Linkuri accesibilitate

Acasă la Ateneul Român?


Herta Müller și Gabriel Liiceanu în dialog despre hermeneutica nostos-ului

Scriitoarea Herta Muller a vorbit in ieri seara la Ateneul Roman despre motivele instrainarii de tara in care s-a nascut, despre nepasarea inteligentiei in perioada dictaturii si despre necesitatea ei de a scrie.

In dialogul pe care l-a avut cu filozoful Gabriel Liiceanu, scriitoarea germana, care a primit anul trecut premiul Nobel, a vorbit in limba romana si a incercat sa explice in fata salii arhi pline a Ateneului de ce Romania nu poate fi patria ei. “Patria a fost prea mult folosita in sens ideologic: si in istoria germana, atit in perioada nazista, cit si in cea stalinista in RDG sau in celelalte state estice”, deaceea, spune Herta Muller, e preferabil cuvintul “acasa” in loc de “patria”.

Nici chiar asa, insa, cistigatoarea premiului Nobel nu se simte in Romania acasa, fiindca de aici a fost alungata in urma cu 23 de ani, dupa ani de zile in care politia politica a regimului Ceausescu a hartuit-o pentru ca refuzase sa devina colaboratoare a securitatii. Cu toate acestea “patria” a venit dupa ea si a chinuit-o mereu.

“Exilul este mereu o pierdere pentru orice tara fiindca primii care pleaca sint oamenii integri si cei sensibili” i-a spus Herta Muller lui Gabriel Liiceanu intr-un dialog care s-a transformat destul de repede intr-o disputa de elita. Filozoful roman a vrut sa o convinga pe scriitoarea germana, nascuta cu 57 de
ani in urma linga Timisoara, ca si intelectualii care nu au acceptat sa foloseasca limba de lemn a regimului communist erau in minoritate. Herta Muller i-a raspuns cu amaraciune ca ar fi vrut sa vada ca sint mai multi atunci cind a fost umilita de dictatura, dar ca “oamenii care au ridicat capul inainte de 1989 au fost intotdeauna lasati singuri”. In dictaturi doar o minoritate se revolta, i-a mai spus scriitoarea germana filozofului roman, pentru ca daca “99,9 la suta nu ar tacea, nu ar mai exista dictatura”.

Herta Muller a povestit ca nu mai putea sta in Romania fiindca ii era greata, fiindca peste tot functionarii sistemului ii umileau pe ceilalti, iar cind Gabriel Liiceanu i-a replicat ca multora li s-a intimplat la fel , scriitoarea germana a exclamat “trebuia sa va enervati”. “A ramine onest personal nu era ceva impotriva dictaturii” i-a mai explicat Herta Muller in aplauzele salii filozofului Gabriel Liiceanu pentru ca “daca ar fi fost mai multi cei care s-ar fi revoltat sau ar fi scris astfel, dictatura nu ar fi fost asa de sinistra”.

Inainte de a pleca din Romania comunista in Germania Federala in 1987, Herta Muller si-a gasit un post de educatoare, dupa ce fusese profesoara, traducatoare in fabrica, somera. La gradinita unde spera sa nu intilneasca ideologie a gasit insa lucruri care au speriat-o chiar mai tare decit celelalte, dupa cum a povestit la Ateneul Roman. Acolo copiii o trageau de mineca sa cinte imnul de stat “care isi adauga cite o strofa pe masura ce tara era mai napastuita”. In fiecare dimineata se aliniau in cerc ca niste soldati, stateau drepti si cintau, iar atunci cind Herta Muller a incercat sa-i deturneze spre cintece de copii ei au adus-o pe drumul cel bun. Cu aceasta poveste s-a incheiat disputa dintre cel mai cunoscut filozof roman si cistigatoarea
premiului Nobel pe 2009.
XS
SM
MD
LG