Linkuri accesibilitate

Vasile Spinei: În privința accesului la informațiile publice lucrurile stau extrem de prost la nivel raional și local.

Invitatul special al emisiunii din această dimineaţă este Vasile Spinei, directorul Centrului de Promovare a Libertăţii de Exprimare şi a Accesului la Informaţie, iar tema convorbirii de astăzi va fi – firesc - accesul la informaţie, între o Lege care oferă de zece ani un drept de a şti şi o realitate birocratică şi subculturală în care funcţionarul stă deseori monumental cu degetul la buzele strânse.

Europa Liberă: Domnule Spinei, mai întâi de toate, felicitări cu împlinirea unui deceniu de la fondarea organizaţiei Dvs. şi - un pic poate cu întârziere - la fel cu împlinirea a zece ani de la adoptarea Legii cu privire la accesul la informaţie.

Vasile Spinei: Mulţumesc şi felicitări reciproce, pentru că nu este legea centrului nostru, ci a noastră, a tuturor.

Europa Liberă: Şi a cetăţenilor în primul rînd. Dle Spinei, cândva, cu mai mult de un deceniu în urmă, discutam despre faptul că ceea ce ar fi urmat încă să fie o Lege a accesului la informaţie (şi era se pare primul act de acest gen în CSI) ar avea nevoie – ca să fie funcţională - de câţiva ani de zile. Iată că au trecut peste zece. General vorbind, cât de mult s-a schimbat atitudinea faţă de accesul liber la informaţia oficială atât a cetăţenilor simpli, cât şi a oficialităţilor ?

Vasile Spinei: Legea la care s-a muncit cu mult entuziasm şi optimism doi ani şi ceva, aproape trei ani de zile, atunci cînd a fost adoptată, am crezut că cetăţenii vor năvăli la toate instituţiile publice. N-a fost să fie aşa şi dacă e să fim sinceri, multe iluzii s-a spulberat pe parcurs. Da, este prima lege de acest fel în spaţiul ex-sovietic. Legi similare au fost adoptate pînă astăzi în 80 de ţari – deci este una dintre cele mai răspîndite legi. Dar dacă la capitolul adoptări stăm bine, chiar fiind printre primii, la capitolul implementare stăm destul de prost. Lucrurile practic se schimbă destul de anevoios. De fiecare dată, cînd o guvernare vine la putere, promite marea şi sarea, face promisiuni foarte încurajatoare, dar pe parcurs lucrurile se mai schimbă. Nu putem vorbi astăzi despre un acces total la informaţiile oficiale, deoarece multe lucuri nu s-au schimbat. Mă refer la mentalitatea şi a funcţionarilor, care îngrădesc voit accesul la informaţie sau ignoră legile, nu neapărat a accesului la informaţie, iar cetăţenii se află într-un vacuum informaţional – o spunem, cu toată certitudinea, într-un analfabetism juridic cras, aş zice.

Europa Liberă: Aşadar, o înrăutăţire a accesului la informaţiile publice şi a informării cetăţenilor. În schimb există un acces tot mai generos la declaraţiile oficialilor privind importanţa accesului la informaţie şi transparenţei în procesul decizional. Este valabilă impresia că, în comparaţie cu vremea când se spunea simplu –„net!”, rezistenţa funcţionarului faţă de dorinţa firească a cetăţeanului de a şti, de a cunoaşte sau de a afla a devenit mai nuanţată, mai sofistica sau mai hâtră, simplu vorbind?

Vasile Spinei: Nu este adevărat. Lucrurile au evaluat, au evaluat pozitiv, chiar foarte pozitiv în ultimul an şi dacă e să comparăm atitudinea structurilor guvernamentale comparativ cu anul trecut, de la 35-36 la sută de răspunsuri oficiale, păi ultima noastră monitorizare din iulie a acestui an, ne indică un fapt foarte îmbucurător – 88 la sută din structurile centrale au răpspuns operativ la cererile de solicitări de informaţie. Deci, la nivel central lucrurile s-au îmbunătăţit, inclusiv în ceea ce priveşte site-urile oficiale. Dar lucrurile stau extrem de prost la nivel raional şi local. Şi ar mai fi o nuanţă. Noi timp de 10 ani de zile ne-am obişnuit să monitorizăm cum se răspunde concret la nişte cereri. Dar cetăţeanul cum nu s-a adresat permanent în instituţiile publice pentru a afla nişte informaţii oficiale, aşa şi nu se adresează. Este, din păcate, pasiv, apatic, şi nu este vina lui. Ar fi o prostie chiar să-l acuzăm pentru asta.

Europa Liberă: Accesul la informaţie este un drum cu două sensuri: cum se explică faptul că cetăţeanul simplu nu este motivat să-şi exercite dreptul său firesc de a cunoaşte, de a şti?

Vasile Spinei: Suntem întrebaţi adesea acelaşi lucru şi de experţii străini şi chiar de cetăţenii simpli. De ce o lege atît de bună este implementată atît de nesatisfăcător. Răspunsul este unul – nu poate o lege să fie implementată mai bine decît sute de altele. Mă refer la legile care asigură celelalte drepturi – nu poate asigurarea dreptului la informaţie să fie net superior dreptului la învăţătură, muncă ş.a.m.d. Toate drepturile şi libertăţile trebuie să fie asigurate în aceiaşi măsură. Cetăţeanul simplu, care şi-a pierdut încredere în atîtea şi atîtea declaraţii şi promisiuni electorale, nu vede care este sensul ca să mai afle vreo inforrmaţie. Pentru ce? Mai ales cînd mass-media, aşa cum se întîmplă în ultima perioadă, îl bombardează cu o tonă de informaţie. Asta indiferent dacă îi trebuie cetăţeanului sau nu-i trebuie această informaţie. Şi el nu-şi dă seama că atunci cînd alege, are dreptul să monitorizeze permanent ce face cel pe care l-a ales, şi la nivel central, şi la nivel local. Asta pe de o parte. Pe de alta, el mai poartă şi o obligaţie – de a pune umărul la tot ce se întîmplă în această ţară. Şi această informare care din păcate vine de sus, adesea vine selectivă, adesea nu i se spune omului adevărul, discuţii interminabile şi la televiziune, la conferinţe de presă... – dar pe el îl interesează un singur lucru – ce se face ca să trăim mai bine.

Europa Liberă: Cu alte cuvinte, acest cetăţean nu poate, nu are capacitatea, dar nici măcar nu este obligat să alerge în galop înaintea trenului...

Vasile Spinei: Exact, pentru că noi accentuăm permanent că, uite, s-a mai adoptat o lege, şi încă una, conform standardelor europene, ş.a.m.d., pe cînd cetăţeanul habar nu are despre aceste legi – cu ce îi îmbunăţăţesc ele viaţa. Şi, am zis mai sus, trăim într-un analfabetism juridic total. Asta se referă la toate nivelurile absolut, din păcate, şi la nivel de funcţionar, şi la nivel de organizaţie neguvernamentală, şi la nivel de cetăţean.Cetăţeanul nu-şi cunoaşte drepturile sale, iar aceasta se poate face doar printr-un acces la informaţie nelimitat. Doar aşa îl putem stimula să-şi cunoască drepturile.

Europa Liberă: Cum totuşi facem aşa numitul likbez, dacă e să utilizăm un termen sovietic, cum schimbăm un pic situaţia în acest sens, pentru că e imposibil de schimbat ceva atîta timp cît nu se schimbă oarecum omul?

Vasile Spinei: Trebuie să se schimbe o generaţie sau chiar poate două. Deci, este vorba despre 20-30 de ani sau 40-60 pentru a schimba mentalitatea tuturor. Cetăţeanul nu trebuie să fie un rob, iar funcţionarul nu trebuie să fie un împărat.

Europa Liberă: Dle Spinei, ca să revenim totuşi la lege...cât de eficient este mecanismul legal sau de altă natură de sancţionare a celor care sfidează prevederile legii?

Vasile Spinei: Avem deja peste 600 de cazuri în instanţa de judecată. Numai în anul acesta, la Curtea Supremă de Justiţie au fost examinate circa 80 de cazuri. Sancţiuni sunt prevăzute şi de codul contravenţional, şi chiar de codul penal. Dar nu este de ajuns. Sancţiunile sunt sancţiuni, dar accentul trebuie de pus pe educaţie. Educarea funcţionarului şi cetăţeanului. Pentru că dacă îi pui o amendă de o mie de lei unei instituţii, asta nu ne încălzeşte prea mult. Accentul trebuie pus pe educarea bunului simţ, aş zice eu. Ca fiecare funcţionar să-şi dea seama că cu cît este mai transparent, mai deschis, cu atît mai uşor ajunge la mintea şi inima cetăţeanului.

Europa Liberă: Pe această notă optimistă, dle Spinei, pentru că ni se pare un semn bun numărul acesta impunător de cazuri de contestare în instanţă a nesimţirii legate de accesul la informaţie, suntem nevoiţi să punem punct acestui interviu. Vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG