Scandalul privind corupţia dintr-o serie de instituţii de stat şi practicile mafiote pare să fi confiscat agenda publică din Moldova. Dezvăluirile făcute de un fost consilier prezidenţial, secondat de un grup de oameni de afaceri, la adresa magnatului Vlad Plahotniuc, sunt întoarse pe toate feţele de ziarişti şi provoacă nelinişti în opinia publică. Scandalul de acum ne aminteşte de alte campanii „anti-mafie”, întruchipate de personaje ca generalul Alexei, terminate însă în coadă de peşte. Ce şanse există ca actuala iniţiativă să nu fie un alt foc de paie sau o acţiune de „unică folosinţă”, cu iz electoral?
Deocamdată, primul care s-a manifestat în raport cu aceste dezvăluiri a fost omul de afaceri vizat. Plahotniuc i-a dat în judecată pe Mocanu şi pe câţiva membri ai grupului său. Controversatul „mogul” a acţionat în justiţie şi două televiziuni de ştiri, private, din Chişinău – o mişcare categoric eronată pentru cineva care se consideră inocent. A te pune cu presa înseamnă a intra în război cu opinia publică. La rândul lor, liderii Alianţei de guvernământ au reacţionat în funcţie de „locul” ce li s-a rezervat în „rechizitoriul” grupului justiţiar. Marian Lupu a garantat pentru cumsecădenia numitului om de afaceri şi a admis că în spatele acestei campanii s-ar afla unul dintre principalii săi contracandidaţi la prezidenţiale din cadrul Alianţei. Serafim Urechean a folosit o expresie de efect, afirmând că Mocanu a rămas „consilierul pentru misiuni speciale al lui Voronin”, că face în continuare jocul comuniştilor. Vlad Filat şi Mihai Ghimpu ezită, deocamdată, să se implice. Premierul consideră că este vorba de o „reglare de conturi” în sfera businessului şi a declarat că numai instituţiile de resort ar putea face lumină în această afacere… Ce spun instituţiile?
Acum doua zile, într-o conferinţă de presă, procurorul general a pus sub semnul întrebării credibilitatea lui Sergiu Mocanu, vorbind de nişte motive personale ale acestuia, de interese ascunse etc. Dl Zubco a făcut declaraţii politice, a încercat să apere Alianţa de guvernământ, dar nu a promis nici o anchetă, nici o verificare a faptelor expuse, ceea ce nu are cum să nu trezească nedumeriri. Chiar dacă informaţiile prezentate de grupul Mocanu ar fi exagerate sau nu pe deplin veridice, amploarea acestor dezvăluiri în mod normal ar trebui să alerteze organele abilitate, întrucât este vorba, în acest scandal, de întreprinderi şi firme cu un capital de sute de milioane de euro. Este, până la urmă, o problemă de siguranţă naţională, care însă nu anulează prezumţia de nevinovăţie individuală, stipulată prin lege.
În Moldova avem corupţie fără corupţi, exact ca pe timpul regimului Voronin. Dacă instituţiile statului refuză să cerceteze nişte abuzuri de proporţii, cetăţenii se pot întreba: „De ce să-i mai votăm pe politicienii din Alianţă? Pentru că îi iubeşte Europa? Degeaba se laudă coaliţia liberal-democrată că aduce bani în ţară, de vreme ce nu există nici o garanţie că aceşti bani nu vor alimenta aceeaşi „hidră” cu multe capete, hidra corupţiei care s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani şi a prosperat sub guvernarea comunistă.” Guvernările se schimbă, dar reţeaua intereselor oculte rămâne nezdruncinată. Nu există democraţie fără stat de drept. Acum, în prag de alegeri, este în interesul Alianţei să ia atitudine faţă de pericolele semnalate, pentru ca Moldova să nu ajungă în braţele unor falşi salvatori, comunişti sau de altă culoare, care să exploateze exasperarea oamenilor în faţa ineficienţei statului, instaurând o „ordine” de care am prefera să nu ne mai aducem aminte niciodată.
