Linkuri accesibilitate

„Numai amăgeli peste tot locul - Iarăşi aista, Voronin. Tot o zis că o să facem ceea, o să facem ceea. A făcut ceva? Nimic”.

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit.
„Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, aflată la graniţele Uniunii Europene.” În cele mai dese cazuri aşa încep articolele din presa străină. Cât de credibile şi realizabile sunt promisiunile, făcute de politicieni în timpul campaniilor electorale, atunci când vorbesc despre atenuarea sărăciei şi prosperitatea acestui stat?

*

„Solidari în sărăcie, pofta-n cui la bogăţie”, asta aud de câţiva ani cutreierând Moldova în lung şi în lat. În mod cert, actualul Guvern nu a inventat sărăcia în Moldova, dar tot cert este că prea puţin se face pentru a atenua această pauperizare a populaţiei. La Hânceşti l-am cunoscut pe Ion Moroi, un bătrânel ajuns la vârsta de aproape 80 de ani. Primul lucru, despre care a insistat să-mi vorbească omuleanul, e că o duce foarte greu.

Ion Moroi
Ion Moroi: „În sărăcie suntem şi în sărăcie o să fim. Pentru că nu se lucrează. Pământurile şed toate pârloage, s-au împădurit toate. Trăiesc mai bine cei din Parlament, da nu noi. Noi suntem lipiţi pământului. Nu trebuie democraţia asta.”

Europa Liberă: Da ce trebuie în locul democraţiei?

Ion Moroi: „Să lucreze pământul, să fie, să dee la oameni de lucru, să nu umble în alte ţări. Vai de capul lor. Dumneavoastră vedeţi? Se duc toţi în ţările celea şi apoi îşi iau şi familiile şi acolo rămân. Înapoi n-au să mai vină. Şi au să se ducă toţi aşa câte oleacă şi în Moldova n-are să rămână nimeni.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce pensie aveţi?

Ion Moroi: „Eu? 600 de lei.”

Europa Liberă: Şi cum îi împărţiţi?
Ion Moroi: „Da cum? Vai de capul nostru. Nu mâncăm mult, că apoi nu ne ajunge. Cumpărăm şi noi câte oleacă, după putere, ca să ne ajungă până la ceilaltă pensie.”

Europa Liberă: Ce cumpăraţi? Carne, lapte, brânză?

Ion Moroi: „Carne, carne cu aste preţuri? Cu 80 de lei kilogramul? Iaca la ce am ajuns. Au fost o mie de capete de vite în oraş, acum au rămas numai 50 de toate. De unde să fie carne mai ieftină? E greu. E grea viaţa şi încă mai rău o să ajungem. Eu de-amu îs bătrân şi am apucat şi cu românii. Şi încă vor unire cu românii. Vai de capul nostru. Eu am apucat bine, 14 ani de după război când am scăpat de români. Şi ne-am făcut cruce aşa că am scăpat. Da. Din pâine de secară nu mai ieşeam, de păduchi nu ne mai putem descărca. Ori ce, dumneata eşti româncă? Eu n-aş vrea.”

Europa Liberă: Da în politicieni credeţi?

Ion Moroi: „În politică nu. Politica e numai minciună. Numai promisiuni şi promisiuni şi aşa rămâne tot. S-au înfăptuit vreo dată promisiunile care au fost? Iarăşi aista, Voronin. Tot o zis că o să facem ceea, o să facem ceea. A făcut ceva? Nimic. Că-l întreabă lumea, dar el ştie iară să spună. Toţi îi hulesc la noi aici.”

Europa Liberă: Cine toţi? Cine-i huleşte?

Ion Moroi: „Norodul.”

Europa Liberă: Pe cine huleşte?

Ion Moroi: „Pe Voronin.”

Europa Liberă: Da Dumneavoastră pe cine lăudaţi?

Ion Moroi: „Eu nici pe unul. Să vedem pe aiştea, care or intra acuma, să vedem ce o să zică.”

*

I-am ascultat păsul bătrânelului Ion Moroi care e un orăşean de la Hânceşti. Sărăcia, creşterea preţurilor, viitorul copiilor şi corupţia sunt problemele, ce preocupă în mod deosebit societatea moldavă. Iar în mediul rural situaţia e chiar una deplorabilă, aşa cum spun sătenii. Agricultura rămâne a fi cea mai mare problemă, pentru că se face simţită prăbuşirea spectaculoasă de preţuri, retragerea terenurilor din circuitul agricolă, stocuri mari în vinificaţie şi la cereale, exodul agricultorilor. Europa Liberă a poposit cu microfonul la Pârliţa, o localitate din raionul Ungheni.

-„Credeţi-mă, lumea n-are cu ce trăi, n-are ce mânca. Mai chinuită lume ca la ţară şi nimeni nu ne crede.”

- „Noi suntem disperaţi. S-a pierdut încrederea.”

Europa Liberă: De ce s-a pierdut încrederea?

- „Deaceea că promit una şi fac alta. Nu ştiu cum, e un haos la noi.”

Europa Liberă: De ce lumea e atât de disperată?

- „Iaca şed cu perjele.”

- „Pentru ţărani să mai tragă atenţia, nu numai sus.”

Europa Liberă: Dar cum sunt ţăranii? Necăjiţi?

- „Cam necăjiţi îs. Ne gândim că s-a schimba ceva, dacă o să alegem acum conducător la locul lui. Cu ţăranii iştea să mai ţină. Ei trag numai la dânşii.”

- „Să aibă lumea de lucru, tineretul să aibă pe loc. Se duc în ţări străine, rămân copiii pe drumuri. Noi nu vrem, ajunge. Au fost 10 ani la conducere. Comuniştii au fost la conducere. Ce au făcut ei pentru lume? Ce au arătat ei în viaţă, că au făcut pentru lumea asta? Toţi suntem vai de capul nostru. Muncim la sapă şi ce avem noi?”

- „Să mai ieftinească gazul, să mai ieftinească lumina, să nu avem atâta de plătit, că noi n-avem bani.”

- „Lumina, gazul se ia la nivelul european. Da salariul e la nivel european? Asta-i mizer, salariul la noi.”

- „Noi la sat trăim cu pensia de 500 de lei. Cum să trăiască un pensionar cu 500 de lei?”

- „Să ajute lumea. Să dea la lume de lucru. Iaca ce ne trebuie. Să facă fabricile înapoi, cum au fost, să aibă lumea de lucru.”

- „Să mai dea şi bani la oameni, nu să îi ţină lor în buzunare. Că numai pentru dânşii în buzunare le ţin.”

- „Noi nu suntem încă mulţumiţi pentru că nu ni se dau ajutoarele ca lumea. Ei dau câte 500 la mamele care cu copii şi dintre acelea rupe şi plăteşte la şcoală. Din acele 500 de lei, rupe 200 de lei şi dă în fondul şcolii.”

- „La orişice nu te-ai duce, e corupţie. Numai amăgeli peste tot locul. Eu am lucrat 38 de ani.”

Europa Liberă: Păi, amăgeala şi corupţia sunt două lucruri diferite.

- „Da de ce spuneţi Dumneavoastră aşa?

Europa Liberă: Corupţia e atunci, când dai bani, corupi pe cineva. Când vrei să-ţi rezolvi o problemă şi crezi că numai cu banul.

- „Eu am lucrat vreo 38 de ani. Am lucrat tractorist şi am ieşit la pensie cu 258 de lei. Ce, asta e pensie la mine? Şi o uborşiţă primeşte mai mult ca mine. Apoi ce, asta e dreptate? Nu amăgeşte?”

Europa Liberă: Asta e amăgeală.

- „Amăgeală, da.”

Europa Liberă: Unde este corupţie?

- „Peste tot locul.”

- „Te duci undeva să faci o hârtie, te opreşte poliţia, tot e corupt. Tot.”

Europa Liberă: Păi, da nu-i vinovat cetăţeanul că plăteşte?

- „Da altfel nu faci nimic.”

Europa Liberă: De ce nu merge în instanţa de judecată?

- „Unde? Dapoi, dacă îţi trebuie să faci o hârtie, aşa îţi trebuie cinci luni să umbli pe drumuri.”

Europa Liberă: Cine-i corupt?

- „Care aduc şi aceeaşi marfă ilegală în ţară. Asta tot e corupţie.”

- „În privinţa la poliţa medicală – degeaba au mai pus ei poliţele astea să le cumpere lumea, că unde te-ai duce prin spitale, totdeauna, până nu dai bani, nu faci. Asta-i o hârtie. Te duci să treci un aparat, până nu dai bani, nu treci aparatul cela degeaba. Ce au mai făcut ei poliţele?”

Europa Liberă: Da în poliţă este scris, care e pachetul gratuit şi care e contra plată.

- „Totdeauna, cam tot e cu bani.”

- „Cei cu poliţa, ei spun că nu avem aşa medicamente, trebuie să le cumpăraţi. De unde să fie dreptate?”

Europa Liberă: Dreptatea cum o înţelegeţi?

- „Dreptatea eu o înţeleg, că e la fundul mării.”

- „În Odesa este aşa ceva: cem s bogatâm suditsea, lucişe v more topitsea. A pravdu işci na dne more.”

Europa Liberă: Cum vă descurcaţi?

- „Iaca aşa ne descurcăm – rupem dintr-o parte, dăm dincoace.”

- „Trebuie să trăieşti, cu ce să trăieşti? Să mănânci, să te întreţii?”

Europa Liberă: E sărăcie?

- „Nu chiar mare, dar este.”

- „Corupţie şi toate celea se face numai datorită cu sărăcia noastră.”

- „Lumea pierde încrederea şi devine indiferentă. Zice: da lăsaţi-mă şi cu alegerile voastre şi cu tot.”

- „Nu ştii în ziua de azi pe cine să votezi. Asta nu e încredere.”

*

Este greu de crezut că o ţară care aspiră să adere la Uniunea Europeană poate găzdui atâta sărăcie. Împreună cu jurnalistul Anatol Golea vom încerca să căutăm cauze ale sărăciei moldoveneşti. Ele sunt multe, complexe, ţin atât de condiţiile istorice, cât şi de cultură şi civilizaţie şi nu în ultimul rând de psihologia populaţiei. Ani în şir moldovenii au privit cu destulă seninătate sărăcia, spunând că mai rău să nu fie. Prima întrebare pentru Anatol Golea – care ar fi miza politicienilor în asemenea condiţii?

Anatol Golean
Anatol Golea: „Politicienii – unii mizează pe lumea de la Chişinău, în primul rând guvernarea actuală, democratică. Alţii mizează pe oamenii de la ţară şi am în vedere, în primul rând, Partidul Comuniştilor. Atunci, când a fost la guvernare Partidul Comuniştilor a avut grijă să mărească pensiile. De exemplu, electoratului lor stabil, să acorde nişte indemnizaţii sociale, să nu admită majorarea tarifelor la căldură, la apă în scopuri absolut pragmatice, pentru a nu-şi pierde electoratul, în primul rând. Deşi asta vine în contradicţie cu unele norme, cu unele principii ale economiei de piaţă. Gazele se scumpeau pentru ţară, mai puţin se scumpeau pentru populaţie şi nu se admitea creşterea preţurilor la energia electrică, la apă, transport şi la multe alte lucruri. Guvernarea actuală a avut grijă mai mult de libertăţile democratice. Trebuie să recunoaştem că avem acum mai multă democraţie, mai multă libertate decât era acum un an, doi, trei în urmă. Au apărut posturi de televiziune, foarte democratice, care gândesc liber şi care nu ştiu unde erau, de ce nu gândeau liber doi ani în urmă, pentru că era imposibil. Dar aceste rezultate, pe care le simţim noi aici, la Chişinău, nu sunt atât de palpabile, şi nu sunt atât de simţite de către acei oameni săraci, chinuiţi de la ţară, care cu greu îşi asigură existenţa şi sunt în continuare nevoiţi să-şi caute o soartă mai bună peste hotarele acestei ţări. Care continuă să rămână săraci.”

Europa Liberă: Cel sărac continuă să ceară. De la cine ceri? Cine-ţi poate da?

Anatol Golea: „Cel sătul nu-l crede pe cel flămând. Cei săraci, cei de la ţară, cei umiliţi, cei cu pensii de până la 500 sau 700 de lei, continuă să ceară şi să spere că guvernarea va avea grijă să se întoarcă cu faţa la ei.”

Europa Liberă: Guvernarea de unde să ia?

Anatol Golea: „Asta am vrut să spun – fără să-şi dea seama că guvernarea nu are de unde lua, pentru că armata pensionarilor creşte, armata celor care plătesc în Fondul social, impozite ş.a.m.d., nici nu poate fi numită armată deja. Sunt foarte puţini cei care plătesc impozite să asigure existenţa celor săraci şi umiliţi. Aici este contradicţia. Dar asta e o contradicţie veşnică: că bani niciodată nu ajung şi niciodată nu pot fi satisfăcuţi toţi.”

Europa Liberă: Lipsa locurilor de muncă, creşterea şomajului în mediul rural e o problemă, care se discută ani la rând. Dar deocamdată, din moment ce nu avem investiţii, nu sunt doritori din investitorii străini să vină, pentru că şi climatul nu e unul propice, din moment ce facem alegeri în fiecare an. Atunci cum deschidem noi locuri de muncă? Cum putem vorbi despre majorări de salarii?

Anatol Golea: „Este adevărat. În pofida faptului că Partidul Comuniştilor a raportat deschiderea a, pare-mi-se, a 300 de mii de locuri de muncă, eu nu văd unde au fost create aceste locuri de muncă. Pentru că numărul celor care muncesc a continuat să scadă în toţi aceşti ani. Oamenii au continuat să plece peste hotare, să-şi asigure un trai decent cât de cât. Persistă această instabilitate, politică în primul rând. Investitorii n-o să vină atâta timp, cât nu văd nici o guvernare stabilă, nici o legislaţie stabilă şi nici garanţii de a-şi rambursa investiţiile într-o perioadă previzibilă. Cineva deja făcea glume pe seama alegerilor noastre, spunând că în Codul electoral mai trebuie făcută o modificare, care ar stipula că alegeri parlamentare anticipate au loc anual. Nu poate fi vorba de nici un fel de stabilitate, pentru că perioada electorală este o perioadă când se promite mult şi se realizează puţin.”

Europa Liberă: Domnule Golea, fiindcă vorbim despre austeritate. Totuşi, cum s-ar explica faptul, că într-o ţară săracă partidele găsesc şi investesc atât de mulţi bani în campaniile electorale, fără să ţină cont, iarăşi, de aceste două lumi paralele, care există?

Anatol Golea: „Dar cum să explicăm că într-o ţară săracă pe străzi sunt maşini luxoase pe cap de locuitor mult mai mult decât în ţările cu economia dezvoltată? Sau palate de toată frumuseţea, castele, care aparţin deseori demnitarilor? Iar demnitarii sunt implicaţi în partide. Iarăşi, există un banc, care spune că în politică este atât de multă corupţie, atât de multe lucruri neoneste, zice unul. Şi celălalt întreabă: dar de ce vrei să te implici în politică? Vreo să lupţi cu asta? Zice: nu, vreau să particip la repartizarea bunurilor. De aici, probabil, vin explicaţiile, de aici politicienii nu sunt credibili în marea lor majoritate. Trebuie, probabil, să parcurgem un anumit drum care să educe, să cultive bunacuviinţa la politicieni şi la alegători, care să ştie cum să aleagă, pe cine să aleagă şi cum să ceară de la cel pe care l-a ales.”

*

Iurie Bârsa
Europa Liberă: Directorul editurii „Arc”, Iurie Bârsa nu este un om bogat. El este reprezentantul clasei de mijloc.

Iurie Bârsa: „Mă consider reprezentantul clasei care nu prea există în Republica Moldova, clasei de mijloc.”

Europa Liberă: De ce nu există această clasă medie?

Iurie Bârsa: „Păi, nu am avut de unde să apară, această clasă medie, dacă ea a fost cu desăvârşire distrusă în perioada sovietică.”

Europa Liberă: În 20 de ani nu a putut să apară această pătură mijlocie?

Iurie Bârsa: „A apărut, dar nu s-a produs un salt cantitativ. Sigur, ea a existat tot timpul, cum a existat şi o elită naţională, cum a existat şi o clasă de intelectuali, cu adevăraţi intelectuali. Dar în perioada regimului sovietic anume cei, care erau mai răsăriţi, cei care erau mai conştienţi, care erau mai perseverenţi, care erau poate mai insistenţi, mai luminaţi, aceia şi au fost şi deportaţi, executaţi, nimiciţi, stârpiţi, cum vreţi. A fost clasa asta. Şi tot ce avem astăzi, avem intelectualii, care au răsărit ca Pasărea Phoenix – din frici, din nimic, din ceea ce s-a distrus. A răsărit din ruinile şi din moştenirea, care ne-au lăsat-o diriguitorii noştri din perioada imperiului sovietic.”

Europa Liberă: Cât i-ar trebui unui moldovean să nu se considere om sărac?

Iurie Bârsa: „Atâta ca să nu se simtă, în primul rând, umilit de a umbla cu mîna întinsă. Adică, de a duce un mod normal de viaţă, de a-şi plăti facturile, în primul rând, dacă vorbim aşa, lucruri mai banale. De a putea să-şi ajute un copil, un nepot, fiindcă tradiţional era la moldoveni – părinţii tot timpul lăsau ceva moştenire copiilor. Ceea ce nu se întâmplă astăzi. Dimpotrivă, copii trebuie să aibă grijă de părinţi şi asta este marea frustrare, de fapt, a naţiunii, în această perioadă, de care aţi vorbit Dumneavoastră, de 20 de ani de zile.”

Europa Liberă: Cel bogat îl înţelege pe cel sărac?

Iurie Bârsa: „Cel bogat şi inteligent îl înţelege pe cel sărac. Dar de regulă cei bogaţi...şi eu sunt de părerea, că oamenii bogaţi mai puţin îi doare în cot, să spun aşa, de cei săraci. Îşi caută de treburile lor.”

Europa Liberă: Cine sunt cei bogaţi în Moldova?

Iurie Bârsa: „Păi, nu vorbesc de cei care au fost mai şmecheri, dar cei care au putut să fugă de nişte clişee, care le-am avut noi şi au fost înrădăcinate în conştiinţa noastră în perioada sovietică.”

Europa Liberă: Ca de exemplu?

Iurie Bârsa
Iurie Bârsa: „Interesele societăţii mai presus decât interesele personale ş.a.m.d. Noi ştim că bunurile materiale prevalează tot timpul asupra conştiinţei. Adică este o chestie cunoscută, dar în perioada sovietică de fapt lucrul acesta nici nu se stimula. Nu aveai dreptul să ai proprietate, nu aveai dreptul să ai chiar într-un sat o căruţă cu cai nu aveai dreptul. Adică despre care ţărani împroprietăriţi putem vorbi, dacă am distrus orice spirit de proprietar în ţăranul nostru? Noi nu-l avem acest ţăran. Trebuieşte o perioadă de o sută de ani. Dacă noi vom încerca totuşi să respectăm aceste principii europene, eu cred că lucrurile se vor diminua şi noi nici n-o să ne aducem aminte că a fost o perioadă de 70 ani de zile de distrugere totală a conştiinţei naţionale, a simţului proprietăresc a ţăranului, a muncitorului.”

Europa Liberă: Într-o ţară săracă poţi fi om bogat?

Iurie Bârsa: „Ca şi într-o ţară bogată – om sărac. Într-o ţară săracă sigur că poţi să fii om bogat. Dar de regulă, oamenii care prind puţin la cheag, se străduie să-şi cheltuiască banii în altă parte. Deaceea noi trebuie să creăm un mediu favorabil pentru investiţii în Republica Moldova. Oamenii care câştigă nişte bani prin muncă asiduă, deci undeva plecând peste hotare, trebuie să se întoarcă în ţară, investiţii să facă în ţara noastră, pentru a fi o continuitate, de la tată, la copil, la nepot, etc.”

Europa Liberă: În Moldova v-ar plăcea să vorbiţi mai mult despre sărăcia spirituală sau bogăţia spirituală?

Iurie Bârsa: „În Moldova aş prefera să vorbesc mai mult despre lucru, fiindcă n-ar trebui să ne pasioneze discuţiile astea despre bogăţie prea mult. Pentru a fi bogat, eu ştiu sigur că trebuie să lucrăm şi avem de lucrat foarte şi foarte mult. Dacă fiecare va fi pătruns de această idee că noi totuşi trebuie să depunem efort mai mare, noi trebuie să ne schimbăm conştiinţa. Poate să împrumutăm ceva de la ţările asiatice, care au mai puţine pretenţii faţă de viaţă, dar înţeleg că pentru a supravieţui, viaţa este şi o concurenţă, pentru a supravieţui, pentru a putea cât de cât aduce un trai decent, trebuie să lucrăm.”

Europa Liberă: Totuşi, moldoveanul consumă exagerat. Atunci când vine vorba de nunţi, cumătrii, nu se mai uită la sumă, ajung şi până la sute de mii de euro unii, care-şi permit.

Iurie Bârsa: „Exact. Asta vine din frustrările moldoveanului. Dacă ar avea cu ce se lăuda, cu alte lucruri, cu un potenţial intelectual, el ar trebui să echilibreze acest lucru. Având complexele acestea, că altceva nu are, în cazul ăsta pune în valoare aspectul material. Pune în valoare ce? Bucatele de pe masă. Când nu prea ai prea multă minte în cap, atunci te lauzi cu o maşină de lux, fiindcă maşina cumva îl reprezintă, fiindcă el altceva nu are, sau alte lucruri. Dacă am pune preţ pe un potenţial intelectual, dacă am pune preţ pe alte valori, atunci lucrurile încetul cu încetul vor reveni la normal. Atunci oamenii au să încerce să nu mai dăruiască unul altuia tot felul de obiecte de lux, dar s-ar gândi – poate îi fac rost de o carte. Atunci lumea ar citi mai mult. Totuşi, lucrurile în timp vor reveni la normal.”

*

Până se va putea vorbi despre normalitate, continuăm să discutăm despre sărăcia, care face ravagii. Discutăm cu sociologul Doru Petruţi, directorul IMAS.

Doru Petruți
Doru Petruţi: „Aici, în Moldova post-sovietică, e un tip de sărăcie foarte drastic, dacă l-aş putea numi. Un tip de sărăcie, care dezumanizează. Sărăcia de aici, practic, nu-ţi dă nici o şansă. Lucruile se pun în termen de supravieţuire, în termen de supravieţuire de pe o zi pe alta. Eu cred că populaţia, nu ştiu, e o ipoteză, n-am foarte multe argumente pentru asta, dar ceea ce văd e mai degrabă bazat pe observaţiile pe care le fac în drumurile mele în Republică. Nu se face nimic în direcţia ridicării populaţiei la un anumit nivel şi de mentalitate şi de educaţie.”

Europa Liberă: De cultură politică.

Doru Petruţi: „De cultură politică, să ridicăm un pic pragul ăsta de sărăcie. Sigur că o masă de oameni săraci e mult mai uşor de condus şi de direcţionat într-o parte sau alta. Atâta timp, cât nu investeşti în educaţie şi ne uităm şi la reacţiile de după referendum - ale politicienilor, ale unor analişti, ale mass media ş.a.m.d. E foarte multă lipsă de educaţie şi de cunoaştere pe anumite domenii.”

Europa Liberă: Şi atunci cine e de vină – cetăţeanul că nu ar vrea? Sau guvernarea că nu-i oferă?

Doru Petruţi: „Studiile trebuie să vină din partea conducerii. Furculiţa şi cuţitul sunt întotdeauna în mîna puterii. Acum au avut un mandat relativ scurt. Şi următoarea guvernare şi următorul mandat se poate folosi pentru a crea şi lucruri de profunzime, lucruri structurale.”

Europa Liberă: Cât de mult contează promisiunea, atunci când lumea trebuie să ia în calcul – să rămână indiferentă faţă de clasa politică, sau să investească încredere?

Doru Petruţi: „Va fi greu cu promisiunile. Vor trebui promisiuni de un alt tip. N-o să mai meargă promisiunile astea cu salarii europene, o să facem şi locuri de muncă, ş.a.m.d. Pentru că cărţile astea s-au jucat foarte repede şi foarte neglijent, pe alocuri. Lumea aşteaptă în teritoriu, şi mai ales în mediul rural, unde există atâtea şi atâtea probleme, aşteaptă gesturi foarte concrete. Aşteaptă să li se rezolve problema apei, aşteaptă drumuri, aşteaptă să-şi poată da copilul la şcoală, să aibă rechizite. Lucruri extrem de concrete. Iar politica nu se face şi nu trebuie să fie făcută aşa. Ea se face cu programe, cu oameni care au viziune asupra dezvoltării societăţii într-un orizont de timp apropiat.”

Europa Liberă: Deci, strategii concrete.

Doru Petruţi: „Strategii concrete, dar care va fi greu de explicat şi greu de implementat. Şi populaţia le va crede cu greu.”

Europa Liberă: Şi atunci? Schimbarea vine greu?

Doru Petruţi: „Şi atunci schimbările întotdeauna se fac greu, pentru că trebuie să te cuplezi pe un teren, care deja e creat sub aspectul valorilor, a mentalităţilor, a obiceiurilor care deja există. E foarte greu. Lucrurile trebuie începute din proiecţia pe care o faci pe o societate. Cum faci o societatea funcţională? Ai nevoie de instituţii, ai nevoie de persoane care să creadă în funcţionarea lor, şi includ aici sigur şi justiţia. Fără instituţii şi fără o proiecţie de viitor va fi foarte greu.”

Europa Liberă: Deocamdată, e mai pronunţată criza decât schimbarea.

Doru Petruţi: „Poate accentuată criza, dar zic eu, pe nedrept. Pentru că sunt oameni care nu trebuie excluşi din societate. Toţi cetăţenii Republicii Moldova, şi includ aici şi pe politicieni, trebuie să înţeleagă că avem nevoie unii de alţii. Avem nevoie şi de ruşi, avem nevoie şi de ucraineni, şi de găgăuzi, şi de Taraclia, şi de Cahul, şi de Comrat, şi de Bălţi. Avem nevoie unii de alţii, pentru că altfel nu se poate face nimic, nu se poate face ceva funcţional, ceva constructiv, ceva de viitor. Avem nevoie de un consens, cred că, mai mult ca niciodată. Hai să acceptăm ideea că şi mediul rural aşa cum e el, cu educaţia, cu valorile pe care le are, reprezintă un bun al acestei ţări, care trebuie integrat şi într-un joc, şi într-un demers politic.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG