Linkuri accesibilitate

În privința măsurilor reparatorii în echivalent proprietarilor li se bagă pe gît acțiuni la societăți falimentare și „titluri de valoare nominală”.



3 octombrie 2000

Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; reporter: Andreea Pora).

Plenul Senatului a votat astazi proiectul Legii de retrocedare a imobilelor naţionalizate de regimul comunist. Nu e prea clar cine a făcut compromisurile cele mai costisitoare care au dus la deblocarea acestui proiect de lege. E limpede, pe de-o parte că fosta CDR a renunţat la unele din condiţiile pe care le susţinuse cu inflexibilitate pînă acum. Pe de altă parte, PDSR a acceptat totuşi principiul lui „restitutio in integrum" contestat cu vehemenţă în anii trecuţi. Situaţia de pe teren ne va putea lămuri cîtă dreptate va face pînă la urmă şi cui această lege.

Legea caselor naţionalizate a primit astazi, dupa 3 ani de negocieri şi scandaluri, votul final în Senat. PDSR are toate motivele să fie mulţumit. Şi să considere, aşa cum a declarat în plen, că este o zi importantă în istoria partidului. Şi, pe bună dreptate: forma legii elaborată de comisia politică constitută din reprezentantii partidelor parlamentare şi în care PDSR şi-a impus punctul de vedere, a trecut, fără a fi modificată, nici o singură virgulă.

Singurii care nu au acceptat compromisul politic au fost senatorii UDMR şi ai UFD. Desigur, argumentul forte al ţărăniştilor şi liberalilor a fost că prin această lege se reglementează atît situaţia imobilelor naţionalizate cu titlu cît şi a celor fără titlu, că se acceptă de principiu, ideea restituirii în natură. Şi, pînă la urmă, mai bine o lege proastă decît de loc. Rezultatul final a fost elocvent: 87 de voturi pentru, 13 împotrivă şi 8 abţineri. dar care sunt modificările de esenţă aduse prin amendamentele PDSR în raportul cu proiectul votat la Camera Deputaţilor şi cu forma elaborată de comisia juridică a Senatului?

În primul rînd este vorba de faptul că restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, demolate total sau parţial se face cu „respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate". Mai exact: se recunoaşte dreptul de proprietate numai cu avizul vreunui direcţii de urbanism.

In al doilea rînd, ar fi vorba de măsurile reparatorii în echivalent. Acolo unde restituirea în natură nu este posibilă şi care, spre deosebire de varianta de la Camera deputatilor nu vor mai fi acţiuni la societăţi rentabile şi titluri de stat, ci aşa numitele titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare. Cu alte cuvinte, proprietarilor li se vor băga pe gît acţiuni la societăţi comerciale falimentare şi aceste titluri nominale. Adică - un soi de cupoane fără nici un fel de valoare.

Cît despre despăgubirile băneşti, de la acestea, proprietarii pot să-şi ia adio... pentru că, în legea votată de Senat, la articolul 38 se precizeaza doar că centralizarea despăgubirilor băneşti va fi transmisă ministerului lucrărilor publice. Iar evaluarea acestora se va face de catre o comisie interministerială numită prin decizia primului ministru. Din mandatul urmator, desigur. Iar printr-o lege specială vor fi reglementate cuantumul şi procedurile de acordare a banilor.

Au fost eliminate toate articolele votate de Camera Deputaţilor care se refereau la termenele şi plafoanele despăgubirilor. PDSR şi-a atins scopul, mai mult chiar decît în legea 112. Pentru că, acolo măcar, se fixa o sumă minimă şi nişte termene. În al treilea rînd este vorba despre prelungirea, pe termen de 5 ani a contractelor de închiriere. Nivelul maxim al chiriei neputînd depăşi 25 % din venitul lunar pe familie. In schimb, proprietarul este exonerat de răspundere pe durata contractului iar chiriaşul este obligat sa elibereze locuinţa daca i se pune la dispozitie o alta corespunzătoare. Singurele discutii de la dezbaterea finală a legii au fost legate de articolul referitor la imobilele aparţinînd ministerului educaţiei, sănătăţii, culturii, precum şi partidelor politice, sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale. Şi aici PDSR a avut căştig de cauză. [...]

Şi în acest caz, ca şi în cel al despăgubirilor în echivalent, rezolvarea problemei rămîne în sarcina viitorului guvern. Care va fi cel care va decide ce imobile pot fi retrocedate în natură. Desigur, legea are şi părţile ei bune şi va constitui un act de reparaţie şi dreptate acolo unde restituirile se vor face in natură. Dar, datorită prevederilor de care vorbeam, procesele se vor înmulţi. Ba mai mult, Romania riscă să piardă cele peste 70 de procese pe care le are intentate la CEDO pe acest subiect. Lucru, recunoscut cu jumătate de gura, chiar de către cei care au votat acest compromis politic. Rămîne de văzut dacă el va funcţiona şi la votul în plenul celor două camere ale Parlamentului.
XS
SM
MD
LG