Linkuri accesibilitate

Despre valori


Un adevăr care se vede cu ochiul liber, acela că degringolada social-economică e o prelungire firească a crizei morale, a inexistenţei a unor valori şi principii care să stăvilească egoismul, aberaţia şi frauda.


Zilele astea preşedintele interimar Ghimpu a făcut o declaraţie foarte importantă pe care însă nu sînt sigur că mulţi au reţinut-o: „Atîta timp cît n-o să mergem după nişte oameni care promovează valori, nu ambiţii personale, n-o să ieşim din criza social-economică”.

Declaraţia lui Mihai Ghimpu confirmă un adevăr care se vede cu ochiul liber, acela că degringolada social-economică e o prelungire firească a crizei morale, a inexistenţei, dincolo de legislaţia aparent perfectă, a unor valori şi principii care să stăvilească egoismul, aberaţia şi frauda. E simptomatic faptul că un om ajuns în vîrful piramidei politice constată aceeaşi stare dezolantă pe care noi, simplii muritori de pe palierul cotidianului, o vedem déjà 20 de ani.

Dacă declaraţia lui Mihai Ghimpu e un reproş, atunci, în mod cert, acesta trebuie adresat în egală măsură atît clasei politice, cît şi cetăţenilor simpli. Am creat, în ultimele două decenii, o societate debusolată şi dezagregată, care în ciuda faptului că e democratică, e compusă din indivizi dezinteresaţi de solidaritate şi de asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni. Am avut aici mai mereu politicieni care au încercat să dirijeze/ să ajute economia de piaţă.

Or, economia de piaţă nu trebuie ajutată de guvernanţi şi nici mulată pe un scop unic al societăţii formulat de conducători. Într-o economie de piaţă viabilă, oamenii cu valori diferite coexistă în mod paşnic nu doar pentru că se ignoră, ci şi întîi de toate fiindcă se ajută reciproc prin schimbul de competenţe şi resurse.

Să luăm un caz pe care eu unul l-am întîlnit frecvent. Merge omul la o piaţă să-şi vîndă fructele. Plăteşte taxa şi începe să-şi vîndă marfa la un preţ puţin mai mic decît al altora. Şi imediat, ca la comandă, apar nişte indivizi care îl intimidează sau îl obligă să le vîndă lor toată producţia şi să plece. O fi asta un comportament bazat pe onestitate, pe nişte valori ireproşabile şi pe respectul legii? Să fim serioşi! Or, se ştie: dacă nu falsificăm concurenţa, preţul poate să scadă pînă la minimumul pe care îl propune acel om.

Am fost bombardaţi două decenii cu sloganuri colectiviste de către politicienii autohtoni, dar asta nu ne-a făcut mai solidari şi mai atenţi faţă de cei necesitoşi. Dimpotrivă, multora le-a plăcut că statul îi ia în cîrcă pe săraci, că îi scuteşte pe ei de orice gest de solidaritate.

În definitiv, orice om ajunge să aleagă, la un moment dat, între profitul material şi celelalte valori pe care le împărtăşeşte. E clipa adevărului, cînd bunul-simţ se pomeneşte faţă-n faţă cu dorinţa arzătoare de a acumula bunuri. Şi nici sistemele politice mai eficiente decît cel din Moldova actuală nu pot aboli responsabilitatea personală. Acolo însă despre valori se vorbeşte şi se discută mai mult ca la noi încă din grădiniţă.
XS
SM
MD
LG