Linkuri accesibilitate

Reportaj din Fîrlădeni și Bozieni unde ediii comuniști se confruntă cu alegerea între disciplina de partid și cea de funcționar de stat.

Mai mulţi primari comunişti şi-au făcut zilele acestea, inclusiv prin intermediul presei, publică intenţia de a boicota referendumului din 5 septembrie. Cum va funcţiona boicotul în practică? Două exemple.

Situat la 35 de km. de Chişinău, satul Fîrlădeni din raionul Hînceşti, cu aproximativ 1 mie de locuitori, este o localitate în care campania pro referendum abia dacă a ajuns. În schimb, pe strada centrală a satului, pe un panou cu anunţuri publice cineva a avut grijă să lipească ediţia din 17 august a ziarului Moldova Suverană ce abundă în îndemnuri de a nu participa la referendum, inclusiv unul formulat de liderul comunist Vladimir Voronin.

Pavel Barbos
Primarul Pavel Barbos, care la locale a candidat pe listele PCRM, spune că nu ştie cine a afişat ziarul pe panoul din faţa Casei de cultură. El recunoaşte totuşi că nu crede necesar plebiscitul şi că acesta putea fi evitat dacă alianţa, spune primarul, ar fi acceptat ideea comuniştilor de a modifica constituţia în legislativ, şi nu prin referendum. Îl întreb ce să înţelegem prin boicotul anunţat referendumului de partidul comuniştilor pe care îl susţine.

Pavel Barbos: „Consiliul local a primit hotărîrea că boicotează. Asta nu înseamnă că satul boicotează. Pe teritoriul satului va fi secţie de vot, este constituit biroul electoral. Deci, noi nu punem piedică referendumului. Şi nici nu-i omenesc să faci aşa ceva. Părerile sunt diferite şi trebuie să le dăm oamenilor voie să-şi spună punctul de vedere. Nimeni nu-i apasă pe oameni să meargă sau nu la referendum.”

O mătuşă care face curat în primărie crede totuşi că lumea are mai multe motive să evite referendumul, decît să-l aştepte: „Lumea zice că nici la alegeri n-o să iasă, nu tocmai la referendum. O grămadă de bani -30 de milioane – o să cheltuie, mai bine ar face case la sinistraţi. Şi vedem la televizot cum se sfădesc între ei – îs într-o alianţă şi nu ştiu pe cine să pună preşedinte. Mai bine îl lăsau pe cel ce a fost. Dacă n-are voie, ce n-o putut pune vreunul tot de la comunişti.”

Fîrlădeni este o localitate ce lasă impresia că se dezvoltă cu paşi rapizi – pavaje moderne în faţa instituţiilor publice, scrînciobe şi bănci pentru odihnă în scuarul din faţa casei de cultură - totul graţie unui primar harnic şi gospodar îmi spune un trecător. Îl întreb cum va proceda dacă acest primar demn de respect îi va sugera să nu meargă la referendum: „Da ce are primarul cu mine? Na-ţi-o bună. Eu am nevoie de preşedinte. Da primarul… este tare bun. Îi în partid, dar e tare bun.”

Zinaida Dubceac
Pe drum spre Chişinău, am făcut un popas şi în satul Bozieni, al cărui edil la fel ar urma să boicoteze referendumul, dacă e să credem unele instituţii de presă de la Chişinău. Primarul Zinaida Dubceac ne asigură de contrariu: “Sunt funcţionar şi nu pot să boicotez. Nu poţi să nu participi la aşa eveniment – toate au loc în primărie – aici se constituie birouri electorale, aici se hotărăsc toate. E cam complicată situaţia. O să vedem.”

Ca între ciocan şi nicovală – aşa descrie situaţia în care se află edilul de la Bozieni. Oamenii, în schimb, par mai hotărîţi - chiar şi cei cu simpatii de stînga.

“Da de ce să nu ne ducem – mergem neapărat. Preşedintele trebuie ales de popor, nu ei între dînşii să-l aleagă.”

“Iată şi eu, şi dumneaei, şi dumneavoastră să mergem, să spunem glasul poporului.”
XS
SM
MD
LG