Linkuri accesibilitate

Referendumul constituțional: indecișii demobilizați de indolența clasei politice


Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură

Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură

Liliana Vițu (TRM), Doru Petruți (IMAS) și sociologul Petru Negură analizează eșecul plebiscitului de acum o săptămînă.


Vasile Botnaru: Astăzi vă propun să ne lămurim într-un subiect scos în vileag de rezultatele recentului plebiscit eşuat. Şi anume, decalajul dintre declarata disponibilitate copleşitoare a electoratului de a participa la referendum, motivare semnalată în ajun de sondajele de opinie, şi participarea reală, mult sub aşteptările şi eforturile politicienilor, zic ei. Trebuie să recunoaştem, nu este pentru prima oară când sondajele conţin date contradictorii, la fel cum nu este inedită nici indolenţa clasei politice, ameţite de promisiuni şi inerţia ascendenţei.

În Studioul Europei Libere de la Chişinău se află Liliana Viţu, directoarea Departamentului de ştiri de la Televiziunea publică, savantul sociolog Petru Negură şi Doru Petruţi, directorul Institutului de marketing şi sondaje, IMAS. Discutăm despre ceea ce s-a ales din pronosticul optimist privind participarea la plebiscitul din 5 septembrie, semnalat în sondajele de opinie înainte de referendum şi despre învăţămintele ce se impun, ca să nu mai calce societatea pe aceeaşi greblă.

Am să-l rog pe Doru Petruţi mai întâi să ne spună, ca sociolog practicant, cum procedează ca să obţină un tablou veridic, să detecteze contururile adevărate, un portret robot adevărat şi nu unul care vrea să şi-l prezinte alegătorul sau publicul.

Doru Petruți
Doru Petruţi: „Mai întâi de toate haideţi să facem nişte nuanţări, legate de dezirabilitatea unor răspunsuri în cadrul sondajelor. Există întrebări, unde se măsoară ceea ce noi denumim „comportament declarativ”, adică ceea ce declară oamenii că vor face într-un orizont de timp relativ apropiat şi ceea ce ajung ei să facă. Întrebările legate de prezenţa la vot comportă un asemenea risc. Există întotdeauna o diferenţă şi asta nu e o noutate, cel puţin pentru sociologi, analişti. De fiecare dată când întrebi dacă lumea se va prezenta la vot, undeva 70-80 % spun că vor merge la alegeri. La alegeri parlamentare asistăm la un 55-58 %. Deci, diferenţa aceasta a existat şi va exista întotdeauna pentru că trăim într-un spaţiu cu o anumită mentalitate, nu toată populaţia e atât de riguroasă să respecte declaraţiile.

Problema eu n-o văd în măsurare, ci mai degrabă în interpretarea datelor respective. Procesul de interpretare a unor date de sondaj e o chestiune separată şi aici intervin, într-adevăr sociologii, analiştii. Dacă actuala clasă politică ar fi apelat, de exemplu, la un sociolog cu ceva mai multă experienţă şi care cunoaşte foarte bine specificul local, le-ar fi spus măcar cazul României din 2007, de la referendumul pentru demiterea lui Băsescu, unde de asemenea Metromedia Transilvania şi Insomar au estimat o prezenţă de 77 % şi la vot s-au prezentat în cele din urmă 44 %.”

Europa Liberă: Şi atunci ce e de făcut în condiţiile în care socoteala de acasă este cu totul alta decât cea de la târg?

Doru Petruți
Doru Petruţi: „Aici am avut parte de o ecuaţie ceva mai complicată. Am avut parte de un boicot al unui partid cu un scor electoral semnificativ, undeva la peste 30 %. Am avut parte, din punctul meu de vedere, de o greşeală tehnică şi tactică, din punct de vedere politic – a pune un referendum după o lună de vară. Încercaţi să căutaţi câte alegeri se desfăşoară în ţările apropiate de Moldova după o perioadă de vară. Au fost segmente de electorat, care nu s-au putut prezenta la vot tocmai datorită perioadei. Mă refer aici la tineri, la studenţi, care erau fie între drumuri, fie ajunseseră de abia la Chişinău. Ne putem uita de fapt la nişte lucruri foarte concrete. Ne uităm la prezenţa la vot în sudul ţării, în Găgăuzia, unde practic Alianţa a primit o lovitură extrem de dureroasă, cu doar 9 % prezenţă. În Taraclia, Cahul, Comrat, sunt zone în care PCRM de obicei obţinea peste 70, chiar 80 % din voturi. Sunt zone în care mesajul Alianţei nu a ajuns şi nu a penetrat. Mai e un lucru: trăim într-o societate unde pondera populaţiei rurale e foarte însemnată. De fapt, la ora 12.45, când CEC-ul a anunţat prima dată prezenţa la vot, lucrurile erau deja destul de clare. Era o prezenţă cu 20 % mai mică decât cea înregistrată în luna iulie 2009 şi, practic, tot efortul a rămas în slujba urbanului.”

Liliana Vițu
Europa Liberă: Liliana, dumneata ai fost trainer pentru partide, reprezentând o instituţie cu reputaţie. Ştiu partidele să „citească sondajele”, aşa cum spune domnul Petruţi?

Liliana Viţu: „Dacă ştiu, nu vor s-o facă. De cele mai dese ori, atunci când am lucrat la instituţia americană, care făcea sondaje pentru partide, de fapt noi urmăream să le oferim mult mai mult material pentru analiză, ştiind foarte clar că partidele nu sunt atât de dezvoltate, încât să aibă o secţie de analize a opiniei publice, o secţie de cercetare.”

Europa Liberă: Darămite propriile sondaje.


Liliana Viţu: „Darămite propriile sondaje. Plus că propriile sondaje, ştiţi cum e? Încearcă să placă liderului. De exemplu, ofeream sondaje, care spuneau foarte multe despre problemele oamenilor, dar nu doar, de exemplu, corupţie şi sărăcie. Ci mergeam spre cum anume omul înţelege corupţia? Cum anume omul e afectat de sărăcie? Or, din acea informaţie partidele puteau să identifice temele campaniei, mesaje de campanie la nivel naţional, la nivel local. Puteau citi foarte multe pe nivel de demografie a votului. Erau mult mai multe date, care, dacă ar fi fost corelate, dacă ar fi fost citite, cred că făceau partidele mai competitive.

Mă tem să spun că nu citesc. Singurul lucru vedeam că atunci când făceam prezentarea, slide-urile care trezeau interes erau acelea care prezentau ratingul partidului şi popularitatea liderului. Cam atât îi interesa. Or, erau mult prea multe alte subiecte. Cred că două sau trei partide după ce le-am prezentat sondajele, într-adevăr au avut mesaje corelate cu problemele pe care le-am prezentat noi în sondaj.”

Europa Liberă: Dacă eu, totuşi, Doamne fereşte, aş fi lider de partid, aş fi şi eu într-o mare derută, pentru că de la sondaj la sondaj văd că oamenii îmi spun că direcţia pe care ne mişcăm este greşită, dar plac liderii care mişcă ţara pe direcţia aceasta, sau că cetăţenii vor un singur partid. Că vor Uniunea Europeană, dar nu vor NATO. Domnule Negură, cum se explică acest decalaj, această, pardon, „schizofrenie” în gândirea electoratului, pe care sociologii trebuie s-o încadreze într-o marjă credibilă?

Petru Negură
Petru Negură: „În privinţa decalajului dintre rezultatele obţinute la sondaj şi realitate, aşa cum aţi spus Dumneavoastră, de fapt, se confundă atunci când se citesc datele acestui sondaj şi ale altor sondaj. Se confundă dezirabilitatea cu acţiunea. Deci, sondajele nu măsoară acţiune, ci dorinţa de a participa sau nu la vot. În general, oamenii vor să meargă la votare, dacă nimic nu-i împiedică între timp. Şi „dacă” acesta este cu multe semne de punctuaţie, care relativizează certitudinea acestei dezirabilităţi. Da, oamenii pot să vrea cu toţii să meargă la votare, dar de aici până a spune că toţi vor merge la votare este totuşi prudent, să nu confundăm aceste noţiuni.”

Europa Liberă: Domnule Negură, îmi cer scuze că sunt nevoit să vorbesc în termenii aceştia, dar spuneţi aşa: „s-ar putea să plouă, s-ar putea să nu plouă”. Aveţi o poziţie comodă. Domnule Doru Petruţi, nu cumva sociologii îşi asigură tocmai confortul, spunând în felul acesta că „s-ar putea”?

Doru Petruţi: „Am să vă dau totuşi nişte rezultate din sondaje, care se apropie foarte mult de ceea ce se şi întâmplă. Cum ar fi procentul celor care vor vota cu „da”. Aceleaşi sondaje, dacă e să ne uităm şi pe alte date, au spus că aproximativ 90 % vor vota „da”. Sigur, nu se ştie niciodată, nimeni nu poate estima, decât într-o măsură oarecum aproximativă profilul celor care vor merge propriu-zis la vot. Şi aici intervine încă o dată ceea ce se cheamă munca de analiză şi de interpretare. Ba mai mult, fac o completare la ce spunea domnul Negură: intervievarea în cadrul sondajelor nu se face cu detectorul de minciuni. E vorba de declaraţii pe care fiecare persoană le dă în momentul în care îi este asigurată confidenţialitatea şi anonimatul. Să nu uităm că sondajele astea s-au făcut la finalul lunii iulie, după care au fost pe agenda publică evenimente, precum „scandalul Mocanu.”

Europa Liberă: Totuşi, vreau să vă întreb despre fenomen. Nu mă interesează situaţia de astăzi. Mă interesează, dar mai puţin, decât ar fi trebuit să fie interesate partidele. Fenomenul este cumva „moldovenesc”, postsovietic?

Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură
Doru Petruţi: „Poate „schizofrenia” de care vorbiţi aparţine unui anumit segment, care nu are coerenţa pe care ne-am dori-o. Dar haideţi să ne uităm pe o parte a electoratului, care a lipsit de la referendum. Există un câmp de mentalitate, un câmp de valori pe tipul acesta de electorat, mă refer aici la PCRM. E un tip de electorat, care ne-a transmis un mesaj foarte clar. Democraţia o înţelegem un pic altfel – a nu-ţi exercita dreptul la vot, a nu merge să votezi, din punctul meu de vedere, nu e un exerciţiu democratic. Dar e un tip de electorat...”

Europa Liberă: Disciplinat.

Doru Petruţi
: „Da, disciplinat. Dar pentru care două păreri înseamnă ceartă. Aici partidele trebuie să lucreze şi trebuie s-o facă între ciclurile electorale şi nu numai în campania electorală.”

Europa Liberă: Dar şi studenţii n-au venit, domnule Petruţi.

Doru Petruţi: „Nu încerc să le caut scuze, dar întreg procesul electoral are micile lui minusuri. Să nu uităm că cu numai câteva zile în urmă s-a dat o rectificare la legea ce ţine de dreptul de a vota a studenţilor. De ce această lege nu s-a dat cu două-trei săptămâni înainte? Pentru ca studenţii până la urmă să poată vota şi în centrele universitare.”

Europa Liberă: Dacă ar şti unde o să cadă, politicienii şi-ar pune numai perne. Domnule Negură, Dumneavoastră ca profesor universitar ce sunteţi, poate ne spuneţi mai bine de ce nu au venit studenţii şi de ce nu au votat masiv electorii din străinătate, pentru care s-a făcut efort, s-au deschis 78 de secţii de votare?

Petru Negură
Petru Negură: „N-aş fi vrut acum să mă postez în rol de avocat al studenţilor sau al electoratului absent, ci doar să amintesc. Iarăşi revenim la datele sondajului. Există o distanţă de o lună între data când s-a desfăşurat şi data referendumului. Timp în care trebuia să aibă loc o campanie, teoretic. Şi campania asta a avut loc, dar pentru ce? Sau contra ce? De fapt a avut loc, după cum se ştie şi e apreciat deja în presă, nişte alegeri prezidenţiale prost camuflate sau puţin camuflate, prin care de fapt oamenii au încerca să-şi facă campanie pozitivă sau negativă, dar nu pentru referendum. Cu atât mai mult că Moldova nu are tradiţii de referendum.

Oamenii au venit duminică la votare, dar nu ştiau exact ce votează. Campania asta nu a explicat bine importanţa referendumului. Foarte mulţi oameni, pe care eu ştiu că nu ratează niciodată cabina de vot, când e vorba de alegeri, ezitau să meargă, sau să nu meargă. Mai ales atunci, când era vorba să meargă la ei, în localitatea lor de origine, să facă pînă acolo 40 sau 100 de kilometru cu autobuzul ca să voteze. Se întrebau dacă într-adevăr e important acum. Şi foarte mulţi, bănuiesc, s-au gândit că oricum, dacă vin alegerile prezidenţiale după, de ce să meargă de două ori la vot.”

Europa Liberă: Tot aşa, probabil, s-au gândit şi cei din străinătate.

Petru Negură
: „Şi cam tot aşa acei din străinătate, mai ales când e vorba de kilometri şi kilometri distanţă până la prima secţie.”

Europa Liberă: Dacă aş fi eu sociolog, m-aş supăra şi mai tare. Dacă, Doamne fereşte, aş fi sociolog. După ce îmi construiesc o companie de măsurat opinia publică, după ce cheltuiesc foarte mulţi bani şi sunt criticat pentru că nu coincide sondajul cu rezultatele. Or, eu aş spune: domnilor, dar eu nu v-am garantat să aveţi singurul instrument posibil de care să vă ghidaţi. În primul rând trebuie să fie uzitată intuiţia voastră politică, structurile locale, rapoartele interne, să vă spună care e starea de spirit, să uzitaţi ingeniozitatea şi flerul vostru politic. După aia, eventual, să fie şi sondajele. E o logică corectă, Liliana sau nu?

Liliana Vițu
Liliana Viţu: „Bineînţeles, toată lumea ştie că gradul de dezvoltare a unui partid politic e direct legat de cât de dezvoltate sunt structurile locale. Una e ce se decide la Chişinău, alta e cine transmite acest mesaj în teritoriu, pe cât de bine se lucrează. Cât am lucrat la Institutul Republican Internaţional, am tot pedalat pe campania „din uşă în uşă”. Partidele se supărau că în fiecare seminar pe care-l aveam, şi am avut multe seminare, includeam acest segment „Campanie din uşă în uşă”, „Door to door campaign”, sau „Going to vote”. „Mergi la vot”, adică. Se supărau, spuneau: dar noi ştim, de ce tot ne învăţaţi? Motivul pentru care insistam foarte mult era că partidele nu prea înţelegeau până la urmă, sau chiar dacă înţelegeau, iarăşi nu acţionau.

Lucrul cu alegătorii din păcate se face sporadic, se face în preajma alegerilor. Or, noi le ziceam foarte clar, că un partid potent e un partidul care munceşte tot timpul, pentru că o campanie „din uşă'n uşă” îşi propune mai multe obiective. Una este să identifici indecişii, care sunt foarte mulţi în Republica Moldova, şi ideea era că nu trebuie să munceşti cu un electorat care clar votează ori cu stânga, ori cu dreapta. Trebuie să munceşti cu cei care sunt indecişii, pentru asta este rezerva de voturi. Lucru care nu s-a făcut. E o tendinţă, chiar o modă, ca partidele să-şi angajeze consultanţi în comunicare, firme în comunicare, dar vaga mea impresie e că puţini ţin cont de specialiştii, pe care tot ei îi plătesc, sau de comunicatorii, cei care fac PR-ul. Cunosc mai multe situaţii, în care una le recomandă firmele de comunicare şi alta e ce crede liderul că e mai bine.”

Europa Liberă: Şi alta e ce spune „comisvoiajorul” politic, care bate la uşă. Nu?


Liliana Viţu: „Iaraşi, un partid care înţelege ce înseamnă democraţie internă, e partidul care ascultă liderii locali, pentru că ei sunt cei care până la urmă îţi adună voturile şi trag greul în campanie.”

Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură
Doru Petruţi: „În organismul acesta de funcţionare a unui partid în care, la un moment dat, intră şi o companie de măsurare, şi specialişti pe comunicare, şi parte de logistică ş.a.m.d., toate astea trebuie îmbinate într-un tot unitar, care să aducă performanţă şi foarte bună funcţionalitate. Lucrurile acestea se învaţă şi se învaţă din mers, văzând şi făcând. Eu pot să vă spun şi ca o completare: încă raportarea la o companie de sondaje e una defectoasă.

Unii politicieni se aşteaptă că sociologii, prin măsurătorile pe care le fac, să rezolve problemele. Mare atenţie: un sondaj nu rezolvă problema politicienilor, sau problema populaţiei. E un orizont de aşteptări extrem de prost.”

Liliana Viţu: „Da, ca să nu mai zic că mulţi nu-şi văd bârna din faţa ochilor. Interpretează cumva rezultatele ca să le fie lor bine, să le ungă, nu ştiu, orgoliul, sau vanitatea, pentru că am văzut iarăşi situaţii în care partide care erau creditate cu un procent, unul şi jumătate, ziceau: foarte bine, cât mai e de la un procent până la patru procente?..”

Doru Petruţi: „... zeci de mii de voturi.”

Liliana Viţu
: „Ori poate că ar fi fost cu mult mai înţelept să zici: stai puţin, n-am nici o şansă, mai bine să merg să mă înţeleg cu cineva, merg pe o listă a cuiva şi lucrez cu altcineva. Deci e o problemă cu ce interpretăm, sau ce dorim să interpretăm”.

Europa Liberă: Ultima întrebare, pe care vreau să v-o adresez - după ce am tot vorbit despre partide, cele care trebuie să citească sondajele: ce influenţă au sondajele asupra electorilor? După ce li s-a spus că sunt, ghilimele, şi îmi cer scuze pentru cuvântul acesta ofensator, dar deja lansat în spaţiul public, când li se spune că sunt „schizofrenici”, sunt atacaţi de schizofrenia asta. Cum reacţionează ei? Devin altfel? Sau se îndârjesc şi mai mult să fie mincinoşi?


Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură
Doru Petruţi: „Oamenii, în principiu, rămân aceeaşi. Eu cred că şi politicienii, şi mass media trebuie să renunţe repede la interpretări de felul acesta, că sondajele influenţează populaţia. Sunt cazuri foarte concrete. Haideţi să ne uităm pe sudul ţării, unde sunt localităţi întregi unde se recepţionează un singur post de radio şi acela se recepţionează prost. Unde oamenii nu ştiu cine e preşedintele interimar al ţării, nu ştiu instituţii, nu ştiu cum funcţionează lucrurile. Imaginea asta, precum că vorbitorii de limba rusă stau cu pixul în mînă şi notează rezultatele de sondaje cel puţin nu-mi sună a ceva coerent.

E o lecţie, pe care clasa politică şi societatea în întregul ei trebuie să şi-o asume. Se vorbeşte foarte mult că după alegerile din iulie au venit şi două televiziuni de ştiri şi penetrarea media şi nivelul de informare a crescut. Daţi-mi voie ca sociolog şi având atâtea măsurători la îndemână, să am unele rezerve. Da, a crescut, dar a crescut pentru anumite părţi ale electoratului, care aveau şi până atunci un nivel de informare ridicat. Şi acuma se dovedeşte că penetrarea media şi a informaţiei în anumite zone, în anumite regiuni, pe un anumit tip de electorat este extrem de redusă. Ba mai mult: acolo unde este, încă o dată – două păreri sunt interpretate ca fiind ceartă şi nu dialog. Mai e un lucru foarte important, sunt nevoit să-l repet – alegerile niciodată nu se câştigă la Chişinău.

Toate luptele electorale se duc foarte mult pe Chişinău. Dacă ne uităm pe alegerile din aprilie, vedem că PCRM-ul a obţinut un scor foarte bun, concentrându-şi mare parte din campanii pe oraşele mici şi medii, pe un electorat activ. Deci, sunt foarte multe elemente tehnice, pe care politicienii le ştiu, până la intenţia de vot e distanţă foarte mare. E vorba de vizibilitatea partidului, e vorba de imaginea politicii pe care o promovează partidul respectiv, e vorba de credibilitatea în lideri, credibilitatea în partid. Şi apoi vine şi intenţia de vot, şi votul propriu-zis.”

Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură
Liliana Viţu: „Atunci când presa spune: „aşa arată datele unui sondaj”, „potrivit sondajului”, practic creditează nişte pronosticuri, sau nişte rezultate ale sondajului ca un fapt săvârşit. Pe de altă parte am văzut că populaţia nu s-a dat influenţată de aceste cifre. Cred că foarte puţine redacţii îşi pun întrebarea cine a realizat sondajul şi la comanda cui. Şi e o primă întrebare, pe care trebuie să ţi-o pui. Sau ce ştim despre reputaţia companiei, care a realizat sondajul? Cine interpretează datele acestui sondaj? Urmărim să informăm? Sau urmărim să manipulăm? Şi foarte important: cui ne adresăm?

Dacă ne adresăm maselor prost informate, şi din păcate asta e majoritatea în Republica Moldova, atunci e clar că vom merge pe o abordare senzaţională. Dacă ai un stil de abordare senzaţional, înseamnă că lucrezi pentru „masele prost informate”. Iar dacă ai o abordare serioasă, atunci lucrezi pentru „masele conştiente”, chiar iniţiate, atunci un sondaj poate fi prilej de zeci de ştiri, pentru că poţi să stai să analizezi, să despici firul în 16 şi poţi să afli foarte multe lucruri, de fapt, din aceste sondaje. Lucru care, da, sunt de acord, nu se prea face în presa noastră.”

Petru Negură
: „Eu aş vrea să mai completez la ceea ce s-a spus în privinţa influenţei pe care sondajele ar putea s-o aibă asupra comportamentului populaţiei. Ceea ce a spus Doru Petruţi adineaori, că sondajele ar putea să aibă o influenţă asupra populaţiei informate. E o afirmaţie pe care trebuie s-o luăm în consideraţie. Deci, oamenii care au văzut la televizor, în ziare, în presă, pe internet că sondajele au arătat aceste date, ar putea să fi fost influenţaţi, aşa cum s-a întâmplat în multe alte situaţii.

De exemplu, în Franţa, în 2002, când au fost nişte alegeri. Sondajele dădeau câştigători Chirac, în al doilea rând jos de Jospin, şi în al treilea rând Le Pen, după care electoratul de stânga, care este numeros în Franţa, s-a demobilizat şi a votat contestatar, ceea ce se numeşte contestatar, adică a votat împotriva lui Jospin, pentru că erau decepţionaţi de administraţia lui, şi au votat partide mici şi minore, de exemplu troţkişti, socialişti de stânga, nu mai ştiu care. După care Le Pen, candidatul de extremă dreapta, a venit în al doilea loc, câştigător după Chirac. Bun, după care a avut loc o campanie enormă, în care tot electoratul de stânga a fost chemat să voteze pentru Chirac.”

Liliana Viţu: „Sau în România cu C.V. Tudor”.

Liliana Vițu, Petru Negură
Petru Negură: „Sau în România exact la fel. Bun, totuşi a avut posibil o influenţă asupra populaţiei informate. Aş vrea să insist asupra ideiei de mobilizare şi de demobilizare. Impresia mea a fost că nu a avut loc o mobilizare, mai ales nu a avut loc o mobilizare de jos. Oamenii nu au înţeles că trebuie să meargă la vot şi nu s-au chemat unul pe altul să meargă la vot.”

Europa Liberă: Şi asta nu e treaba sociologilor.

Petru Negură: „Şi asta nu e treaba sociologilor.”

Liliana Viţu: „Păi, am avut un poster al unui partid, pe acel poster cuvântul „referendum” era lipsă. Şi atunci ce fel de participare la vot putem să aşteptăm?”

Europa Liberă: Asta ca să fie valabil şi pentru prezidenţiale.

Petru Negură: „Ca să dau un exemplu când a avut loc o mobilizare de jos puternică, totuşi - pe 6-7 aprilie. Atunci câte mesaje am primit noi pe Facebook, pe Odnoklassniki, SMS ş.a.m.d. Nu am primit nici un mesaj acum. Nimeni nu m-a chemat să vin la vot. Bun, eu ştiam că trebuie să vin, dar în general ca să arăt un indicator că participarea, mobilizarea a fost nulă, practic.”

Doru Petruți, Liliana Vițu, Petru Negură
Doru Petruţi: „Ecuaţia de care vorbea domnul Negură, eu o văd un pic mai complicată. Se discută foarte mult despre influenţa sondajelor, e drept în momente destul de tensionate. Dar eu n-am auzit până acuma nici o discuţie tehnică despre modalitatea în care se prezintă datele în media. Haideţi să ne uităm cine şi ce decupaje face în media cu datele? Cum se îmbină datele cu discursul analiştilor, cu discursul anumitor trusturi media, ş.a.m.d. Deci, ecuaţia e un pic mai complexă. Sigur, contează şi calitatea sondajelor, contează şi decupajele astea din media, contează şi până la urmă cum percep politicienii şi cum ajung ei să pună în practică informaţiile pe care le obţin. Într-un sondaj sunt sute de întrebări şi sute de date. Şi de fiecare dată informaţia prezentată nu cred că atinge nici măcar 4-5 %. Şi aici pentru mine e o curiozitate, am deja mai bine de 5-6 ani aici, în Moldova şi într-o lume în care puterea şi războaiele se stârnesc pe criterii informaţionale, adică puterea înseamnă a deţine informaţie. Iar sondajele deocamdată e singura modalitate de a obţine un feedback de la populaţie, un puls de la ea şi de a avea o informaţie foarte utilă. Încă avem parte de o clasă politică, care filtrează într-un mod mai degrabă eronat datele de sondaj, după părerea mea.”

Europa Liberă: Nejustificat, cel puţin. Liliana, concluzii?


Liliana Viţu: „Concluzia mea e că ne aşteaptă încă un exerciţiu, un test al democraţiei, cred că o să împărtăşesc îngrijorarea lui Doru Petruţi în ce priveşte capacitatea partidelor şi a presei de a administra acest proces, de a da dovadă de responsabilitate şi în ce priveşte tratarea sondajelor, dar şi în privinţa rolurilor, pe care le au anumite instituţii democratice într-un stat.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG