Linkuri accesibilitate

Între nr.5 și nr.22 - trauma și absurdul războiului în literatura americană


Gabriel Pleșea

Gabriel Pleșea

Recenzie a volumului ”Scriitori americani contemporani” de Gabriel Pleșea

Una dintre cele mai citite cărţi din fondul Bibliotecii Municipale Bogdan Petriceicu Hasdeu din Chişinău este volumul de corespondenţe şi cronici Scriitori americani contemporani, aparţinînd lui Gabriel Pleşea, un scriitor roman care de cîteva decenii locuieşte în Statele Unite ale Americii. Volumul lui Gabriel Pleşea a fost consultat de sute de cititori, dornici să afle mai multe lucruri despre ce se mai întîmplă astăzi în literature americană contemporană.

O temă comună a unora dintre cele mai citite romane sau cărţi de povestiri din literatura contemporană, aparţinînd unora dintre cei mai influenţi romancieri americani contemporani ca Norman Mailer, William Styron, Kurt Vonnegut sau Joseph Heller este ridiculizarea războiului şi prezentarea inutilităţii şi absurdităţii acestuia. Gabriel Pleşea arată că există o corespondenţă foarte clară, în cazul unor dintre ei, între biografia lor şi romanele pe care le-au scris. Astfel, autorul relevă că punctul de plecare al romanului Abatorul Nr.5 ar trebui căutat în biografia lui Kurt Vonnegut, care a fost luat prizonier de către fascişti şi, într-o bună zi, a descoperit că „ Dresda nu mai era şi sub dărîmături zăceau o sută treizeci de mii de cadavre.” Gabriel Pleşea conchide că, dacă Kurt Vonnegut nu ar fi avut experienţa „căutării morţilor sub ruine”, poate că nu ar fi scris acest roman. Ceea ce a trăit, însă, în acele momente, a purtat cu el întreaga viaţa, ca, ulterior, să devină materie de roman.

Un lucru similar s-a întîmplat şi cu William Styron. Povestirile pe care le-a adunat în volumul Random House au fost modelate de nişte experienţe personale răvăşitoare, în care trauma războiului se suprapune peste pierderea unor oameni apropiaţi şi foarte dragi la zeci de mii de kilometri distanţă de zona unde se duceau luptele.

Dincolo de aceste similitudini, un alt lucru care-i uneşte pe scriitorii americani este atitudinea lor antimilitaristă. Această atitudine o împărtăşeşte Norman Mailer în romanul său de debut Cei goi şi cei morţi, descriind o unitate militară uitată în hăţişurile unei insule japoneze, luptînd cu un inamic invizibil, dar şi Joseph Heller în Chichiţa nr. 22 care arată foarte limpede, observă Gabriel Pleşea, cum „ misiunile de luptă se transformă în adevărate escapade de contrabandă cu ţigări, cu bumbac, şi cu alte „articole de consum sau în victorii galante.” Plecînd de la identificarea acestei atitudini, Gabriel Pleşea ajunge să vorbească despre tradiţia umanistă în literatura americană contemporană.

Başca asta, volumul mai curpinde şi o serie de portrete foarte pătrunzătoare ale unor mari scriitori americani, ca Arthur Miller, Edward Albee, John Updike sau Toni Morrison. Dar şi o incursiune foarte utilă în cele mai tinere generaţii de scriitori. În cel din urmă caz, Gabriel Pleşea vrea să ne arate că motivaţiile care-i fac pe noii scriitori americani să scrie, nu se deosebesc prea mult de motivaţiile pe care le aveau colegii lor mai în vîrstă şi cu mult mai celebri. Chiar dacă aceştia nu mai vor neapărat să schimbe lumea din jur, vor, totuşi, să se schimbe pe ei înşişi şi să transforme literatura într-un instrument de evoluţie spirituală.
XS
SM
MD
LG