alegem şi o strategie. Mi-aş dori să se facă paşi reali spre Uniunea Europeană şi să nu se meargă cum s-a mers în trecut, total contrar, orientându-se spre Rusia ş.a.m.d. Nu ştiu, eu în postul ăsta îl văd destul de potrivit pe Iurie Leancă.”
Europa Liberă: Cristina?
Cristina Postolache: „Vreau să spun, că reprezentantul meu este Dorin Chirtoacă, pentru că într-adevăr are nişte viziuni liberale şi este o persoană, care nu are un trecut vicios. Care poate să aducă schimbarea şi mulţi tineri din Republica Moldova îşi pun mari speranţe în această persoană, că va schimba ceva.”
Europa Liberă: Cristina, să vă întreb ceva: pe bunicii dumitale cine ar trebui să-i reprezinte?
Anatol Ursu: „Cred, că nu avem nevoie de foarte multe persoane, care să reprezinte buneii noştri. Pentru că oricum, chiar Ştefan cel Mare spune: „Moldova n-a fost a mea, şi nu este a voastră. Este a urmaşilor, urmaşilor voştri”. Respectiv, un singur punct, pe care trebuie să ni-l asigure bunicii şi bunicele noastre este acela, de a ne permite să ne creăm viitorul, să ni-l creăm aşa cum vrem noi. Pentru că până la urmă de bunicii fiecăruia dintre noi avem grijă tot noi. Cred că conducerea trebuie să fie pentru noi, pentru cei tineri, pentru ca noi, cei tineri să ne putem ajuta bătrânii.”
Larisa Zahu: „Totuşi, eu cred că Republica Moldova are nevoie de oameni noi în Parlament. Să se schimbe ceva în domeniul nostru, al tineretului, pentru că noi la urma urmei suntem viitorul ţării. În sistemul de învăţământ avem foarte multe lacune şi de asemenea avem nevoie de careva reforme, iarăşi trebuie ceva de schimbat. Ceea ce e mai important pentru mine, ar fi faptul, că avem nevoie totuşi de un lider, care să spună sus şi tare că suntem, de exemplu, români. Avem nevoie de oameni cu conştiinţa naţională foarte puternică. Care ne-ar convinge şi pe noi, şi pe bunica Ioana, ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Larisa, dar avem o sumedenia de oameni, care se identifică moldoveni, sau sunt ruşi, sau transnistrenii n-o să accepte ei să fie ei români. De asta vă propun, ca să formăm un Parlament care să aibă capacitatea să cadă la pace.
Larisa Zahu: „Oricum, Republica Moldova are practic cea mai bună lege a minorităţilor. Nu văd care ar fi încălcarea drepturilor, să spunem, a ruşilor, a găgăujilor, cărora li s-a dat autonomie. Nu cred că este o problemă în chestia asta. Pur şi simplu oamenii, care sunt minorităţi, trebuie să se conformeze majorităţii.”
Europa Liberă: Natalia, vroiai să adaugi?
Natalia Screlea: „În ceea ce priveşte minorităţile am impresia de-a lungul timpului că noi ne-am conformat prea mult, moldovenii. Pentru că mergi în Găgăuzia şi ai să auzi un bătrân de 60 de ani el vorbeşte româneşte, moldoveneşte bine, după cum zic unii. O să vezi un tânăr şi o să-ţi răspundă ruseşte. Şi o să spună: pe mine nu mă interesează să vorbesc limba statului în care eu trăiesc. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ruşii. Şi mie îmi pare rău de faptul, că noi ca moldoveni, ca români, luaţi-o cum vreţi, noi nu am ştiut să ne respectăm şi să ne punem valorile noastre în prim plan. Pentru că până la urmă, în momentul în care trăieşti într-un stat, fii bun, păstrează-ţi limba ta, dar învaţă-o şi pe a aceluia în care trăieşti.”
Anatol Ursu: „Dacă e vorba de adus noi oameni în politică, eu cred că unul dintre cei doi fraţi Brega, Ghenadie sau Oleg, ar trebui să ajungă în Parlament, şi ca reprezentant al tinerilor, şi ca reprezentant al celor, care au de adus o ripostă, şi ca reprezentant al minorităţilor. Pentru că sunt constructorii sau edificatorii, dacă putem să le spunem aşa, ai Asociaţiei Hyde Park, care luptă pentru toate drepturile omului, care sunt declarate astăzi în Republica Moldova, însă care se întârzie a fi respectate. Respectiv, o persoană nouă, adusă în politică, care ar avea un succes în reprezentarea tinerilor, exponenţilor nemulţumiţi ai societăţii, sau a minorităţilor sexuale, cred eu, că este Ghenadie sau Olge Brega.”
Europa Liberă: Anatol a adus în discuţie un subiect foarte important. Un om, care este preocupat de drepturile omului, el poate sa fie universal reprezentativ pentru diferite categorii? Gabriela vrea sa ne spuna ceva.
Europa Liberă: Să vă pun în faţă ultima sarcină. Să încercăm acum să ne gândim, cât de altruist trebuie să fie un deputat, pentru ca să poată să fie receptiv la nevoile şi necesităţile altei categorii. Cum credeţi domniile voastre, de exemplu, Ghimpu sau Filat pe care i-a numit, sau i-a înaintat Gabi, ei trebuie să reprezinte înverşunat, să se ţină cu dinţii de reprezentarea categoriei lor – a oamenilor de business, a oamenilor simpli, aşa cum a spus Gabi? Sau, dimpotrivă, să aibă şi suficientă receptivitate să reprezinte şi alte categorii? Cum trebuie să funcţioneze un Parlament?
Natalia Screlea: „ Da, este firesc ca ei să fie mai receptivi. Iar în aceeaşi măsură ar trebui să-şi apere interesele lor. Pentru că în momentul în care începem să facem, să ne declarăm specialişti în toate, cred că ajungem la ce am ajuns astăzi. În momentul în care ne axăm doar pe domeniul nostru şi încercăm să facem cea mai bună treabă, o să ajungem la rezultate mult mai bune. Pentru că ştim, că este domeniul nostru. Doar noi suntem responsabili şi doar noi trebuie să lucrăm pentru a face ceva.”
Europa Liberă: Natalia, hai să dramatizez situaţia. Un reprezentant al femeielor care au mulţi copii, trebuie să ceară indemnizaţii pentru copii, da? La naşterea copilului ştiţi, că acum se dă o indemnizaţie care este ridicolă în comparaţie cu cheltuiala reală pe care o suportă o femeie. Şi atunci gîndiţi-vă, reprezentanta mamelor cu mulţi copii trebuie să pledeze pentru majorarea acestei indemnizaţii, confruntîndu-se cu reprezentanţii tinerilor, de exemplu, care vor fonduri mai multe pentru construirea caselor pentru tineri, sau pentru o bursă mai mare. Cum găsim numitorul comun? Avem deputaţi egoişti, care reprezintă o breaslă, sau avem deputaţi altruişti, care încearcă să caute numitor comun şi să se gîndească şi la alţii, nu doar la breasla, la categoria lui. Asta era întrebarea.
Natalia Screlea: „Da. Eu cred că în căutarea acestui numitor comun, dacă e să ne ţinem de criteriul, că fiecare este profesionist în domeniul său, va cîştiga acela, care va avea mai multe abilităţi de a convinge şi de a aduce argumente în favoarea sponsorizării proiectului său. Dacă ar fi să alegi între două, să ajungem la fabula cu Solomon, în care îţi tai copilul în jumătate. Dar în acest caz pentru mine, cîştigă cel care este mai puternic si care aduce mai multe argumente în favoarea ideei sale.”
Ana Crăciun: „Sunt de acord cu Natalia. Şi aş vrea să spun, că odată ce tu atentezi de a deveni un viitor deputat, trebuie să îţi iai angajamentul să reprezinţi interesele tuturor membrilor societăţii, adică nu a unei singure părţi. Evident, că tu vei tinde să îndeplineşti programul electoral al membrilor care te susţin. Dar, totodată, trebuie să mergi la negocieri, adică la comunicare. Cred, că cel mai important în viitorul Parlament ar fi ca toţi membrii să comunice, în primul rînd, asta este calea de a rezolva diferendele, care apar la moment.”
Europa Liberă: Ultima rundă este referitoare la deosebirea dintre agitaţia electorala, propaganda electorală şi manipulare. Dumneavoastră trebuie să-mi spuneţi, cum deosebiţi, dacă sunteţi în stare să deosebiţi, manipularea de propagandă, de agitaţie, de îndemn firesc? Pentru care, de fapt, sunt plătiţi bani chiar de la buget, pentru ca să se facă informare şi educaţie electorală. Unde este această frontieră? Cine e gata să-mi spună?
Anatol Ursu: „Manipularea, cred eu, începe acolo unde se manifestă dezinformarea. Dezinformarea este primul pilon al manipulării.”
Gabriela Volociuc: „Eu cred, că de fapt manipularea şi agitaţia este foarte greu de deosebit. Adică unde se începe manipularea. Şi cred, că un elementul definitor ar fi profitul personal. Atunci când un partid, sau un reprezentant al partidului îţi promite careva profit personal - fie bani, fie careva mijloace materiale, atunci îţi poţi da seama, că tu eşti manipulate. Adică dacă vei merge la alegeri, votul tău va fi folosit.”
Anatol Ursu: „A propos, de diferenţa dintre manipulare şi agitaţie electorală care este pur legală. Cred că putem să mai menţionăm şi faptul, că se transformă în manipulare agitaţia electorală, care este facută prin intermediul oamenilor influenţi la nivel local. Dacă într-un sat vin patru tineri din alt raion, alt colţ al Republicii şi împart ziare pentru unul sau alt candiat politic, nu contează, ei pur şi simplu fac agitaţie electorală. Da?! Însă, dacă în sat încep să meargă de mână profesorul de istorie cu profesorul de română, sau profesorul de chimie cu profesorul de geografie şi să spună mătuşii Ioana, lui moş Vasile, lui Ionel, lui Vasilică, că trebuie să votăm pentru aceia, pentru că ei aşa-aşa-aşa, automat ne dăm seama, că persoanele în cauză, persoanele care vin din sânul localităţii şi care au o anumită credibilitate în oraş pot foarte uşor să manipuleze minţile oamenilor. Exemple concrete au fost, când preoţi în biserică au scos afişe electorale şi au spus: „Oameni buni, votaţi pentru ăştia, pentru că ăştia au să facă bine”. Da?! Iată, oamenii care au influenţă foarte mare într-o localitate, ei deja încetează a face campanie electorală şi, practic, încetul cu încetul, chiar dacă ei nu conştientizează asta, dar ajung la manipulare. Poate profesorul de geografie are încredere, că el are o opţiune corectă, dar insuflând-o altora prin autoritatea pe care o are în localitate, el deja recurge la manipulare.”
Larisa Zahu: „ Mie mi se pare, că în cazul ăsta chiar e vorba de agitaţie. Ok, nu e corect din punct de vedere moral, sau ca ţinând de anumite reguli, ca un preot să vină să facă agitaţie în biserică. Dar de ce crezi tu, că eu, ca vecina ta, sau ca prietenă a ta, nu aş putea să vin să-ţi spun: uite, Anatol, votează cutare-cutare, pentru că – şi îţi aduc anumite argumente. Alta e când ţi se impune acest punct de vedere.”
Europa Liberă: Concretizez întrebarea: cum vă apăraţi de manipulare, voi, alegătorii? Şi cum le recomandaţi altor alegători să se apere de manipulare? Natalia?
Natalia Screlea: „Manipularea este o chestie destul de subtilă şi delicată. Şi de ea nu te poţi apăra, decât prin a fi foarte bine informat. Or, a fi informat înseamnă a şti sursele atât ale celor pe care tu îi simpatizezi, cât şi pe ale celor, pe care tu de fapt nu prea îi agreezi. În momentul în care vei fi la curent cu totul ce se întâmplă în ambele tabere, îţi vei putea face o concluzie proprie. Şi atunci, în momentul în care ţie ţi se vor aduce argumente în stradă, sau pe panoruri, afişe electorale vei vedea anumite sensibilizări, îţi vei da seama ce este. Sau cel puţin vei putea intuit, că ceva nu este vorba legată, ci este vorba de manipulare.”
Gabriela Volociuc: „Chiar şi în jurnalism există regula celor trei surse. Şi atunci, când constant, o anumită perioadă de timp te informezi din mai multe surse, nu contează că e vorba de televiziune, ziare, Internet. Important e să te informezi, cum a spus şi colega, să te informezi din mai multe surse diferite. Şi atunci poţi să sesizezi diferenţa şi să-ţi faci şi anumite concluzii personale, în dependenţă şi de alegerea pe care vrei să o faci.”
Europa Liberă: Deci, Gabriela tot la turta meseriei a tras jăratec, cu cele două surse. Cristina?
Cristina Postolache: „Ceea ce trebuie să conştientizeze populaţia noastră este faptul, că nimeni nu o să-i intre în cabină, în cabină cu tine şi o să-ţi spună: pune ştampila aici. Trebuie să acţionăm, aşa cum considerăm noi. Nimeni nu are dreptul să ne manipuleze. Şi votăm aşa cum considerăm noi, pentru că nimeni n-o să ne judece, pentru că ei nu ştiu ce facem în cabină.”
Europa Liberă: Larisa, concluzia dumitale?
Larisa Zahu: „Mai apare o problemă – ce facem cu oamenii, care sunt plecaţi peste hotare? Părerea mea este, că totul vine de la noi, din interiorul nostru, din cât de puternică este conştiinţa noastră. Şi cât de tare vrem să credem în ceea ce facem. Asta e. Adică, ne protejăm de manipulare prin însăşi suflul care vine de aici, din noi.”
Europa Liberă: Gabriela, acordul final?
Gabriela Volociuc: „Prea multă încredere strică. Totul trebuie să fie gândit la rece. Consider, că scepticismul în acest caz este o condiţie. Iar ceea ce văd eu în foarte multe cazuri, adică un anumit fanatism politic, mi se pare absurd şi chiar inutil. Orice decizie trebuie luată la rece şi cu o anumită doză de scepticism.”
*
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care a participat echipa de studenţi de la ULIM Ana Crăciun, Anatol Ursu, Larisa Zahu, Cristina Postolache, Gabriela Volociuc şi Natalia Screlea.
Valentina Ursu, începând cu data de 18 octombrie, va fi prezentatoarea emisiunii electorale de la prânz, cu o durată de 15 minute. Emisiune, care, aşa cum îşi propune moderatoarea ei, ar trebui să vă ajute să alegeţi Parlamentul, care vă place şi are să vă reprezinte. Deci, luni 18 octombrie, demarăm cu un nou jurnal de bord al campaniei. Pe curând.
