O să încep cu o precizare care o să vă pară uşor ciudată. Scările blocului în care locuiesc au nişte uşi de metal grele, solide. Asta e şi bine, dar e şi rău. Nu ştiu cum se face că deseori uşa grea a scării noastre e trîntită cu furie în dricul nopţii de către colocatarii care se întorc tîrziu acasă. Vasăzică, eşti în pătucul tău acasă, dormi, te odihneşti, visezi ceva reconfortant, şi, la un moment dat, în miezul nopţii, te smulge din somn o bubuitură asurzitoare care zdruncină blocul de locuinţe mai dihai decît un cutremur. Sari din pat buimac, cu ochii împăienjeniţi, apoi nu mai poţi adormi vreme îndelungată, iar dimineaţa, înainte să pleci la serviciu, te simţi foarte obosit.
Uşa grea de metal a scării noastre e trîntită cu furie în dricul nopţii cam de două-trei ori pe lună. O trînteşte cu putere pensionarul Vasili Petrovici care zăboveşte la o agapă cu prietenii, o trînteşte posesorul unui Land Rover care în virtutea meseriei se întoarce tîrziu acasă, o trînteşte un gasterbeiter care mereu revine din Italia în puterea nopţii, o trînteşte un tînăr nonşalant pasionat de chefurile şi discotecile nocturne.
Am încercat să discut cu cîţiva dintre aceşti oameni, am încercat să le explic că uşa trîntită îmi distruge somnul, că îmi provoacă mari neplăceri. Oamenii au bolovănit ochii. Oamenii mă priveau cu sinceră mirare. Oamenii nici nu presupuneau că cineva e deranjat de uşa trîntită noaptea. Unul mi-a spus literalmente: „Păi, cum să te deranjeze uşa asta dacă tu atunci dormi?”
Îmi amintesc uneori de povestea unui prieten care a trăit trei luni într-un bloc din Elveţia. În acel bloc minunat, după ora 22.00, nu se mai auzea o muscă. Nimic. Numai linişte mormîntală. Ei bine, blocul nostru e la ani-lumină depărtare de blocul eleveţian. În schimb, Republica Moldova se integrează furtunos în Europa!
