Linkuri accesibilitate

Implicaţiile mai largi ale acordului defensiv ruso-armean


Președinții Sarkisian și Medvedev la aeroporul din Erevan

Președinții Sarkisian și Medvedev la aeroporul din Erevan

„Rusia este preocupată de crearea unui sistem de securitate în vecinătatea sa” (Dmitri Trenin, Andrei Trenin, Centrul Carnegie de la Moscova)



Preşedintele Rusiei Dmitrii Medvedev şi cel al Armeniei Serj Sarkisian au semnat săptămâna trecută un acord care a prelungit prezenţa militară rusă pe teritoriul armean. Acordul iniţial fusese semnat între cele două state în 1995.

Prin noul acord, Rusia se obligă să garanteze integritatea teritorială a Armeniei şi nu doar la graniţa cu Turcia şi Iran, cum se menţiona în vechiul acord. Acest angajament se regăseşte în doctrina militară rusă şi sună în felul următor: „atacul asupra unui membru al Organizaţiei Tratatului pentru Securitate Colectivă înseamnă atacul asupra tuturor”. Este un semnal în primul rând pentru Azerbaidjan care se află de mulţi ani în conflict cu Armenia vecină din cauza regiunii disputate Nagorno-Karabah, că războiul împotriva Armeniei nu este o opţiune de rezolvare a conflictului.

De asemenea, Rusia lasă să se înţeleagă că nu are de gând să se retragă din regiune. Tratatul cu Armenia a fost extins până în 2044, iar la începutul acestui an Ucraina a acceptat să găzduiască flota rusească în Marea Neagră până în anul 2042. Se pare că strategii ruşi au început să gândească pe termen lung. Unii analişti cred că această tendinţă va continua şi în Republica Moldova. Oricum, pentru Moscova este crucial să-şi consolideze prezenţa militară în Kirghistan şi Tadjikistan, două state „fragile” din Asia Centrală.

Se pare că Rusia este preocupată de crearea unui sistem de securitate în vecinătatea sa. La doi ani de la războiul ruso-georgian, Rusia şi-a consolidat prezenţa militară în Abhazia şi Osetia de Sud. De asemenea şi-a intensificat contactele cu Ucraina şi Moldova, care nu fac parte din Organizaţia Tratatului pentru Securitate Colectivă, iar luna viitoare preşedintele Medvedev are planificată o vizită la Baku.

Este evident că Kremlinul vrea să valorifice pauza din procesul de extindere a NATO, mai ales că Ucraina şi Georgia sunt mai departe de aderarea la Alianţă decât erau în 2008. Pe de altă parte şi preşedintele american Barack Obama, spre deosebire de predecesorul său republican, are un interes scăzut în combaterea influenţei Rusiei în fostele republici sovietice.

Este adevărat că totuşi marile puteri din Occident şi-au exprimat îngrijorarea faţă de tendinţa Rusiei de a-şi consolida poziţiile strategice din imediata lor apropiere. Îngrijorările au vizat mai ales natura voluntară a noilor acorduri încheiate cu Rusia. Ucrainenii au acceptat să prelungească contractul de închiriere a portului Sevastopol în schimbul unei subvenţii substanţiale, iar armenii au primit din partea Rusiei o garanţie sigură de securitate atât de importantă pentru o ţară izolată strategic.

Este important însă faptul că pauza în extinderea NATO este rezultatul schimbărilor care au avut loc în statele candidate la aderare, nu al vreunui târg cu Rusia. În Ucraina, de exemplu, odată cu schimbarea guvernului s-a înregistrat şi o reevaluare a strategiei de aderare, iar Georgia a recurs la forţă într-una din provinciile sale separatiste, provocând un război cu Rusia. De asemenea, în interiorul NATO şi UE se făcea simţit sentimentul de „suprasaturare”, chiar înainte ca criza mondială să afecteze SUA şi Uniunea Europeană. Este clar însă că nici NATO şi nici UE nu se vor mai extinde în viitorul apropiat.

Ceea ce înseamnă că Rusia ar avea mai puţine obstacole în a-şi asuma rolul râvnit întotdeauna – cel de principal garant al securităţii în spaţiul fost sovietic. Dacă totuşi Rusia intenţionează să-şi asume acest rol va trebui să-şi revadă politica din una negativă - îndreptată împotriva NATO şi împotriva desfăşurării trupelor americane, într-una pozitivă - de prevenire şi rezolvare a conflictelor.

Prin extinderea garanţiilor sale faţă de Armenia, Rusia a avertizat indirect Azerbaidjanul să nu se gândească la război ca instrument de rezolvare a problemelor politice din regiune. Acum Rusia ar trebui să convingă autorităţile armene şi azere să ajungă la un acord de pace care a eşuat acum 10 ani. Dacă îi va reuşi acest lucru va demonstra că are capacitatea să menţină pacea şi securitatea în regiune.


Dmitri Trenin este directorul Centrului Carnegie de la Moscova. Fiul său, Andrei, este expert independent pe probleme de securitate şi energetice. Opiniile exprimate în acest comentariu aparţin autorilor şi nu reflectă obligatoriul pe cele ale RFE/RL.
XS
SM
MD
LG