Linkuri accesibilitate

Declaraţia CC al PCRM privind formarea RSSM, adoptată la plenara de sîmbăta trecută, conţine multiple denaturări şi mitologizări, a doua, folosirea în continuare a istoriei în scop politic.


„…Pe drumul luminii, cu Lenin şi Stalin / Robia boierilor crunţi am învins. // Pe noi din izbândă-n izbândă-nainte / Ne duce slăvitul partid comunist”… Aniversarea a 70-cea, astăzi, a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a felicitat întreg poporul cu ceea ce consideră că a fost – acum şapte decenii – „adevărata restabilire a statului moldovenesc…” Despre semnificaţia acestui eveniment şi despre multele zile de renaştere ale statului Republica Moldova vom vorbi astăzi cu dl doctor în istorie Octavian Ţîcu.

Europa Liberă: Domnule Ţîcu, Moldova Sovietică, plaiul nostru’n floare – cum se cânta în imnul de până la 91 – ar fi împlinit astăzi, alături de alte republici surori, 70 de ani. Istoria a decis însă altfel… Din punctul Dumneavoastră de vedere, ce-a fost la sesiunea a VII-a, din 2 august, 1940, a Sovietului Suprem al URSS la care a fost proclamată RSSM: „adevărata restabilire a statului moldovenesc”, aşa cum spune acum PCRM, una din mai multele zile de naştere sau, mai curând de renaştere a actualului stat Republica Moldova, altceva?

Octavian Ţîcu
: Declaraţia Comitetului Central al Partidului Comunistilor, adoptată la plenara de sîmbăta trecută, conţine în sine două componente la care aş vrea să mă refer explicit. Una este referinţa la un fapt istoric cu multiple denaturări şi mitologizări. Este un gen de politică istorică care este în vogă la ora actuală pe întreg spaţiu european. Şi a doua este compenenta polictică, care după menţionarea acestui fapt se indică relativitatea actualei poteri şi posibilitatea unei schimbări în eventualitatea revenirii comuniştilor. Adică, asistăm în continuare la folosirea istoriei în scop politic.

Declaraţia în sine a Comitetului Central al Partidului Comunistilor are cîteva componente care trebuie discutate. Una este legată de continuitatea dintre 2 august 1940 şi acel efort secular care se indică în statalitatea moldovenească – este un fals istoric pentru că de fapt aş vrea să aduc aminte tuturor celor care au trecut prin experienţa sovietică. Data de formare a RSSM nu era considerată 2 august 1940, ci 12 octombrie 1924 şi celebrările datelor de formare a RSSM reieşeau din data de 12 octombrie 1924.

Şi asta are o explicaţie logică. Una este faptul că anul 1924 a constituit un efort al URSS de a construi un plan alternativ la ceea ce se întîmpla atuci în România, un plan alternativ de construcţie identitară şi culturală a moldovenilor, între ghilimele fiind spus. Iar a doua explicaţie - pentru că data de 2 august 1940 este deranjantă şi era deranjantă pentru ideologia sovietică din perspectiva faptului că venea în urma unui pact condamnat de întreaga lume (pactul Ribentrof-Molotov) şi a unui rapt teritorial realizat la 28 iunie 1940.

De aceea marile cerebrări în perioada sovietică se derulau în jurul anului 1924 şi de acolo mergea data de constituire a RSSM. Şi acest lucru nu are nimic în comun cu statalitatea medievală moldovenească. La ea nu s-a făcut referire în acea perioadă. Această referire la perioada medievală a fost rezultatul adaptării istoriografiei sovietice la necesităţile de a justifica acel rapt din 1940.

Europa Liberă: Totuşi, atunci, la 2 august 40, noua RSSM a intrat benevol în URSS. Există vreun document despre vreun referendum, despre vreun mod de calculare a voinţei basarabeanului de a intra, nesilit de nimeni, cu noul său stat în URSS-ul lui Iosif Stalin?


Octavian Ţîcu
: Nu, nu există. Există demersul acelei delegaţii care a fost prezentă şi care a fost citită în cadrul sesiunii. Însă despre un referendum nici nu putea fi vorba – nu intra în practicile sovietice. Ceea ce a urmat – un tipar general valabil şi în cazul statelor baltice - a fost acea voinţă pretinsă exprimată de populaţie prin intermediul acelei delegaţii care a fost prezentă la Moscova la data de 2 august 1940.

Europa Liberă: Omul simplu judecă istoria simplu şi PCRM exploatează acest lucru în recenta sa declaraţie: dacă nu ar fost creată RSSM la 1940, astăzi n-ar fi existat statul independent şi suveran Republica Moldova, care oricum ar fi o variantă mai bună pentru cetăţeni decât statutul unei provincii mai mult sau mai puţin uitată de clasa politică din metropolă… Dv. Ce spuneţi despre acest mod de interpretare, să zicem, popular, a istoriei?


Octavian Ţîcu
: Sigur, noi putem transfera istoria în termenii actuali ai realităţilor de astăzi, dar trebuie să ne uităm la funcţionalitatea acestei statalităţi. Avem noi la ora actuală într-adevăr un stat independent şi suveran? Faptul că este disfuncţional din acest punct de vedere se datorează şi faptului cum a fost concepută această Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Sunt, într-adevăr, surprins de succesiunea falsurilor istorice pe care le conţine declaraţia în sine a CC al PCRM. Mă refer la această dinamică şi dezvoltare calitativă, dezvoltarea în sfera de producţie, cultură, protecţie socială, educaţie, medicină.

Sigur, noi putem să uităm istoria şi să ne referim la anii 1970-80, cînd sistemul sovietic a cunoscut o sanumită stabilitate. Însă ce reprezintă în realitate aceste cifre? Este o comparaţie cu acea perioadă critică în care Basarabia a existat imediat în perioda post belicîă, cu foamete, deportări şi aşa mai departe, pe fondalul cărora, sigur, am asistat la o anumită perioadă de stabilitate. Dar nu ştiu pe cît este de aplicabilă în contextul studiilor recente legate de această „modernizare sovietică” - au scris-o şi ruşii, au scris-o şi Vişnevski, Hanin sau Bierman că cetăţeanul sovietic consuma 23 % din ce consuma un cetăţean occidental sau american. Nemaivorbind de libertatea expresiei, circulaţiei, îndoctrinarea, acest acces la sistemul educaţional care se invocă şi care avea o tentă absolut ideologizată şi îndoctrinată...

Europa Liberă: Dar câtă cunoaştere credeţi, domnule Ţîcu, există în masele largi ale populaţiei, a ceea ce a fost cu adevărat RSSM din perspectiva binelui sau răului pentru oameni?


Octavian Ţîcu
: Partidele politice sunt un producător de bunuri - suntem doar într-o economie de piaţă. Şi atîta timp cît există cerere pentru aceste nostalgii, ele vor fi vehiculate şi Partidul comunist va insista în a le pedala. Pentru că există un segment extrem de extins al populaţiei care a trăit în acea perioadă şi ea se asociază cu timpurile bune ale tinereţii lor, ale stabilităţii şi ale unei securităţi, care pe fondalul haosului pe care l-a adus tranziţia a resuscitat aceste nostalgii. Ele în continuare vor fi speculate. Problema este dacă noi vrem să trăim în continuare cu aceste nostalgii sau dorim să construim altceva.

Europa Liberă: Pentru mulţi, poate o jumătate din populaţia Republicii Moldova, este cam dramatic să le spui că ţara în care s-au născut şi în care au trăit a fost un fel de stat din flori… Ce facem cu ei?


Octavian Ţîcu: Istoria trebuie judecată cu discernămînt. Suntem un spaţiu paradoxal în care istoria continuă să aducă capital politic şi acest lucru face imposibil o referire clară. Trebuie de privit cu discernămînt – ce s-a realizat într-adevăr în perioada sovietică. Eu vă dau un exemplu simplu, absolut abstract, din zona sportului – Lia Manoliu care s-a născut la Chişinău în 1932 şi a devenit campioană olimpică pentru România, trei medalii olimpice pentru România. Păi, ce ar fi fost dacă nu era URSS? Se spunea că am beneficiat de infrastructură, metodologie. Dar s-a furat alternativă unei vieţi libere într-o lume liberă, aşa cum era atunci România, s-a creat un stat aşa cum aţi spus „din flori”, asistat din punct de vedere al etnogenezei de către Stalin, gîndit în cancelariile de la Moscova, Harkov şi Odesa şi care a funcţionat anormal în toată perioada sovietică. De aceea, referinţele de genul celora pe care le face PCRM sunt total nejustificate din punct de vedere istoric...

Europa Liberă: Domnule Ţîcu, vă mulţumim mult pentru acest interviu.
XS
SM
MD
LG