Linkuri accesibilitate

„Atunci poate că Moldova nu este o ţară normală.”


Coperta cărții semnate de Effraim Zuroff

Coperta cărții semnate de Effraim Zuroff

Un interviu cu Effraim Zuroff (Centrul Simon Wiesenthal din Israel).


Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal, despre lecţiile cazului Cibric: „Poate că Moldova nu este o ţară normală”
.

La mai bine de o jumătate de an de când preotul Cibric şi enoriaşii lui au devastat menora în centrul Chişinăului, acţiunea antisemită a dispărut din atenţia publicului moldovean, dar n-a fost uitată de aceia pe care antisemitismul îi îngrijorează zi de zi.

Printre ei este dr. Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal. Meseria lui este de a da de urma ultimilor criminali din vremea Holocaustului care se mai ascund prin diferite ţări ale lumii, dar şi de a atrage atenţia asupra urii împotriva evreilor aşa cum se manifestă în zilele noastre.

După incidentul distrugerii menorei de la Chişinău, dr. Zuroff a protestat ferm nu doar împotriva acţiunii antisemite propriu-zise, ci şi împotriva consecinţelor ei: preotul Cibric a fost amendat cu 600 de lei, o sancţiune pe care dr. Zuroff a numit-o la vremea aceea ridicolă”.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat prin telefon de la Ierusalim săptămâna aceasta, cercetătorul israelian de origine americană ne-a explicat de ce nu este mulţumit cu amenda plătită de preotul Cibric.

Efraim Zuroff: Cred că (această pedeapsă) transmite un mesaj foarte negativ. Anume, că poţi recurge la violenţă ca să înlături un simbol al unei alte religii şi să-l înlocuieşti cu altceva, iar singura consecinţă este că plăteşti o amendă. O asemenea pedeapsă demonstrează simpatie pentru cei care au făcut un lucru atât de oribil şi face comunitatea evreiască din Moldova mult mai vulnerabilă.”

Europa Liberă: Unii moldoveni spun că fapta preotului Cibric a fost urâtă, dar pe de altă parte poate că amplasarea menorei în centrul Chişinăului a fost un gest prea îndrăzneţ, poate chiar provocator. Ce le răspundeţi?

Efraim Zuroff: Le-aş spune că este o situaţie destul de tristă. Dacă nu poţi amplasa o menoră, un simbol care este prezent în public în timpul festivalului hanukka în toată Europa, în toată America de Nord, în America de Sud, în orice ţară normală. Atunci poate că Moldova nu este o ţară normală.”

Europa Liberă: Există diferenţe între felul cum se exprimă antisemitismul în Europa de vest şi în cea răsăriteană?

Efraim Zuroff: Cred că există diferenţe foarte semnificative. În Europa de vest sunt trei grupuri responsabile de antisemitism: comunităţile musulmane, extrema dreaptă şi extrema stângă. În Europa de vest de astăzi se poate spune că în linii mari antisemitismul nu mai este îndreptat împotriva individului, a evreului, şi nici împotriva religiei iudaice în sine. În cea mai mare parte, dar nu integral, antisemitismul vest-european este îndreptat împotriva Israelului. El încearcă să de-legitimizeze statul Israel, ca şi cum evreii n-ar avea acelaşi drept ca alte popoare să-şi întemeieze un stat propriu.

Dar în Europa de est, cu excepţia Rusiei nu există comunităţi musulmane importante şi nici extremă stângă, aşa că rămâne extrema dreaptă. Şi foarte adesea ea este continuatoarea grupărilor fasciste şi antisemite din Europa de est dinainte celui de-al doilea război mondial, în anii 20 şi 30 ai secolului trecut. Un alt lucru interesant este că temele care provoacă antisemitism în Europa de est sunt chestiuni legate direct de Holocaust: judecarea colaboratorilor locali ai naziştilor şi mai ales restituirea (proprietăţilor). Este un lucru ciudat, pentru că în restul lumii cunoaşterea Holocaustului şi sensibilitatea la această temă, care au sporit considerabil în ultimele două decenii, ajută într-un fel la combaterea antisemitismului, producînd un fel de „imunizare” la antisemitism – dar în Europa de est este tocmai pe dos, chestiunile legate de Holocaust generează antisemitism.

O explicaţie este amploarea şi specificul colaborării cu naziştii în Europa de est, unde colaboratorii locali au fost implicaţi activ în masacre, cu excepţia Poloniei şi într-o mare măsură a Serbiei. Cu alte cuvinte, acestea sunt chestiuni pe care Europa de est nu şi le-a asumat. Şi în loc să se confrunte cu propriul trecut, în loc să recunoască crimele oribile şi rolul jucat în acele crime de colaboratorii locali, est-europenii fac tot ce pot pe de o parte să minimalizeze şi să ignore acele crime, iar pe de altă parte să creeze o falsă echivalenţă între crimele comunismului şi cele ale nazismului.”

Europa Liberă: Europa de est se îndreaptă acum spre vest – prin extinderea Uniunii Europene. Credeţi că acest proces ar putea ajuta la combaterea antisemitismului? Vă puneţi speranţe în această integrare?

Efraim Zuroff: Mi-aş pune speranţe dacă UE s-ar fi asigurat că ţările care aderă, noii membri, adoptă în mod total şi profund valorile occidentale. Dar dacă ţările respective nu fac acest lucru, iar în opinia mea n-au făcut-o, mai ales în cazul ţărilor baltice, dar şi al altora – care mai este rostul? Chestiunea democraţiei, a atitudinii faţă de minorităţi, faţă de Holocaust ş.a.m.d. sunt probleme foarte importante, iar eu nu am deloc sentimentul că s-au făcut în această privinţă suficiente analize şi investigaţii înainte ca ţările cu pricina să fie primite în Uniune ca membri cu drepturi depline.

Nu poate exista comparaţie între situaţia din vestul şi cea din estul Europei. Europa de vest şi-a asumat trecutul. Sigur, există motive numeroase pentru absenţa acestei asumări în estul Europei. Fără îndoială, ocupaţia şi dominaţia comunistă din est a împiedicat populaţia regiunii să se confrunte în mod onest cu propria istorie. Numai că au trecut deja 20 de ani de la căderea comunismului şi aproape 20 de la dezmembrarea Uniunii Sovietice, iar eu speram ca în acest răstimp să se facă mai mult.

Dimpotrivă, asistăm la încercări de a crea o falsă simetrie între crimele comunismului şi ale nazismului, de pildă prin promovarea Declaraţiei de la Praga, din iunie 2008. Cu tot respectul şi simpatia mea pentru victimele crimelor comunismului şi cu toată credinţa mea că autorii acelor crime trebuie aduşi în faţa justiţiei, trebuie să spun că crimele comunismului nu sunt acelaşi lucru cu Holocaustul. Iar orice încercare de a pune semnul egalităţii între ele este de fapt încercarea de a ascunde realitatea, adevărul despre ce s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial în estul Europei.




*Interviul a fost realizat de Mircea Ţicudean. Detalii despre ultima carte a lui Efraim Zuroff, „Operation Last Chance”, care se ocupă mai ales de criminalii est-europeni din vremea Holocaustului, ca şi de rezervele est-europenilor de a se confrunta cu trecutul de colaborare cu naziştii, puteţi găsi în limba engleză la adresa
www. operationlastchance.com.
XS
SM
MD
LG