Linkuri accesibilitate

Vitalie Ciobanu: „ar fi fost necesar să se ţină seama şi la noi de reputaţia lui Adrian Păunescu în România, unde are imaginea unui poet de curte, a unui intelectual care a servit şi a şi profitat de pe urma regimului Ceauşescu”.


Locul, ţara unde te naşti este o întâmplare, nu un merit. Şi totuţi, se pare că în aceste zile, la Chişinău, marele merit al controversatului poet Adrian Păunescu este de a se fi născut în fosta Basarabie. Luni, Păunescu a fost făcut membru de onoare al Academiei de ştiinţe, după care preşedintele interimat Mihai Ghimpu i-a acordat „Ordinul Republicii” pentru contribuţia remarcabilă adusă „la dezvoltarea literaturii române, la promovarea valorilor naţionale şi a adevărului istoric”.

Raportul final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, în baza căruia preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist în Parlamentul de la Bucureşti, îl califică pe Adrian Păunescu astfel: „Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina”. Restul analizei poate fi citita pe internet, la capitolul „Ideologie si teroare”.
Lucia Diaconu a stat de vorbă cu Adrian Păunescu la Chişinău. Şi tot colega noastră a stat de vorbă cu scriitorul şi publicistul Vitalie Ciobanu, pentru a pune figura lui Adrian Păunescu în context istoric
:

Europa Liberă: M-am gîndit să pornesc de la ceea ce afirmă Adrian Păunescu în declarații făcute Europei Libere. Fiind întrebat despre condamnarea comunismului, el spunea că ar trebui să facem o deosebire între un comunism bun, pliat pe ideea de naţional, şi unul rău.

Vitalie Ciobanu: Este foarte discutabil ceea ce spune dl Păunescu, făcînd o distincţie între comunismul bun, aşa-zis bun, al lui Ceauşescu, şi comunismul de tip stalinist, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi ceilalţi din anii ’50. Teoria asta am mai auzit-o din gura multor foşti poeţi de curte sau ideologi ai regimului ceauşist care au încercat să-i fabrice dictatorului de la Scorniceşti o imagine prizabilă, o imagine de patriot român, ceea ce este un fals ab initio, întrucît un patriot nu-şi înfometează şi nu-şi nenoroceşte poporul, şi nu-l duce la sapă de lemn cum a făcut-o Ceauşescu.

Vitalie Ciobanu
Mica liberalizare din anii 60 a însemnat atunci, pe fundalul destalinizării pornite la Moscova, o oarecare relaxare pentru artişti, pentru scriitori; însă şuruburile au fost foarte repede strînse, aşa cum ştim, de către Ceauşescu. S-a revenit la nişte practici de reprimări şi persecuţie a gîndirii libere extrem de dure, mai fine, mai perfide. Nu mai era represiunea aia în masă desigur din anii ’50, însă comunismul lui Ceauşescu n-a fost cu nimic mai dulce decît în general regimul totalitar instaurat la Moscova şi în alte zone ale blocului sovietic.

Ba chiar putem spune că, prin comparaţie cu dictatura lui Ceauşescu din anii 80, ţările din blocul sovietic Polonia, Ungaria, Cehoslovacia păreau mult mai liberale, mai deschise, mai pluraliste chiar decît regimul din România. Deci este un sofism care nu rezistă, pe care însă dl Păunescu şi alţi intelectuali care au profitat de acel regim continuă să-l enunţe din păcate şi la 20 de ani de la căderea dictaturii comuniste.

Europa Liberă: Cum să înţelegem faptul că Academia de Ştiinţe a Moldovei i-a acordat lui Adrian Păunescu titlu de membru de onoare?


Vitalie Ciobanu
: Este dreptul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova să onoreze pe cine doreşte. Adrian Păunescu are o anumită valoare de poet, aici în Basarabia este cunoscut şi apreciat în special pentru poemele sale publicistice, cu încărcătură naţională promovate şi prin intermediul cenaclului Flacăra aşa cum ştim.

Un cenaclu însă care era pentru noi filtrat la acea dată de reziduurile ceauşismului. Noi îl percepeam, cei din R. Moldova, exclusiv prin prisma problemelor noastre, a frustrărilor noastre legate de limba română, legate de istoria naţională care erau interzise. Pe urmă dl Păunescu şi-a făcut aici, şi-a dezvoltat după anii 90 anumite prietenii fără îndoială, cu Grigore Vieru, cu grupul scriitorilor de la Literatura şi Arta.

În acelaşi timp, cred că ar fi fost firesc şi necesar chiar să se ţină seama şi la noi de reputaţia lui Adrian Păunescu în România şi în general în spaţiul românesc, unde se ştie are imaginea unui poet de curte, a unui intelectual care a servit şi a şi profitat de pe urma regimului Ceauşescu. Şi poate ar fi fost cazul să instituim şi la noi, aici în R. Moldova, nişte criterii morale de evaluare; nu poţi disocia esteticul de etic.
Adrian Păunescu


Cu atît mai mult cu cît Academia Moldovei s-a declarat şi ea mai nou foarte anticomunistă şi chiar pledează pentru condamnarea regimului comunist autoritar. Aşa că ar fi fost bine să nu intre în această ambiguitate deranjantă, jenantă. Aş mai spune ceva. Aşa cum s-a anunţat, Academia R. Moldova intenţionează să-l onoreze pe un alt intelectual de origine basarabeană şi anume Paul Goma într-un viitor apropiat care însă este un disident anticomunist recunoscut, prigonit, arestat, întemniţat de regimul Ceauşescu încît mă întreb acuma oare cum se va simţi Paul Goma într-o companie cu Adrian Păunescu, pe care el însuşi l-a contestat cu vehemenţă, în atîtea texte ale sale. Probabil a venit momentul să începem şi noi să disociem cu mai multă fineţe, cu mai multă exigenţă, cu mai mult discernămînt faptele scriitorilor români de-o parte şi de alta a Prutului.
XS
SM
MD
LG