Linkuri accesibilitate

Povara trecutului


Cazul Pastior în presa germană

Cu prilejul deschiderii expoziţiei dedicate Hertei Müller la Berlin, laureata Premiului Nobel pentru Literatură s-a referit vineri seara şi la Oskar Pastior. Scriitoarea care a publicat anul trecut romanul „Leagănul respiraţiei“, inspirat din viaţa lui Pastior, fost deportat într-un lagăr din Uniunea Sovietică, a spus că nu e nevoie să se distanţeze de acest prieten al ei, decedat în urmă cu 4 ani. Deschiderea expoziţiei, la care a participat inclusiv fostul preşedinte al RFG, Köhler, a fost umbrită de ştirea, difuzată joi, că poetul Oskar Pastior fusese un colaborator neoficial al Securităţii din România.

Ernest Wichner, directorul Casei Literaturii din Berlin care a iniţiat expoziţia, ne-a declarat într-un interviu că din lectura dosarului lui Pastior nu se desprinde că ar fi denunţat pe cineva.

Într-un amplu articol publicat în „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, Wichner descrie pe larg perioada 1961-1968 în care Pastior a acceptat să lucreze pentru Securitate, explicînd în ziar ceea ce a sintetizat şi în interviul acordat „Europei libere“. În acelaşi ziar a apărut şi un interviu cu Herta Müller, în care descrie reacţiile avute în urmă cu cîtva timp, cînd a aflat că la CNSAS a fost descoperit dosarul lui Pastior. „Dosarul“, afirmă Herta Müller în interviul din ziarul citat, „dosarul arată ca un tablou sumbru al României anilor 1950 şi începutul anilor 1960. Atunci puşcăriile erau pline. Pastior, reîntors din lagăr, muncitor constructor, putea, în sfîrşit, să studieze la Bucureşti. Voia să se-ntoarcă la normalitate, să-şi ia viaţa în propriile mîini cu o încăpăţînare obosită şi îndîrjită. Viaţa, însă, i-a fost confiscată. Dosarul dezvăluie o persoană supravegheată din toate părţile. (...) Reîntors din lagăr devenise o pradă. Cea de-a doua reacţie pe care am avut-o (...) a fost compătimire. Şi cu cît mai mult mă ocupam de detaliile din dosar totul se transforma în întristare.“

Ziarul „Frankfurter Rundschau“ comenta astfel dezvăluirile despre care, la sfîrşitul săptămînii trecute a scris aproape toată presa din Germania, Austria şi Elveţia: „Legătura lui Pastior cu serviciul secret este un caz clasic şi tragic de vină nevinovată.“ Acelaşi ziar descrie apoi dimensiunea grozăviei dictaturii din România - care s-a impregnat societăţii. Tot „Frankfurter Rundschau“ se întreabă cît va dura procesul prin care o societate va reuşi să depăşească sechelele unei astfel de dictaturi.

Preşedintele PEN-Clubului german, Johano Strasser a calificat activitatea lui Pastior drept o „tragedie“. Într-o declaraţie răspîndită de Agenţia Germană de Presă (dpa) şi revista „Focus“ Strasser a avertizat că suntem în faţa unei condamnări pripite a poetului, Pastior, născut în 1927 la Sibiu. În opinia lui Strasser faptul că laureatul Premiului „Georg Büchner“, Oskar Pastior, nu a vorbit cu nimeni despre trecuta sa activitate constituie o încercare de refulare.

Din cîteva însemnări personale păstrate în arhiva scriitorului, pe care Ernest Wichner le citează în articolul din „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, se poate deduce că, după ce a sosit în 1968 în Germania, Pastior ar fi relatat autorităţilor occidentale despre relaţiile sale cu Securitatea. Deocamdată, însă, nu există nicio altă dovadă documentară că, la vremea respectivă, Pastior s-a eliberat, într-adevăr, de această povară.

„Frankfurter Neue Presse“ publică un articol în care se spune că deocamdată nu se poate trage o concluzie finală, fiindcă nu se cunosc alte dosare în care s-ar putea să mai existe note semnate de Pastior. Pînă-n prezent a fost descoperită o singură notă în care a fost incriminată o terţă persoană.
XS
SM
MD
LG