Linkuri accesibilitate

A căzut sau a scăzut interesul european pentru Moldova, după referendumul eșuat din 5 septembrie? Nu și nici nu există semne că rateul electoral pe care coaliția a știut să-l grăbească ar putea produce o reorientare a politicii europene față de Moldova. Programul de asistență financiară pentru Moldova a fost votat, fără probleme, marți, în Parlamentul European, și toate celelate linii de acțiune UE pe direcția Moldova sînt la locul lor. Dacă s-a schimbat ceva, atunci e vorba de mesajele tactice ale blocului anti-european al opoziției.

Comuniștii și sateliții lor propagandistici au tras concluzia că pot lăsa deoparte orice prudență și se pot lansa într-o retorică anti-europeană frontală. Mutarea e, în aparență, logică: de ce n-ar forța comuniștii fisura apărută în blocul pro-european, cu puțin timp înaintea alegerilor din 21 noiembrie? Adevărul e că pofta anti-europeană a stîngii nu are nimic logic. Da, alegerile sînt aproape, tentația e mare dar ofensiva anti-europeană nu ține de logica politică, adică n-are nimic de-a face cu reflecția lucidă asupra stării de fapt din Republica Moldova. Recrudescența retoricii anti-europene e, pur și simplu, rezultatul dorinței oarbe de putere a comuniștilor. Ea nu a crescut dintr-o evaluare onestă a șanselor de dezvoltare viitoare ale economiei și nici n-a luat în considerare problema populațeiei moldovenești. În ambele cazuri, analiza ar fi trebuit să blocheze retorica anti-europeană. Căci economia nu poate subzista în afara asistenței financiare occidentale iar oamenii de rînd vor afla curînd că greul în chirie rusească e mai greu decît greul sub finanțare occidentală.

Planul estic, adică virajul spre tutela rusă, va asigura, cel mult, înghețarea bolilor curente ale societății moldovenești. Rusia are propriile probleme grave de dezvoltare și nu reușește să treacă de nivelul programelor declarative pro-modenizare ( recenta prestație a lui Vladimir Putin, în fața unei audiențe selecte, la Soci, a fost evident ezitantă și goală de conținut). Altfel spus, Rusia e un patron în dificultate. Un patron care va asigura strict controlul politic și strategic, fără a se atinge măcar de problemele civile și economice ale Moldovei. Rusia va reglementa imediat raporturile de putere în Moldova și tocmai aici apare interesul imediat al Partidului Comuniștilor. Cu alte cuvinte, Comuniștii urmăresc, practic, revenirea la poziția de control în stat și nimic mai mult. Strategia lor anti-europeană nu are dimensiune strategică. Dimpotrivă, comuniștii sînt incapabili să dezvolte o viziune pe termen lung și lucrează, în tradiția incurabilă a stîngii, pe termen scurt: controlul imediat și complet asupra statului bate orice altă preocupare. Din acest punct de vedere, interesele dar și lipsa de capacitate ale Comuniștilor moldoveni și ale protectorilor ruși coincid: primii vor puterea, ceilalți nu pot livra altceva în afara jocului de putere. Rezulatatul acestei suprapuneri de miopii și neputințe va fi stragnarea: Moldova va adînci ciclul sărăcie - emigrație - antiromânism pe post de politică externă, motor electoral și unitate de pompieri. Partidul Comuniștilor nu vede departe iar Moldova nu are nevoie de un guvern nevăzător. Realitatea n-a fost niciodată mai clară și mai defavorabilă viitorului în cheie anti sau extra-occidentală. Rusia e orice în afara unei soluții de viitor (impasul acut care domină Rusia post-sovietică e o realitate statistică elementară și un caz de inerție politică imediat demonstrabil).

Pasul necalculat de la referendum a pus în evidență lipsa de angajament politic unitar al Alianței de guvernare. Dar asta nu schimbă cu nimic raporturile de bază. Chiar lipsită de coordonare, Alianța de guvernare e plasată pe partea bună a viitorului. Comuniștii nu sînt o alternativă iar varianta anti-occidentală nu duce nicăieri.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG