Linkuri accesibilitate

Moldova profundă - Taraclia: oameni și probleme


La Taraclia în august 2009
La Taraclia în august 2009

„Nu mă mai uit la televizor. Pun mîna pe sapă şi vin trudită şi mă spăl şi dimineaţa iară.”


Cercetările sociologice arată că sărăcia este cu atât mai mare, cu cât creşte distanţa de sursele de locuri de muncă şi de servicii, fie că vorbim de educaţie, sănătate, comerţ ori cultură. Dar sociologii susţin, că nu investiţiile în construcţia de drumuri sau de reţele sunt soluţia pentru reducerea decalajelor dintre zonele prospere şi cele sărace, ci mai degrabă dezvoltarea umană. Recent am mers la Taraclia, o zonă specifică, aşa precum o numesc guvernanţii.

De mai mulţi ani cutreier Moldova în lung şi în lat, şi mi-am dat seama că există, de fapt, două Moldove. Prima este Moldova celor care cred în ei înşişi, cred în schimbare, cred în progres. A celor care se implică şi ştiu, că nimic nu este imposibil. În colţul opus avem Moldova blazată, a cetăţenilor second hand, prinşi între telenovele şi meciuri de fotbal, între baruri şi nepăsare, mai mult închişi în găoacea lor. Acum câteva zile am ajuns în cea de-a doua Moldovă, mai exact la Taraclia. Acolo, unde truda traiului de azi pe mîine determină apatia politică a localnicilor. Aici l-am cunoscut pe Ruslan Ţapu, un băiat trecut de 20 de ani. El crede că şomajul tinerilor este o problemă de interes major, mai ales în Sudul ţării.

Ruslan Țapu
Ruslan Ţapu: „Eu de la 16 ani umblu la Moscova. Lucrez, fac un ban să mă îmbrac.”

Europa Liberă: Cu ziua mai mult?

Ruslan Ţapu: „Mă duc la stroică, lucrez la stroică. Şi cu ziua mă mai duc.”

Europa Liberă: Oficial ai carnet de muncă, undeva, într-o organizaţie că te-ai angajat?

Ruslan Ţapu: „Nu, n-am”.

Europa Liberă: Lipsa locurilor de muncă te-a făcut să fugi de aici?


Ruslan Ţapu: „Da.”

Europa Liberă: Cât ai stat la Moscova?

Ruslan Ţapu: „De la 16 ani mă duc. Stau câte un an, câte jumătate de an, câte trei luni de zile.”

Europa Liberă: Şi cum se câştigă pîinea în străinătate?

Ruslan Ţapu
: „Foarte, foarte greu. Te duci, lucrezi o lună-două, jumătate de an nu lucrezi. Pe urmă te amăjesc şi tot vii acasă fără nici un leu.”

Europa Liberă: Acolo eşti un om al nimănui.

Ruslan Ţapu
: „Da, sunt singur.”

Europa Liberă: Te gândeşti să-ţi faci familie?


Ruslan Ţapu: „E greu, e foarte tare greu, e foarte greu.”

Europa Liberă: Te sperie, că va trebui să duci povara întregii familii?

Ruslan Ţapu: „Da-da. Dacă n-o să lucrăm, o să stăm, nimeni n-o să-ţi dea nimic.”

Europa Liberă: Ce e de făcut în actualele condiţii? Voi, tinerii, vă vedeţi viitorul aici?


Ruslan Ţapu: „Nu, nu ştiu.”

Europa Liberă: Acum ce faci tu?

Ruslan Ţapu: „Ieri am venit acasă, stau şi mă odihnesc.”

Europa Liberă: De la Moscova?


Ruslan Ţapu: „Da.”

Europa Liberă: Ai câştigat buni bani?

Ruslan Ţapu
: „Nu prea.”

Europa Liberă: Şi ce faci cu suma câştigată la Moscova?

Ruslan Ţapu: „Ce pot să fac? Cumpărăm de mincare.”

Europa Liberă: Cîte partide sunt în Moldova? Ştii?


Ruslan Ţapu
: „Nu ştiu. Eu nu-s cu politica.”

Europa Liberă: Bun, la 22 de ani trebuie să ştii macar un partid-două. Ia numeşte un partid.


Ruslan Ţapu: „Nu-i ştiu eu pe nimeni.”

- „Ce, nu ştii cine-s acolo?

Ruslan Ţapu: „Am văzut la Moscova pe televizor ce au făcut la Chişinău.”

Europa Liberă: Ce-au făcut?

Ruslan Ţapu
: „Nu-i frumos.”

- „Românii au sărit acolo la bătaie şi au fărmat tot Parlamentul. Iaca ce-au făcut.”

Ruslan Ţapu: „Băteau cu pietre, stricau steclele, se ucideau.”

Europa Liberă: Şi cine-i de vină? Te referi la evenimentele din 7 aprilie 2009?


- „Urechian o pus tot la cale, a spus acolo să fărâme tot. I-o pus pe români la cale acolo să fărâme tot.”

Ruslan Ţapu
: „Aşa am auzit.”

Europa Liberă: Dar adevărul, totuşi, despre 7 aprilie 2009 trebuie cunoscut?


Ruslan Ţapu: „D'apoi cum? Trebuie cunoscut. Cum nu trebuie cunoscut? Nu trebuia să facă aşa ceva. Trebuia să iasă în faţă la oameni, să spună cum şi ce. Să răspundă la întrebări.”

Europa Liberă: Cine trebuia?


Ruslan Ţapu: „Voronin trebuia să iasă.”

- „S-a ascuns.”

Europa Liberă: Cine conduce astăzi cu Moldova?

Ruslan Ţapu: „Când?”

Europa Liberă: Acum.

Ruslan Ţapu
: „Acum? Nu ştiu.”

Europa Liberă: Tu eşti mai tânăr. Ai votat vreo dată?

Ruslan Ţapu: „Nu, nici odată n-am votat.”

Europa Liberă: De ce?

Ruslan Ţapu
: „Nu iubesc să votez pe nimeni.”

Europa Liberă: Nu ai încredere în nimeni?


Ruslan Ţapu: „Nu am încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Tot e rău.


Ruslan Ţapu
: „Tot e rău.”

Europa Liberă: Votul tău se iroseşte.

Ruslan Ţapu: „Eu am încredere în mine, nu în dânsul.”

Europa Liberă: Este adevărat, dar votul tău se iroseşte şi vin la putere, poate, cei pe care tu nu-i doreşti.


Ruslan Ţapu: „Nu vă pot spune nimic.”

Europa Liberă: Da anul ăsta vei merge la referendum?


- „Poate mă voi duce, nu ştiu.”

Europa Liberă: Ştii ce va fi întrebat moldoveanul la referendum?


Ruslan Ţapu
: „Nu, nu ştiu. Da ce va fi întrebat?”

Europa Liberă: Va fi o singură întrebare – Doriţi ca preşedintele Republicii Moldova să fie ales de către Parlament sau de către cetăţeni?

Ruslan Ţapu
: „De către cetăţeni, eu aşa socot.”

Europa Liberă: De ce?


Ruslan Ţapu: „Mai bine lumea să aleagă. De ce să se aleagă ei singuri între dânşii.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie un preşedinte?

Ruslan Ţapu: „Un preşedinte ar trebui să ajute lumea, să ajute tinerii, să nu umble cu hoţiile şi să se ducă să fure.”

Europa Liberă: Dar aveţi televizor? Aveţi radio, aveţi ziare. Tu priveşti televizorul?

Ruslan Ţapu: „Eu mai mult la filme, câte odată mă uit, aşa.”

Europa Liberă: Da informaţii, ştiri, nu te interesează nimic?

Ruslan Ţapu: „Nu. Pe mine nu mă interesează absolut.”

Europa Liberă: De ce?

Ruslan Ţapu: „Eu trebuie să mă duc să muncesc, să-mi fac viaţa mea. Să am grijă de mine şi de părinţii mei şi gata. E greu, e foarte greu.”

*

Doru Petruţi, directorul IMAS, este invitatul Studioului Europa Liberă de la Chişinău. Domnule Petruţi, sper să fiţi de acord, că moldoveneii îşi doresc să trăiască la fel ca şi europenii, dar nu ştiu ce au de făcut pentru a trăi mai bine. După ce am ascultat această poveste, spusă la microfonul Europei Libere de către Ruslan Ţapu, un tânăr de 22 de ani de la Taraclia, ce ne puteţi spune?

Doru Petruți
Doru Petruţi
: „Persoana confirmă un lucru trist şi dureros, care se întâmplă de un an de zile. Şi anume faptul, că cetăţenii Republicii Moldova au un capital social într-o continuă scădere. Ba, aş spune, sondajul din luna mai al IMAS-ului confirmă, că moldovenii au tot mai puţină încredere în instituţii, unde s-a ajuns la un prag aproape de un mic dezastru. Şi vorbesc aici de cote de credibilitate foarte scăzute în principalele instituţii ale statului – Guvern, Preşedinţie, Parlament, Justiţie, care a scăzut cu 14 procente în câteva luni. Dincolo de încrederea în instituţii, chiar şi încrederea în oameni, pur şi simplu, în semenii noştri e într-o continuă scădere.”

Europa Liberă: Bine, dar acest tânăr acolo, la Taraclia, este un om al nimănui.

Doru Petruţi: „Da, pe de altă parte va fi foarte greu să aibă succes, pentru că societăţile de succes sunt acelea, în care capitalul social e folosit şi e la un nivel ridicat. Cu cât ai mai multe relaţii, relaţii în sensul bun al cuvântului, cu cât ai mai mare încredere în ceilalţi, încredere în propria reuşită şi propriul succes, lucrurile bune atrag lucruri bune.”

Europa Liberă: Ce m-a surprins pe mine: el merge, câştigă în Federaţia Rusă nişte bani, revine în Republica Moldova, acolo la Taraclia, şi îi consumă doar pentru de-ale gurii.

Doru Petruţi: „El confirmă, de altfel, o strategie aleasă de foarte mulţi cetăţeni – e vorba de strategii individuale - mai întâi eu, să văd cum mă descurc eu. Ţara dă-o încolo, ea poate să aştepte. Problema este, că cu strategii din astea individuale, fără o viziune de sistem, fără o construcţie raţională şi coerentă a societăţii...”

Europa Liberă: Păi, e vina lui sau e vina sistemului?


Doru Petruţi
: „Tare mi-i, că strategiile astea individuale nu prea pot avea sorţi de izbândă, pentru că ele intră în conflict cu alte strategii individuale şi lucrurile rămân la un nivel destul de basic faţă de alte societăţi, unde traseele de succes sunt destul de bine, mult mai clar conturate. Aici ai foarte multă incertitudini şi lucrurile pe plan personal se transformă şi în planul unei afaceri şi aşa mai departe. Nu trăim într-o societate predictibilă. În sensul că pentru a avea succes trebuie să faci asta, asta şi asta. Deocamdată, intervievatul Dumneavoastră acceptă ideea unei strategii individuale, de moment.”

Europa Liberă: Cea mai simplă.


Doru Petruţi
: „Cred că cea mai la îndemână. Nu e deloc simplă. Nu e simplă. Ba dimpotrivă – e complicată şi dureroasă. Sunt căi, pe care alţii au mers cu zeci de ani în urmă.”

Europa Liberă: Lui îi este frică să-şi creeze o familie.

Doru Petruţi: „Cred că aici e vorba de o călire, care viaţa i-a asigurat-o la o vârstă destul de mică. Şi atunci îşi face un calcul destul de pragmatic.”

Europa Liberă: Dacă ar avea un loc de muncă acolo, la Taraclia, viaţa lui ar fi alta?


Doru Petruţi
: „E complicat de dat un răspuns. Contează şi anturajul şi societatea în care trăieşti, şi alte tipuri de posibilităţi. La vârsta aia nu contează numai să ai un loc de muncă. Contează să ai nişte semeni în jurul tău, cu care să te poţi identifica, cu care să poţi ieşi la o bere, cu care să poţi să faci nişte lucruri.”

Europa Liberă: Să împărtăşeşti aceleaşi idei, aceleeaşi valori, aceleeaşi principii.


Doru Petruţi
: „Exact. Deocamdată lucrurile la nivelul comunităţilor sunt destul de dispersate. Chiar şi eu am fost în localităţi, unde din patru mii de persoane, mai bine de două mii sunt plecate în străinătate.”

Europa Liberă: În străinătate în căutarea unui loc de muncă.


Doru Petruţi: „Şi atunci e foarte greu să construieşti capital social la nivelul unor comunităţi. Pentru că persoanele respective se adună probabil doar la sărbători şi la înmormântări.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, vârsta, studiile, veniturile, condiţiile de locuit şi mai ales mediul de rezidenţă îi împart pe moldoveni, să zic aşa.

Doru Petruţi: „În primul rând, îi împart opţiunile politice.”

Europa Liberă: Şi pentru că a venit vorba despre opţiunile politice, domnule director IMAS, domnule Doru Petruţi, vă propun să ascultăm şi alte opinii ale locuitorilor de la Taraclia. Oameni, cu care am discutat despre viaţa lor de zi cu zi, în plan social şi nu numai.


*
- „Noi am ajuns la sapa de lemn, că eu n-am cu ce trăi în ziua de azi.”

Europa Liberă: Aţi auzit că va fi referendum?

- „Am auzit.”

Europa Liberă: Cine trebuie să aleagă preşedintele?

- „Lumea.”

Europa Liberă: Bine, dar deputaţii în Parlament tot poporul i-a ales.

- „Apoi eu nu cunosc în asta.”

Europa Liberă: Bun, dar aţi votat.

- „Am votat.”

Europa Liberă: Pentru cine?

- „Da nici nu ştiu pentru cine. Nu ştiu. Am uitat de atunci.”

Europa Liberă: Dar acum pentru cine veţi vota?


- „Nu ştiu. Dapoi cine o să fie în partid, o să vedem cine o să fie acolo.”

Europa Liberă: Sunt multe partide. Liberali, liberali-democraţi, democrat, comunist.


- „Nu ştiu.”

Europa Liberă: Ce politicieni mai ştiţi din Moldova?


- „De unde sunteţi?”

Europa Liberă: De la Europa Liberă. Ce politicieni mai cunoaşteţi?


- „O, de la Europa Liberă, să mă vadă măcar toată Europa.”

Europa Liberă: Ce politicieni vă insuflă încredere?

- „Cine a avut voturi mai multe şi eu am dat votul acolo.”

Europa Liberă: Aţi votat pentru comunişti?

- „Vă spun cinstit, era fratele meu în partidul ista şi hai Raia, hai dă un vot. Da ce să spun? Nici nu mi-a luat, nici nu mi-a dat, n-am avut nimica din asta.”

Europa Liberă: Pentru cine aţi votat?


- „Comuniştii. Domnul Voronin o făcut, o mai mărit pensiile la lume, o mai dat salariul la vreme.”

Europa Liberă: Dar acum salariul ce, nu se dă la timp?

- „Dacă nu lucrăm la organizaţii.”

Europa Liberă: Acum pentru cine veţi vota?

La Taraclia în 2009
- „N-am nădejde în nici unul. Că ei „abeşcesc”, toţi „abeşcesc”. Nu ştiu. Ei au scumpit şi benzină, şi mâncarea. Eu mă duc cu o sută de lei, mie nu-mi ajunge. Cu o sută de ruble ce cumpăr eu? Grecica-i scumpă, orezu-i scump, oloiul e scump. Numai lucrez pentru mâncare, da copilul cu ce să-l îmbrac, să-l hrănesc? Unde să mă duc să lucrez? Bun, vara mă duc la prăşit, la cules pepeni, la cartofi, da iarna unde noi să lucrăm?”

Europa Liberă: Cine trebuie să aleagă preşedintele?

- „Da ştiţi, mai popular aşa e, când se alege un preşedinte. Să-l aleagă norodul, poporul, nu?

Europa Liberă: Dar Parlamentul nu tot poporul l-a ales?

- „Ei, da Parlamentul..., eu nu ştiu, vă spun că în politică nu-s tare.”

Europa Liberă: Da aveţi încredere în Parlament, în Guvern?


- „Eu am încredere. Cine are să facă bine la oameni şi are să conducă bine ţara, acela Parlament e bun şi acela preşedinte e bun. Nu-i aşa?”

Europa Liberă: Da cine conduce astăzi Moldova?


- „Până când domnul Filat.”

Europa Liberă: Cîţi politicieni vă insuflă încredere?

- „Ei, nu mai ştim nimica.”
- „Eu ştiu, câţi îs acolo?”

Europa Liberă: Cine e în fruntea ţării? Cine conduce?

- „Oh, da nu ştiu, chiochia nu cunoaşte. Eu îs bătrână.”

Europa Liberă: Nu ştiţi cine-i în fruntea Parlamentului? Cine-i în fruntea Moldovei? Cine-i în fruntea Guvernului?

- „Nu ştiu, mamocica. Nu ştiu. Ce, eu ştiu cine-i?”
- „Ce ştiu eu? Eu ştiu sapa. Să mă duc la deal şi să vin.”

Europa Liberă: Aveţi televizor, aveţi radio, aveţi ziare.

- „Nu mă mai uit la televizor. Pun mîna pe sapă şi vin trudită şi mă spăl şi dimineaţa iară.”
La Taraclia


Europa Liberă: Cum trebuie să fie un şef de stat? Preşedintele ţării cum trebuie să fie?


- „Să aibă lumea unde lucra, să avem unde să facem o capică, să avem unde ţine copii, cu ce să-i ţinem, cu ce să-i îmbrăcăm, cu ce să-i hrănim. Ori să ne apucăm cu furatul, şi să ne ucidem unul cu altul, ori cum?
- „M-am săturat de-amu de toate. Nici aşa, nici aşa.”
- „Ia za vîbora Lupu. Budet vsio oceni horoşo.”
- „Se înţelege, că cu toţi trebuie să aibă limbă comună. O să avem şi gaz şi toate celea. Să aducă în ţara noastră.”
- „Mâ bez Rosii nicto. Rosia nam bâstreie nam pomojet.”
- „Esli budet ugavariti Moscvu, znaciti doljnî bîti compromisî. Cito-to doljnî podeliti. Cito-to dati im. Conecino, scoreie vsevo transnistrii casaetsea.”
- „Cred că Moscova mult influenţează. Conduce Moscova puţin aici.”
- „Trebuie preşedinte de ales şi să fie regulă.”
- „Stăpânul ţării trebuie ales.”
- „Apoi trebuie. Ce, am putere eu să mă duc să aleg?”
- „Mai bine poporul să aleagă. Cum iaca şi în Rusia, poporul l-a ales pe Medvedev, aşa şi la noi.”
- „Numai bani cheltuiţi pentru alegeri. Ei mai bine ar ridica pensia.”
- „Ei, prea multe alegeri, prea multe bătăi de cap la oameni, de-acum cu totul ne înspăimântă ce se întâmplă la noi în ţară.”
- „Da cum, să mai facă o dată votare? De unde asta? Se ia din banii şi are să lichideze şi asta pensie, care o avem.”
- „Of, ştiţi, de amu ne-am săturat noi de alegeri.”
- „Probabil, la alegeri. De-acuma preşedintele să-l aleagă. Fiindcă cu alegerile astea aşa de mulţi bani se mai spală, Doamne fereşte.”
- „Ei mai mult se sfădesc, decât fac regulă în ţară.”
- „M-am săturat de-amu de toate. Nici aşa, nici aşa. Greu.”
- „Să nu fie ca să bage politica în bani şi banii în politică trebuie ca preşedintele să-l aleagă poporul.”
- „Poporul să aleagă, da poporul nu prea pricepe ce alege. Băbuţele astea nu pricep nimic.”
- „Ar trebui de popor de ales. Să fie „neitrali”. Să nu fie nici cu unul nici cu altul.”
- „Prezidentom nado vibirati, no tolico ne iz Aliansa.”
- „Eu cred că poporul mai bine o să înţeleagă pe cine să aleagă, decât Parlamentul ista.”
- „Mai bine poporul, se înţelege că. Poporul mai bine, clar lucru.”

*

Domnule Petruţi, propun să ascultăm şi părerea vicepremierului Iurie Leancă, şeful diplomaţiei, care de baştină este şi el de la sudul Moldovei, dar care şi în campania electorală dar şi mai recent, ca membru al Guvernului, uneori îşi face drum şi spre Taraclia, ajungând la locuitorii de aici.

Iurie Leancă
: „Am fost la Taraclia, am încercat să vorbesc cu cetăţenii de acolo, inclusiv în limba majorităţii locuitorilor raionului, în limba bulgară. Din păcate Taraclia şi cu satele din această unitate administrativ teritorială, de altfel aceeaşi situaţie e şi în Autonomia Găgăuză. Există o anumită deosebire de felul, cum sunt percepute lucrurile în restul Republicii Moldova. De felul cum se înţeleg anumite obiective de politică externă, dar şi de politică internă. Este adevărat, că e foarte important să înţelegem, de unde apar aceste diferenţe.”
Iurie Leancă


Europa Liberă: E întrebarea, la care am căutat răspuns şi nu-l găsesc.


Iurie Leancă: „Deci, mi-am pus şi eu această întrebare, de unde vin aceste diferenţe de optică şi primul răspuns, pe care îl am eu, este faptul că, într-un fel, dânşii trăiesc în altfel de spaţiu, în mod special spaţiu informaţional. Iar de felul cum percepem noi ce se întâmplă, care sunt evoluţiile, ce fac autorităţile, vin şi se trag anumite concluzii.

Noi am vorbit acum un an, de altfel, când am reuşit să preluăm puterea, despre faptul, cât de important este să promovăm o politică de integrare a minorităţilor naţionale în societatea moldovenească. Cu o anumită doză de autocritică, trebuie să mărturisesc că nu am reuşit să facem suficient de mult în acest sens. Pe de o parte, poate fi uşor explicat acest lucru, fiindcă e un domeniu foarte sensibil şi nu poţi veni cu nişte măsuri foarte bruşte şi radicale.

Pe de altă parte, totuşi, am reuşit să avem în interesul nostru, să conlucrăm cu anumite instituţii europene, care au o expertiză, care au tradiţie, care ne-ar permite să mergem pe nişte căi deja bătătorite şi în sensul ăsta, fără a reinventa bicicleta, să ne ajute să elaborăm această strategie de integrare. Fiindcă doar după ce vom avea cetăţenii noştri de altă etnie integraţi în societate, nu vor mai exista aceste spaţii, care se autoizolează şi crează nu doar probleme de percepţie, crează probleme pentru tinerii de acolo. Am văzut tineri din Taraclia, băieţi bine pregătiţi, dar din păcate, de exemplu, mulţi dintre ei nu vorbesc româna, nevorbind româna, nu merg la Chişinău, nu merg în alte zone, unde există mai multe posibilităţi, mai multe şanse de a se angaja în câmpul muncii.”

Europa Liberă: Eu am întâlnit tineri, care, la vârsta de 22 – 24 de ani, nu au mers niciodată să voteze.


Iurie Leancă
: „Avem o problemă. Urmează să fim mult mai insistenţi în acest sens. În cazul în care, şi sper foarte mult că aşa se va întâmpla, cetăţeanul ne va mai oferit un mandat, dar de data aceasta pe o perioadă mai îndelungată, atunci acest subiect urmează să fie tratat cu mult mai multă sobrietate, dar şi coerenţă de către autorităţi.”

Europa Liberă: Eu mă gândeam chiar, că aceste generaţii de tineri se pierd.


Iurie Leancă: „Aveţi dreptate. Ei nu-şi vorbesc în continuare foarte bine limba maternă, cei care sunt, de exemplu, etnici bulgari, dar nu vorbesc nici româna. Şi din acest motiv apar aceste probleme de comunicare, de înţelegere, crearea acestei apartenenţe la ceea ce numim noi cetăţean al Republicii Moldova, care ar trebui să aibă cel puţin anumite obiective comune. Şi aici cred, că trebuie mul mai mult să facem şi pentru comunicare.”

Europa Liberă: Domnule Leancă, dar aţi vorbit despre vidul informaţional. Admitem. Dar ceea ce am aflat de la aceşti oameni e că şi politicienii nu prea ajung în această zonă.


Iurie Leancă: „Valentina, e adevărat, că ar trebui să mergem mult mai des, dar fiind, de exemplu, membru al Guvernului, având un obiectiv foarte complex, e foarte dificil să mai ai încă o oră în plus faţă de cel 24 de ore.”

Europa Liberă: De aici şi explicaţia de ce nu cunosc mai multe partide, decât cel al comuniştilor. De ce nu cunosc politicieni mai mulţi, de ce nu cunosc cine conduce cu Republica Moldova astăzi.


Iurie Leancă: „E adevărat. Şi e unicul avantaj, sau printre puţinele avantaje ale acestei noi campanii electorale, pe care urmează să o avem, e că vom avea şansa să mergem mai des în teritorii, inclusiv în această zonă şi să comunicăm mai mult cu oamenii. Dar, într-adevăr, e o realitate. Încă o dată zic, ceea ce se numeşte integrarea europeană, sau ceea ce se numeşte modernizarea Republicii Moldova, aceata înseamnă, în primul rând, om liber. Asta înseamnă sistem judecătoresc bazat pe alte principii, omul să se simtă respectat, dar şi interesul lui să fie asigurat.
Iurie Leancă


Şi de câte ori am mers, de exemplu în Taraclia, am încercat să comunic cu oamenii. Dar, bineînţeles, e o audenţă relativ îngustă şi mesajul ăsta vine într-un context, când există un val şi o presiune informaţională din alte surse mult mai puternice. Obiectivul este. Ne gândim, cum să dezvoltăm economia, astfel încât să apară resursele necesare pentru a avea pensii mult mai decente, şi salarii, şi locuri de muncă. Locuri de muncă, în mod special. Resursele financiare, care ne-au fost nu doar promise, dar care deja-s angajate, cu acelaşi Guvern american, acele 262 de milioane de dolari. Eu sper, că în octombrie-noiembrie primele proiecte vor începe să fie derulate, ceea ce va crea locrui de muncă. Proiecte mari, de anvergură, de infrastructură.”

*

Doru Petruţi este invitatul din Studioul Europei Libere de la Chişinău, directorul IMAS. Domnule Petruţi, să vă întreb, dacă împărtăşiţi opiniile exprimate de ministrul de Externe, Iurie Leancă, şi ce credeţi despre acest electorat din sudul Moldovei? Mai exact, de la Taraclia. Credeţi, că oamenii de acolo înţeleg foarte puţine şi ştiu foarte puţine despre Europa? Totuşi, ei ştiu, că în Europa sunt salarii bune, un soi de bunăstare materială. Dar poate nu prea înţeleg, că bunăstarea aia nu o să vină, decât dacă fiecare nu o să muncească.

Doru Petruţi: „Cred că acesta e un tip de electorat, care aşteaptă din partea politicienilor o campanie electorală a gesturilor concrete. Lucru, care aici deocamdată nu prea l-am văzut. Am văzut doar promisiuni absolut năucitoare, de salarii europene, care nu le mai au nici măcar europenii. Dezamăgirile-s pe măsură. Şi mai mult decât atât: dincolo de dezamăgiri va fi foarte greu de clădit ceva la nivel de programe. Oamenii deja aşteaptă gesturi concrete. Iar gesturile concrete costă, sunt mult mai costisitoare decât să spui da, uite eu în următorii doi-trei ani vreau să fac o infrastructură rutieră a Moldovei şi am la îndemână, o să pun în mişcare resursele de tipul ăsta. Oamenii n-o să mai creadă lucruri de felul ăsta. Fiecare aşteaptă rezolvarea problemei lor personale, sau ale comunităţii. Oricum, rezolvarea unei probleme, care e foarte apropiată de ei. Iar înmulţind asta la câţi cetăţeni sunt, e greu şi e costisitor. Şi apoi, politica nu prea se face aşa.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, aşa sau altfel, cele două Moldove vor amble să intre în Uniunea Europeană.

Doru Petruți
Doru Petruţi
: „Asta cu integrarea în UE e un subiect la fel de interpretabil. În primul rând, există dorinţa asta de a circula şi de a munci foarte mult în Europa. Dar care nu e susţinută de un câmp valoric adecvat. Oamenii la nivelul întregii ţări, studiile arată, că nu ştiu foarte multe de fapt despre Europa.”

Europa Liberă: Păi, dacă nu ştiu despre ceea ce se întâmplă în ţara lor, despre Europa cu atât mai puţin.


Doru Petruţi: „Da, nu ştiu cum funcţionează. Au o imagine, o reprezentare – bun, acolo e bine, acolo sunt salarii nu ştiu de care. Când ajung acolo, se lovesc şi ei de problemele fiecărei societăţi. Fiecare societate din UE are problemele ei.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG