Linkuri accesibilitate

E normal să fii circumspect în cea mai săracă ţară din Europa, în care „oamenii frumoşi şi harnici” nu pot nicidecum găsi o idee naţională care să-i unească în ciuda diferenţelor fireşti.


Azi e zi de sărbătoare. Republica Moldova împlineşte 19 ani. Cum e şi firesc, în aceste zile apar în lumina reflectoarelor personalităţile care au făcut istorie, care au pus temelia statului. Acestea rememorează trecutul glorios şi fac premoniţii referitoare la viitorul patriei.

Iulian Ciocan
Mărturisesc că de la o vreme încoace confesiunile făuritorilor statului nu mă mai intrigă ca la început, poate fiindcă sînt prea absorbit de cotidian, poate pentru că mesajele personalităţilor conţin cam aceleaşi idei. Am citit însă deunăzi un interviu cu primul preşedinte al Moldovei Mircea Snegur. Şi am reţinut următorul fragment: „La 19 ani de la Independenţă, Moldova este pentru mine Patria mea dragă cu oameni frumoşi şi harnici, apreciaţi de o lume întreagă, cu tineri bine educaţi, care vorbesc o română perfectă, care manifestă interes faţă de realizările performante ale progresului tehnico-ştiinţific pentru valorificarea lor ulterioară în ţara noastră. Asta mă face să cred că Republica Moldova are viitor”.

Aşadar, văzută cu ochii primului preşedinte, Moldova se primeneşte, merge înainte. De aceea, trebuie să fim optimişti. Avem viitor! Or, perspectiva asta, îmbrăţişată de mulţi dintre foştii şi actualii guvernanţi, contrastează vizibil cu cea a majorităţii oamenilor „frumoşi şi harnici” care s-au săturat de tranziţia interminabilă ca de mere pădureţe. Am discutat eu şi colegii mei de breaslă cu o sumedenie de cetăţeni moldoveni care spun literalmente că independenţa i-a favorizat pe şefi, pe cei din structurile puterii, nu pe simplii muritori. Am tot vorbit cu oameni enervaţi şi dezamăgiţi de felul în care conducătorii autohtoni au valorificat avantajele independenţei. Am discutat cu concetăţeni lehămetiţi, care habar nu au că sînt apreciaţi de o lume întreagă, dimpotrivă, consideră că străinii îi privesc cu suspiciune. Am tot conversat cu oameni care pur şi simplu nu sărăbătoresc Ziua Independenţei, oameni pentru care 27 august e pur şi simplu un respiro, o zi de odihnă, cu frigărui şi bere. Oameni „frumoşi şi harnici”care nu-şi felicită rudele şi prietenii pe 27 august. Nu simt nici un imbold s-o facă.

Ieri i-am întrebat pe cîţiva dintre vecinii mei dacă vor arbora tricolorul la balcon aşa cum îi îndeamnă un post de televiziune. Nimeni nu are un tricolor acasă şi nici nu simte nevoia să-l cumpere. Ce ţară o fi asta în care oamenii „frumoşi şi harnici” se comportă în acest fel?

Cît priveşte valorificarea realizărilor ştiinţei şi tehnicii de către tineri în Moldova, o să zic doar că savanţii de la Academia noastră mai mult în străinătate îşi valorifică invenţiile.

Ce vreau să spun? Ţin şi eu la patria mea, ca şi primul preşedinte, dar viitorul patriei mă îngrijorează, mi se pare incert. Nu că nu aş vrea să fiu optimist, dar mi se pare că e normal să fii circumspect în cea mai săracă ţară din Europa, în care „oamenii frumoşi şi harnici” nu pot nicidecum găsi o idee naţională care să-i unească în ciuda diferenţelor fireşti.
XS
SM
MD
LG