Linkuri accesibilitate

Doi ani după războiul cu Georgia, Rusia își manifestă sprijinul pentru Abhazia și Oseția de Sud


Duminică la Gori, la aniversarea a doi ani de la războiul ruso-georgian
Duminică la Gori, la aniversarea a doi ani de la războiul ruso-georgian

Analiştii cred că Statele Unite şi Uniunea Europeană nu pot influenţa politica Rusiei în Georgia.


Preşedintele rus, Dmitri Medvedev a vizitat duminică regiunea separatistă georgiană Abhazia la cea de-a doua aniversare a războiului ruso-georgian de cinci zile. În pofida unui armistiţiu mediat de Franţa, mii de militari ruşi rămân în Abhazia şi Osetia de Sud, provincial separatistă georgiană unde a izbucnit războiul.

Cu doi ani în urmă, în noapte de 7 spre 8 august 2008, armata georgiană a bombardat capitala Osetiei de Sud, Ţhinkvali şi a preluat pentru scurt timp controlul în oraş după zile de ciocniri sporadice cu forţele separatiste şi ani de tensiuni tot mai mari între Georgia şi Rusia. Războiul s-a încheiat cinci zile mai târziu şi s-a soldat cu înfrângerea georgienilor de către armata rusă, recunoaşterea de către Moscova a independenţei Osetiei de Sud şi Abhaziei.

Preşedintele rus a vizitat ieri Abhazia pentru prima dată de la război. Dmitri Medvedev a spus că decizia de a recunoaşte independenţa republicilor separatiste georgiene după ce partea militară a conflictului se consumase nu a fost uşoară, dar timpul a arătat că a fost corectă.

Criticii spun că cele două regiuni au devenit în realitate tot mai dependente de Rusia. 99 % din bugetul Osetiei de Sud se formează din alocaţiile ruseşti.

Preşedintele rus a promis duminică noi ajutoare economice celor două regiuni, după ce anul trecut, la prima aniversare, premierul rus, Vladimir Putin anunţa tot la Suhumi că Rusia va construi baze militare permanente în cele două regiuni.

În oraşul georgian Gori ocupat de forţele ruse în perioada războiului din 2008, evenimentul şi victimele au fost comemorate duminică prin aprinderea de lumânări în piaţa centrală a localităţii. Zeci de mii de georgieni s-au refugiat din calea ostilităţilor în 2008, când satele lor situate în Osetia de Sud au fost distruse.

Într-o localitate pentru refugiaţi construită de autorităţile georgiene puţini mai cred că se vor mai putea întoarce vreodată. Inginerul Vladimir Zangaladze care fugise împreună cu familia din satul Kekhvi crede că Rusia se pregătise de invazie cu ani înainte. „Dacă n-ar fi urmărit alungarea georgienilor din Osetia de Sud, nu ar fi ras de pe faţa pământului satele Kekhvi, Tamarasheni, Achabeti, toate localităţile din defileul Didi Liakhvi. Ce vină aveau cei din Kekhvi că Rusia nu era de acord cu politica Georgiei sau nu îi era pe plac preşedintele?”, se întreabă Zangaladze.

Peste graniţă, în Osetia de Sud, un militar rus bate un ţăruş în pământ pentru un nou gard de sârmă ghimpată. Mii de militari ruşi rămân în republicile separatiste georgiene, încălcînd armistiţiul negociat de Franţa pentru încheierea războiului. În afară de garduri despărţitoare, Rusia construieşte clădiri noi la Ţhinvali după ce promisese ajutoare masive pentru reconstrucţie.

Dar un locuitor al oraşului, Grigory Dzasokhov, care se adăposteşte cu familia într-un cort lângă casa distrusă este pesimist. „Banii alocaţi pentru construcţie dispar ca apa în nisip”, spune Dzasokhov.

În ultimii doi ani, numai trei ţări au urmat exemplul Rusiei recunoscînd independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei: Nicaragua, Venezuela şi mica insulă Nauru. În ciuda dezacordului occidental faţă de decizia Rusiei şi sprijinului pentru integritatea teritorială a Georgiei, analiştii cred că Statele Unite şi Uniunea Europeană nu pot influenţa politica Rusiei în Georgia, iar Georgia însăşi nu mai poate încerca să-şi reîntoarcă cele două regiuni separatiste.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG