Un scenariu demn de Caragiale. Un ziar românesc publica o întâmplare despre preşedintele român Traian Băsescu. Detalii in jurnalul de corespondent al lui Alexandru Calinescu de la Iaşi.
V-aţi imaginat vreodată că poate există o telenovelă pe un scenariu demn de Caragiale? Ei bine, vorba poetului, putem exclama cu neascunsă bucurie: este!
E vorba de o operă colectivă, cu mai mulţi autori aşadar, contribuţia cea mai consistentă împărţindu-se între „Cotidianul.ro”, „Realitatea TV”, „Antena 3” şi un mare artist necunoscut pînă alaltăieri, dl. avocat Dan Chitic. Dl. Chitic, care este fiul dramaturgului Paul Cornel Chitic, de la care a moştenit cu siguranţă pasiunea pentru scenarii, a făcut ziarului „Cotidianul.ro” (care apare, de fapt, doar în formulă electronică, pe pe hîrtie dînd faliment, a făcut, spuneam, nişte mărturisiri zguduitoare.
Duminică seara, pe 20 august, către miezul nopţii, ieşise din Vila Scriitorilor de la Neptun unde era cazat să respire o gură de aer proaspăt. În acel moment, de la restaurantul „Cireşica”, situat gard în gard cu Vila Scriitorilor, a apărut preşedintele Traian Bţsescu, care părăsea restaurantul împreună cu soţia şi se îndrepta către maşina sa, o Dacie Logan. Împins de o subită inspiraţie, şi socotind că a găsit momentul prielnic, dl. Chitic l-a apostrofat pe preşedinte cu un plin de năduf „Să-ţi fie ruşine!”.
Preşedintele, surprins, a întrebat, cum era de aşteptat, „de ce?”. „Pentru că ai dus ţara de rîpă” a răspuns dl. Chitic. „Dobitocule!”, ar fi replicat, sec, preşedintele, plagiindu-l, deliberat sau nu, pe Ion Iliescu cu al său „Măi, animalule!”. „Sînt dobitoc fiindcă te-am votat prima oară”, i-a spus, de la obraz, dl. Chitic. „Eşti dobitoc fiindcă nu m-ai votat şi a doua oară”, a replicat preşedintele, al cărui simţ al umorului este binecunoscut.
De aici încolo ar trebui să luăm de bună relatarea dlui Chitic. Să-l ascultăm: „mitocanul”, adică Băsescu, după ce a coborît şovăielnic scările restaurantului, cu „privirea împăienjenită de alcool”, trăsnind a băutură, vorbind „împleticit şi gîjîit”, i-a tras dlui Chitic „un dos de palmă peste gură”. Cei doi bodiguarzi care-l flancau pe preşedinte au intrat imediat în acţiune. Cel din stînga l-a ţinut de mînă, cel din dreapta – atenţie, citez exact „mi-a băgat mîna în gît, ţinîndu-mă strîns de mărul lui Adam”. Oare cum i-o fi băgat mîna în gît? Ca să-l apuce şi mai bine de mărul lui Adam? Preşedintele a mai tras o înjurătură şi s-a urcat beat la volan, demarînd în trombă.
Partea interesantă a păţaniei este că singurul martor al scenei este dna Chitic. Alt punct nevralgic este faptul că teribilul incident a avut loc în 20 august şi a fost relatat de dl Chitic abia în 23 august. Să-l fi strîns bodiguardul atît de tare de mărul lui Adam încît dl Chitic să fie în incapacitate de a vorbi timp de trei zile? Ar fi putut să aştearnă povestea pe hîrtie dar, nu-i aşa, scripa manent... Ce să zic? Personal, cred că dl Chitic le-a chitit bine. Nu atît de bine însă ca abracadabranta lui poveste să nu pară cusută cu aţă albă, dar din aia groasă, groasă de tot, cît o parîmă de vapor.
