Şi anul acesta s-a comemorat în Germania aniversarea ridicării zidului din Berlin. La ceremoniile din capitala Germaniei a participat primarul guvernator al landului Berlin, Klaus Wowereit care a depus o coroană de flori acolo unde pînă-n 1989 se afla acest monument al divizării Germaniei.
Una din cauzele oficiale invocate de către autorităţile RDG-iste în 1961 pentru ridicarea zidului a fost, stoparea infiltrării din vest a agenţilor imperialişti. Cauzele reale însă au fost altele, şi anume încercarea de a stopa fluxul est-germanilor care profitau de regimul special al oraşului Berlin şi care preferau să se stabilească în partea occidentală. După crearea celor două state germane în 1949, partea răsăriteană a trecut imediat la fortificarea frontierei de stat.
Trecerile ilegale erau drastic pedepsite. La 13 august 1961, autorităţile RDG-iste au blocat cu sîrmă ghimpată - importată din România - trecerile dintre sectorul occidental şi răsăritean al oraşului Berlin. Ulterior a fost ridicat zidul propriu zis din beton, care avea o lungime de 155 de km. Potrivit istoricilor între anii 1961 şi 1989 au murit 136 de persoane care au încercat să treacă zidul despărţitor.
Mai mulţi studenţi vest-berlinezi au înfiinţat în 1962 o organizaţie clandestină care a ajutat numeroase persoane să fugă din est. Unul dintre cei care a activat într-o astfel de de organizaţie a fost şi Detlef Girrmann. Într-un interviu difuzat de postul naţional de radio din Germania, Girrmann a spus că această organizaţie a reuşit să scoată din RDG, cu paşapoarte false, între 500 şi 600 de persoane.
Ulterior organizaţia a încercat să mai scoată oameni prin canalele oraşului şi mai tîrziu şi prin ţările scandinave.
O stradă din Berlin va primi acum numele ultimei victime a grănicerilor est-germani. Este vorba despre Chris Gueffroy, în vîrstă de 20 de ani, ucis în februarie 1989, în timp ce încerca să escaladeze zidul.
Una din cauzele oficiale invocate de către autorităţile RDG-iste în 1961 pentru ridicarea zidului a fost, stoparea infiltrării din vest a agenţilor imperialişti. Cauzele reale însă au fost altele, şi anume încercarea de a stopa fluxul est-germanilor care profitau de regimul special al oraşului Berlin şi care preferau să se stabilească în partea occidentală. După crearea celor două state germane în 1949, partea răsăriteană a trecut imediat la fortificarea frontierei de stat.
Trecerile ilegale erau drastic pedepsite. La 13 august 1961, autorităţile RDG-iste au blocat cu sîrmă ghimpată - importată din România - trecerile dintre sectorul occidental şi răsăritean al oraşului Berlin. Ulterior a fost ridicat zidul propriu zis din beton, care avea o lungime de 155 de km. Potrivit istoricilor între anii 1961 şi 1989 au murit 136 de persoane care au încercat să treacă zidul despărţitor.
Mai mulţi studenţi vest-berlinezi au înfiinţat în 1962 o organizaţie clandestină care a ajutat numeroase persoane să fugă din est. Unul dintre cei care a activat într-o astfel de de organizaţie a fost şi Detlef Girrmann. Într-un interviu difuzat de postul naţional de radio din Germania, Girrmann a spus că această organizaţie a reuşit să scoată din RDG, cu paşapoarte false, între 500 şi 600 de persoane.
Ulterior organizaţia a încercat să mai scoată oameni prin canalele oraşului şi mai tîrziu şi prin ţările scandinave.
O stradă din Berlin va primi acum numele ultimei victime a grănicerilor est-germani. Este vorba despre Chris Gueffroy, în vîrstă de 20 de ani, ucis în februarie 1989, în timp ce încerca să escaladeze zidul.
