Jurnalistul Houshang Asadia fost închis de două ori, mai întâi în vremea vechiului regim, al Sahului Pehlavi, iar apoi în Republica Islamică Iraniană proclamată în 1979. Ziaristul în vârstă de 59 de ani trăieşte acum la Paris, în exil, şi a publicat o carte „Scrisori către torţionarul meu”. Într-un interviu, corespondenta Europei Libere, Golnaz Esfandiari l-a întrebat pe fostul disident iranian care a fost diferenţa dintre închisorile vechiului regimului şi celui nou?
Fiind închis pe vremea regimului Şahului Pehlavi, Houshang Asadi spune că nu a fost torturat şi că doar o singură dată a primit o palmă. Jurnalistul îşi aminteşte însă de torturile la care a fost supus în repetate rânduri în închisorile Republicii Islamice Iraniene.
Houshang Asadi aminteşte episodul din vara anului 1975, cînd şi-a scos puloverul pentru a-l da lui Ali Khamenei, care îngheţa de frig. Strângându-l în braţe, liderul spiritual iranian i-a promis că atunci când Islamul se va extinde nicio lacrimă nu se va vărsa. Or, spune Asadi, acum când Ali Khamenei a devenit un om influent, din contra, au loc tragedii fără precedent în istoria Iranului.
Jurnalistul vorbeşte şi despre fostul său torţionar, „fratele Hamid”, cel care într-un final l-a făcut să depună mărturii false că ar fi fost agent al serviciilor secrete britanice şi ruse. Asadi spune că cel mai greu a suportat torturile psihice, or cele fizice au dispărut odată cu timpul. Mai mulţi ani după eliberarea sa, Asadi a aflat că cel care l-a torturat, adică „fratele Hamid”, a devenit ambasadorul Iranului în Tadjikistan.
Astăzi, spune Houshang Asadi, în Iran sunt utilizate aceleaşi metode de tortură ca şi în anii ’80 dar sub alte forme. Însă faptul că mulţi dintre cei arestaţi se fac auziţi chiar şi din închisoare, îl face să creadă că un viitor mai bun este aproape.
