Linkuri accesibilitate

Sînt microbist, dar în primul rînd sînt un om care doreşte un confort elementar.


Mărturisesc că sînt un microbist cu stagiu. Am simţit prima oară fascinaţia fotbalului în vara anului 1982. A fost atunci un fantastic Campionat Mondial în Spania. Ei bine, şi ce simte un microbist adevărat atunci cînd ştie că ditamai vicecampioana mondială Olanda va juca pe 8 octombrie cu Moldova pe stadionul Zimbru? Fireşte, o dorinţă arzătoare de a-şi cumpăra un bilet pentru acest meci, oricît de mare ar fi preţul. De aceea, duminică, în prima zi în care biletele erau puse în vînzare, m-am îndreptat, plin de voie bună, spre casele stadionului Zimbru.

Alungînd acolo însă... am bolovănit ochii. Casele stadionului erau parcă asediate. O mulţime de oameni făceau coadă. Era un şir imens-şerpuitor compus din sute de oameni care fumau, scuipau, trăncăneau. Era limpede: ca să ajung la casă, ar fi trebuit să aştept cel puţin 3 ore şi nici asta nu-mi garanta biletul jinduit. Un prieten, cu care m-am întîlnit acolo, contempla şi el, dezolat, armada de microbişti care formau şirul lung. Am ezitat cîteva minute. Ce să fac? mi-am zis. Voiam să văd fotbaliştii olandezi. Dar nici să fac coadă cîteva ore nu mi se părea acceptabil.

Am reflectat puţin şi am luat apoi o decizie. Mi-am zis că este anormal să aştept o veşnicie în rîndul acela de oameni. Mi-am zis că asta nu e doar obositor, ci şi e o umilinţă. Îmi sînt de ajuns cozile imense din URSS şi din anii ‘90. M-am săturat de ele ca de mere pădureţe. Şi dacă, să zicem, să abandonezi şirul lung de oameni de la Oficiul de evidenţă a populaţiei e mai greu, să renunţi la asediul caselor stadionului e mai uşor, chiar dacă eşti mare microbist. La urma urmei, poţi privi meciul la televizor, fără să stai ore bune printre indivizi care scuipă şi fumează mereu.

Da, sînt microbist, dar în primul rînd sînt un om care doreşte un confort elementar. Nici măcar nu mă interesează dacă e sau nu de vină administraţia stadionului. De aceea, am plecat. Există olandezi şi pe sticlă, mi-am zis.

Seara m-a sunat prietenul pe care îl întîlnisem lîngă casele asediate. Mi-a spus că s-a mai învîrtit inutil o vreme pe lîngă stadion, că şirul acela de oameni era mare şi la amiază şi că un şmecheraş s-a apropiat de el şi i-a propus un bilet la un preţ mai măricel decît cel afişat de casele stadionului.
XS
SM
MD
LG