Partidul Naţional Liberal a fost reconstituit în decembrie 2006 şi înregistrat oficial în februarie 2007. PNL este succesorul partidului cu aceeaşi denumire care a existat pe scena politică încă înainte de adoptarea Constituţiei. După venirea la putere a comuniştilor în 2001, vechiul PNL dispare în procesul consolidării şi fuzionării forţelor democratice, finalizat cu apariţia partidului Alianţa Moldova Noastră. În 2005, din AMN pleacă deputaţii Vitalia Pavlicenco şi Anatol Ţăranu, urmaţi de un grup de orientare liberală, ce constituie nucleul noului PNL. Formaţiunea pledează pentru o uniune interstatală între România şi Republica Moldova, care ar propulsa rapid Republica Moldova în comunitatea europeană, precum şi pentru aderarea ţării la NATO. În 2007 intră separat în alegerile locale, obţinând sub un procent din sufragii. La parlamentarele din aprilie 2009, participă pe lista Mişcării Acţiunea Europeană, codul electoral interzicând la acea vreme formarea blocurilor. În scrutinul anticipat din iulie 2009 participă separat, dar se retrage în favoarea PL, PLDM şi AMN.
Mişcarea social-politică a Romilor din Republica Moldova a fost înregistrată anul acesta în ultima zi a lunii martie, avându-l ca lider pe omul de afaceri Ion Bucur. Formaţiunea, deşi nu se anunţă ca o alternativă pentru tentativele răzleţe de a aduce pe agenda publică situaţia romilor, şi-a propus ca obiectiv principal să contribuie la rezolvarea problemelor comunităţii rome prin schimbarea imaginii acesteia şi o mai bună integrare etnicilor romi în societate. Printre cele mai grave probleme ale comunităţii a identificat sărăcia, şomajul, lipsa actelor de identitate la o bună parte dintre romi, migraţia ilegală, neşcolarizarea copiilor, accesul insuficient la serviciile de sănătate. Mişcarea romilor s-a plasat pe centrul eşichierului politic, făcând apel către toate formaţiunile politice la conlucrare în numele prosperării întregii societăţi. Mişcarea social-politică a Romilor se declară convinsă că problemele comunităţii rome vor putea fi rezolvate dacă aceasta va avea reprezentanţi în Parlament, Guvern sau la nivelul organelor administraţiei locale. Totodată, reprezentanţi ai mişcării au anunţat că sprijină ideile tuturor partidelor politice care au drept scop integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările vecine.
Mişcarea social-politică „Ravnopravie” ia fiinţă în octombrie 1998 şi de atunci îl are ca lider pe Valeri Klimenco. Ravnopravie se plasează pe stânga eşichierului. Şi-a propus să reprezinte interesele vorbitorilor de limbă rusă, dar şi să apere egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie. Participă separat la alegerile locale din 1999, însă având pe acelaşi segment un concurent puternic în persoana PCRM, obţine sub unu la sută din sufragii. Continuă să participe separat şi la următoarele scrutine, obţinând rezultate modeste. Valeri Klimenco reuşeşte totuşi să devină consilier în capitală, iar în iulie 2005 pretinde la funcţia de primar al Chişinăului, făcându-i concurenţă Zinaidei Greceanîi şi acumulând 12 procente. Scrutinul n-a fost validat din cauza absenteismului. Blocul format în acea perioadă împreună cu socialiştii – Patria Rodina – Ravnopravie – obţine în localele din 2007 aproape două la sută din sufragii. Blocul se destramă în ajunul parlamentarelor din 2009, socialiştii participând pe lista comuniştilor, iar Ravnopravie pe cea a Uniunii Centriste. Renunţă să concureze la anticipatele din iulie 2009, susţinând PCRM.
