Linkuri accesibilitate

Minoritățile postimperiale tind să considere pierderea oricărui privilegiu drept o îngrădire a drepturilor lor.


Relaţia dintre majoritate şi minoritate nu este una de supunere, respectiv, de superioritate sau de inferioritate. Normal că majoritatea este cea care decide. Dar majoritatea trebuie să respecte drepturile minorităţii şi să se consulte cu aceasta înainte de luarea deciziilor privitoare la acea minoritate. Despre felul cum sprijină moldovenii minorităţile şi cum susţin minorităţile segmentul majoritar vorbim după Buletinul de ştiri.

*

Dăunăzi am vizitat un sat ucrainean. Am insistat să ajung la Ivancea, localitate de prin părţile Orheiului, pentru că aici moldovenii sunt minoritari, ucrainenii constituind aproape 70% din populaţia satului. Cu primarul de aici, Sergiu Liubanschi, şi cu adjunctul său, Leonid Bordei, am discutat despre relaţia dintre minoritate şi majoritate.

Sergiu Liubanschi
: „Vorbesc şi scriu în limba de stat. Iată eu am cumătri şi la Furceni, satul moldovenesc. Mulţi au aici, la Ivancea. Viceprimarul e moldovean, de la Furceni. Lucrăm împreună, nu-s probleme.”

Europa Liberă: Cum e aici la Ivancea, în sat? Se fac nunţi între moldoveni şi ucraineni?


Leonid Bordei
: „La nuntă e vesel. Se cântă în toate limbile nuntaşilor: ucraineni, moldoveni, ruşi.”

Sergiu Liubanschi: „Noi am cumpărat iată costume pentru ucraineni, în ansamblu. Avem ansamblu ucrainean aici, în Ivancea, da la Furceni avem ansamblul folclor.”

Europa Liberă: Folcloric.

Sergiu Liubanschi
: „Da. Şi am cumpărat costume naţionale la clubul Furceni.”

Europa Liberă: Cine ajută mai mult ucrainenii? Statul moldovenesc sau statul ucrainean?

Sergiu Liubanschi
Sergiu Liubanschi
: „Ajută şi statul ucrainean. A cadonat computere pentru şcoală. Foarte mult ajută şi Guvernul de la noi. Gazifiţirovali liceul. Foarte mult a ajutat statul nouă.”

Europa Liberă: Cât de mult contează să ne respectăm reciproc unii pe alţii?

Sergiu Liubanschi: „Netu un nas takovo cito bî kto-to otlicalsea cem-to. Vorbim şi pe limba de stat şi pe ruseşti şi toată viaţa pe rusă, iaca cum.”

Europa Liberă: Domnule primar, Dumneavoastră aţi candidat pe listele?

Sergiu Liubanschi: „Partidului Centrist, iaca al doilea sroc aista, cu Partidul Centriştilor.”

Europa Liberă: Cine-s majoritari consilierii?

Leonid Bordei: „Partidul Centrist.”

Europa Liberă: Partidul Centrist face majoritatea în consiliul local?

Sergiu Liubanschi
: „Da. Opt suntem de la Partidul Centrist şi şapte restul.”

Europa Liberă: De la care?

Leonid Bordei: „Partidul Comuniştilor, Alianţa Moldova Noastră, Partidul Democrat, Partidul Liberal-Democrat.”

Europa Liberă: Şi cum e? Partidele celelalte se supun deciziilor partidului Dumneavoastră, care sunteţi majoritari, Centrist?

Sergiu Liubanschi: „Nu, nu.”

Europa Liberă: Şi aici există o minoritate şi o majoritate, nu?


Sergiu Liubanschi
: „Nu.”

Leonid Bordei: „Lucrăm pentru comunitate, nu ne alegem pentru partide.”

Sergiu Liubanschi: „Da. Pentru satele noastre lucrăm. Iaca acum gazificarea, pentru satul Ivancea şi vrem să tragem gaz până la Brăneşti, Furceni. Facem şcoală nouă la Brăneşti. În şcoală învaţă elevii şi în limba moldovenească şi limba ucraineană.”

Leonid Bordei
Leonid Bordei
: „Această armonie este de mulţi ani. De veacuri, să spunem, există.”

Europa Liberă: Primii au fost care au populat aici?


Leonid Bordei: „Da, ucrainenii au populat Ivancea. Da, e o populaţie de ucraineni.”

Europa Liberă: Acum aveţi populaţie în sat cam în ce proporţie?

Leonid Bordei: „70 de procente ucraineni şi de acum 30 de procente diferite etnii.”

Europa Liberă: De fapt, Dumneavoastră aici sunteţi minoritar?

Leonid Bordei: „În sat, da. Sunt minoritar, da.”

Europa Liberă: Şi?

Leonid Bordei: „Nu simt nici un disconfort. Fiecare vorbeşte în limba lui. Iaca dacă pe stradă se întâlneşte un moldovean cu un ucrainean, fiecare vorbeşte în limba lui şi ei se înţeleg foarte bine. Am vrea ca Moldova să rămână un stat unic, neutru, şi să tindem şi spre Est şi spre Vest. Adică să fim prieteni şi cu unul, şi cu altul. Vom avea de câştigat.”

Europa Liberă: Cum vedeţi această prietenie şi cu Occidentul şi cu Răsăritul?


Leonid Bordei
: „Prin înţelegere. Să ne respectăm reciproc. Şi Estul şi Vestul să ne respecte şi noi reciproc să-i respectăm pe dânşii.”

*

Orice părere ar trebui ascultată. Prin dialog se pot rezolva multe din problemele Republicii Moldova, sugerează scriitorul Vitalie Ciobanu. Discuţia de la microfonul Europei Libere am pornit-o de la relaţia dintre populaţia majoritară şi minorităţile etnice.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu
: „E o relaţie de conveţuire meschin-trivială, aş zice, întrucât nu pot să spun, că avem neapărat tensiuni interetnice insurmontabile. Nu. Sunt, din păcate, multe linii de demarcaţie, multe tranşee. În special, comuniştii au avut marele talent să le sape, manipulând, vehiculând diverse sperietori, care mai curând amintesc de războiul rece, decât de lumea contemporană. Şi în felul ăsta reuşesc încă să mai adune sufragii electorale. Tensiunile astea, sigur, le observăm în special în raporturile dintre Chişinău şi Tiraspol, adică dintre majoritatea cetăţenilor din Republica Moldova şi aşa-zisele elite criminalizate de la Tiraspol.

Mai avem de asemenea un soi de conflict mocnit între Chişinău şi Comrat, între majoritatea românească sau moldovenească, cum i-am spune, şi minoritatea găgăuză. O minoritate care în mod paradoxal, nu vrea drepturi etnice, drepturi naţionale, nu vrea limbă găgăuză drept limbă de stat, care să funcţioneze în toate instituţiile, ci vrea limbă rusă. Sau există o formaţiune acolo, numită „Noua Găgăuzie”, care iată a venit cu această iniţiativă năstruşnică de a decreta limba rusă drept limbă de stat nu numai în regiunea lor, ci în întreaga Moldovă. Ei, asta e un adevărat fitil, agăţat de un butoi de pulbere. Nu se poate accepta aşa ceva.

Un stat vulnerabil, multiplu şantajabil, cum este Republica Moldova în faţa fostului centru imperial, trebuie să se apere, pur şi simpu. Normele europene, normele general umane nu pot fi aplicate aşa, în mod mecanic şi vag legalist. Adică, trebuie să pornim de la realităţi, iar realităţile noastre ne vorbesc despre faptul, că suntem o ţară post colonială, cu mentalităţi paternaliste remanente, că schimbările se produc extrem de greu, că e nevoie de cel puţin de un mandat plin de patru ani pentru ca o majoritate guvernamentală pro europeană şi decisă să facă reforme să producă şi rezultatele după care tânjim - o creştere a nivelului de viaţă.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, dar poate exista o înţelegere reciprocă între minoritate şi majoritate? Ar trebui să existe?


Vitalie Ciobanu: „Fără îndoială. Este datoria politicienilor lucizi, luminaţi şi responsabili să înceapă măcar să iniţieze un dialog. Un dialog, o deschidere, o comunicare cu aceste populaţii compact minoritare.”

Europa Liberă: Nu mă refeream numai la etnii. Pentru că există ortodocşi, există şi alţi minoritari religioşi. Nu neapărat numai la minorităţile etnice.


Vitalie Ciobanu
: „Sigur, pentru orice tip de minoritate, să zicem, trebuie găsit un punct de convergenţă. O zonă în are să se poată discuta. Aţi amintit de ortodocşi, de catolici, de protestanţi. Evident, eu cred că aici ar fi două paliere ce pot fi abordate cu succes într-un dialog, şi anume: unitatea lumii creştine, că până la urmă, dacă vorbim despre creştini, în primul rând, cred că asta ne interesează şi în zona asta se poate discuta cu un real folos prin recursul la valorile creştine de când lumea. Şi al doilea palier este dialogul civic.”

Europa Liberă: Respect pentru o altă opinie.

Vitalie Ciobanu
: „Da, respect pentru celălalt. Dincolo de confesiunile, care ne despart adesea, suntem în primul rând cetăţenii unui stat şi avem nişte valori comune, chiar dacă nu toată lumea le percepe. Care sunt ele? E vorba de drepturile omului – dreptul la libera exprimare, dreptul la asistenţă medicală, speranţa că legea va funcţiona pentru toţi cetăţenii, un nivel de viaţă mai bun şi multe alte asemenea valori, care sunt privite încă drept nişte privilegii, drept excepţii în Moldova, pe când în lumea occidentală ele sunt nişte redute de mult cucerite. Se poate schiţa un soi de proiect naţional minimal, în care ne putem întâlni noi, cetăţenii Republicii Moldova, foarte diferiţi de felul nostru.”

Europa Liberă: Minoritari şi majoritari.

Vitalie Ciobanu: „Fără îndoială, se poate, cu mai multă voinţă politică, prin inteligenţă, printr-un calcul prealabil.”

Europa Liberă: Toleranţă.

Vitalie Ciobanu
: „Toleranţă, fără îndoială, dar şi respectul. Însă un respect trebuie dobândit. Atâta timp, cât majoritatea românească din Republica Moldova nu resimte un respect faţă de sine însăşi, nu-şi construieşte o solidaritate pe seama valorilor naţionale şi democratice, despre care tot vorbim în campaniile electorale, nu putem să sperăm că minoritarii ne vor accepta şi ne vor iubi mai mult decât se întâmplă asta în acest moment.”

*

În relaţia dintre minoritate şi majoritate problema fundamentală este înţelegerea reciprocă. Despre relaţia minoritate-majoritate vorbim şi cu cercetătoarea de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi.

Anneli Ute Gabanyi
Anneli Ute Gabanyi
: „În Republica Moldova cu ocazia Declaraţiei de independenţă s-a produs o schimbare fundamentală şi foarte specială în sensul că fosta minoritate, care însă era dominantă politic, economic, ideologic, militar, în ceea ce priveşte serviciile, minoritatea era cea rusă, care era poporul, ca să spun aşa, poporul imperial în fosta Uniune Sovietică, suprimarea sau oprimarea majorităţii, de fapt, a celei româneşti, sau moldoveneşti, cum dorim s-o numim, a fost una foarte specială. Chiar şi faţă de alte minorităţi asemănătoare din alte republici. Pentru că în Republica Moldova această majoritate de facto etnică, dar oprimată din punct de vedere politic de către minoritatea rusă imperialială, a fost atât de tracasată din punct de vedere etnic.

Poate tinerii, care s-au născut după 1991, nici nu-şi mai amintesc. Limba românească, limba moldovenească a fost în pericol. Cei care o foloseau erau siliţi să scrie într-un alfabet, care nu se potrivea în nici un fel acestei limbi. Şi ceea ce putem să spunem este că dacă Republica Moldova în întregul ei ar fi rămas în contextul Uniunii Sovietice, limba acestei majorităţi, adică limba română, ar fi avut cam acelaşi aspect ca şi limba română vorbită în Transnistria, adică în mult mai mulţi ani de dominaţie sovietică decât în Republica Moldova, în Basarabia.”

Europa Liberă: Doamna Gabanyi, dar dacă ţinem cont de realităţile de astăzi, în Republica Moldova putem vorbi despre minoritatea rusă ca un instrument de presiune, când vine vorba despre anumite aspecte ce ţin de relaţia dintre Chişinău şi Moscova?


Anneli Ute Gabanyi: „Da, absolut. Şi acest lucru ţine de contextul geopolitic şi politic specific. De asemenea şi foarte deosebit, care s-a iscat în Republica Moldova după câştigarea independenţei. Sau poate chiar a suveranităţii, din anul 1990. De ce? Pentru că fostul imperiu şi-a păstrat încă o serie de instrumente pentru a îngrădi independenţa declarată a Republicii Moldova. Şi pentru a-şi păstra această influenţă politică, economică în Moldova, în noul stat independent. Ba chiar, dacă ne gândim la trupele care au rămas încă în Transnistria, trupele ruseşti, la faptul că s-a instituit separatismul în Transnistria chiar înainte de declaraţia de independenţă. Arată foarte clar cât de greu îi este actualei majorităţi, şi majorităţii de drept, să-şi impună într-adevăr linia politică în Republica, fără însă a oprima fosta majoritate politică, cea rusească, actualmente minoritate.

Vreau să împărtăşesc cu Dumneavoastră o clasificare a minorităţilor, care au fost cândva majoritate politică. Eu le numesc minorităţi imperiale. O astfel de minoritate imperială, sau dacă vreţi post-imperială, va considera că orice privilegiu pierdut şi pe care îl avea înainte în poziţia imperiului, orice privilegiu pierdut este considerat ca o îngrădire a drepturilor ei. Şi aici este problema mare şi orice guvern va trebui să folosească mijloace foarte subtile şi foarte gentile, câteodată, pentru a explica această situaţie. Situaţia nu este unică, de altfel, în fosta Uniunea Sovietică. Avem acelaşi sindrom de minoritate imperială, sau post imperială, de exemplu, la maghiari, care şi-au pierdut poziţia dominantă după primul război mondial.”

Europa Liberă: Un lucru ştiu: principiul de bază al democraţiei spune că minoritatea se supune majorităţii. Evident cu respectarea identităţii culturale, lingvistice a minortăţilor. De aici, însă, şi până la avea pretenţia ca limba minorităţii să fie folosită ca limbă oficială în Republica Moldova, nu credeţi că, deja, este un pas prea mult? Mă refer la unele insistenţe, care se fac auzite din partea unora pentru a conferi limbii ruse statutul de limbă oficială în Moldova.

Anneli Ute Gabanyi:
„Este absolut neîndreptăţită această cerinţă. De exemplu, o ţară, în Constituţia căreia minorităţilor li se dă dreptul de a folosi limba lor în justiţie, sigur că în cultură, în întreg domeniu, care după cum spuneam ţine de păstrarea identităţii, este un lucru normal. Şi de altfel nu este normal şi nu este o uzanță în toate ţările. În Uniunea Europeană, există anumite standarde pentru tratarea minorităţilor, enunţate de Consiliul Europei. Dar, după părerea mea, un astfel de standard de a cere ca fosta limbă imperială să rămână limbă oficială, declarată oficial, este absolut exagerat şi nu are nici o bază.”

*

Credincioşii catolici, statistic vorbind, sunt, fără îndoială, minoritari. Însă, din alte puncte de vedere, se bucură de o prezenţă căutată şi de o anumită simpatie, aşa cum spune monseniorul Anton Coşa, episcopul Bisericii romano-catolice din Republica Moldova.

Anton Coșa
Anton Coşa
: „Prin prezenţă catolică în Moldova de la începuturi am fost conştienţi că aici, în Moldova, suntem o minoritate. Nu reprezentăm mare procentaj în ansamblul populaţiei Moldovei. Noi, catolicii, care nu sunt în speţă de origine românească, să zicem aşa, am contribuit la realizarea unui echilibru în ansamblul teritoriilor, în a da viaţă locurilor.”

Europa Liberă: Integrarea e uşoară?


Anton Coşa: „Ne dăm seama că a te integra într-un spaţiu, unde majoritatea este diferită de minoritate nu este uşoară. Este un proces destul de lung. Catolicii din Moldova se simt acasă în acest spaţiu cultural şi spiritual diferit în mare de ceea ce reprezintă ei în originea lor. Deaceea, pot spune că suntem acasă. Minoritatea catolică nu suferă în acest spaţiu, decât în măsura în care noi înşine ne facem rău, căzând victime acelui complex de inferioritate, la care nu poţi să nu faci referinţă.”

Europa Liberă: Mulţi ani se zicea că minoritatea trebuie să se supună majorităţii. Atunci când a venit vorba despre studierea religiei în şcoli, minoritatea s-a supus majorităţii. Pentru că şi biserica catolică a susţinut biserica ortodoxă în acest păs.

Anton Coşa: „Există obligaţii şi de o parte şi de alta. Şi minoritatea are nişte obligaţii în faţa majorităţii, şi majoritatea are aceleaşi obligaţii, poate din alte puncte, din alte unghiuri de vedere. În ceea ce priveşte concret, acest aspect al introducerii religiei în şcoli, sigur, noi am înţeles că în esenţă este absolut important ca în Moldova să se facă un pas înainte. Şi deaceea am considerat că dacă noi nu vom susţine majoritatea în această iniţiativă, riscăm să pierdem cu toţii. Am apreciat alte minorităţi religioase, care au voit să-şi păstreze propria lor poziţie. Dar pe de altă parte, noi am considerat că este absolut necesar să susţinem majoritatea pentru ca binele comun, pe care noi îl urmărim, să nu sufere. Cel puţin, la ora actuală s-a făcut un pas mic în acest sens. Dar suntem măcar conştienţi, că noi nu am pus nici un fel de piedică acestui fenomen.”

Europa Liberă: Monsenior Anton Coşa, pe cât de mult înţelegerea reciprocă contează în relaţia minoritate-majoritate?


Anton Coșa
Anton Coşa
: „Contează foarte mult să avem principii clare. Să ştim să le înţelegem şi să le raportăm în viaţa de fiecare zi, atunci când apar evenimente, situaţii chiar delicate. De aceea este nevoie de dialog, este nevoie de întâlniri între aceste realităţi. Se întâmplă acest lucru aici la noi, cel puţin în aspectul acesta al cultelor religioase. Suntem deschişi noi, ca şi catolici, la dialog şi invitând la dialog în acelaşi timp. Iar ca principiu de bază pentru acest lucru este urmărirea binelui comun. Pentru că în cele din urmă dacă noi cu toţii vom căuta să urmărim numai binele nostru personal, sau binele grupului nostru, vom risca să nu obţinem nici binele nostru, şi bineînţeles nu vom ajunge nici o dată la realizarea unei păci, înţelegeri între grupuri. În America, de exemplu, aceste lucruri sunt mai bine înţelese şi de aceea minorităţile nu suferă.”

Europa Liberă: E mai mare toleranţa?


Anton Coşa
: „Cred că este nivelul de cultură diferit. Însă societatea culturală şi politică, în general societatea contribuie la promovarea acestui ambient de pace între minorităţi.”

Europa Liberă: Din observaţiile Dumneavoastră, vedeţi o dezbinare, atunci când se vorbeşte despre o minoritate etnică? Despre o minoritate religioasă?


Anton Coşa: „Sigur, în societate se vede acest lucru. Eu simt acest lucru. Eu nu simt în sufletul meu. Aud, aud certuri, aud nemulţumiri, aud învinuiri, asta se simte, le pot atinge cu mîna. Dar în sufletul meu sper că le-am depăşit şi consider că majoritatea celor care aparţin de cultul nostru vor înţelege acest lucru. Deci, asta este şi menirea noastră aici - să formăm conşţtiinţele, să formăm oamenii în a accepta o realitate şi de a contribui la binele comun. Deaceea, din punctul nostru de vedere, un catolic în Republica Moldova nu trebuie niciodată să se plângă, că este în minoritate şi că i s-au lezat drepturile.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG