Linkuri accesibilitate

Motorul bolidului negru zbiera ca 10 tractoare belaruse.


Revin, fără prea mare plăcere, la un subiect vechi ca tranziţia moldovenească. Vasăzică merg eu în seara zilei de joi pe trotuarul străzii Bucureşti din centrul capitalei. Era aproape ora 19.00. La un moment dat, un bolid negru impozant, proiectat parcă dintr-o altă dimensiune, a ţîşnit dintr-un pîlc de maşini şi, profitînd de faptul că o porţiune de stradă era liberă, a dezvoltat, urlînd asurzitor, o viteză năucitoare. Cred că gonea cu cel puţin 150 de km pe oră.

Mărturisesc că nu am mai văzut vreodată în viaţă o maşină care să aibă o asemenea viteză. Iar motorul bolidului negru zbiera ca 10 tractoare belaruse. Am încremenit speriat pe trotuar. Şi cei cîţiva trecători din preajmă au înlemnit şi au bolovănit ochii. Iar o bătrînică şi-a făcut semnul crucii, bălmăjind ceva stresată. M-am uitat în urma bolidului dezaxat care se îndepărta vertiginos şi, sincer să fiu, mi-am zic că şoferul acestuia e pe buza prăpastiei ca şi cei care îi apar în faţă.

Era ceva foarte sfidător în felul în care se deplasa acel bolid. Nu existau pentru el nici reguli de circulaţie, nici frica de accident, nici teama că cineva îl va penaliza. Pentru acel bolid care urla ca o sirenă nu existau oprelişti! El părea să fie stăpînul universului! Am încercat să-mi imaginez şoferul acelui automobil şi nu am putut.

Acum stau şi mă gîndesc. Cum e posibil ca în centrul capitalei noastre europene, în care poliţia rutieră munceşte cu acribie, să apară asemenea bolizi impertinenţi şi agresivi? Şi dacă ei fac ce vor pe străzile capitalei, punînd în pericol vieţile oamenilor, cam ce orizont de aşteptare îmi creează mie organele de stat şi de ordine?

Atunci cînd bolidul dezaxat trece cu viteza luminii pe lîngă tine, cruţîndu-te doar din întîmplare, ce importanţă mai au discursurile emfatice despre făurirea capitalei şi a viitorului luminos? Şi ce siguranţă îţi oferă munca asiduă a poliţiei rutiere?
XS
SM
MD
LG