Gheorghe Cojocaru: Experiența pe care Alianța pentru Integrare Europeană a acumulat-o din postura de forță politică instalată la guvernare, în urma alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009, este una benefică, în ansamblu, pentru societate, și, în particular, pentru toate cele patru componente ale sale – liberale și democrate. Într-un timp scurt, societatea s-a reașezat pe temeiul unei dezvoltări democratice, regăsindu-și locul pe vectorul strategic al integrării europene, iar cele patru partide au început să învețe nu numai alfabetul guvernării în alianță, ci și arta de a se autodepăși în momente de maximă responsabilitate politică.
Europa Liberă: - Dacă ar fi să dăm filmul înapoi şi să ne întoarcem în ziua de 29 iulie 2009, atunci se prefigurau, cel puțin, la modul teoretic, două variante postelectorale – fie o alianță în doi – între comuniști și Partidul Democrat, fie o alianță în patru – cea care a și fost constituită, cu Partidul Democrat ca parte componentă. La trecerea unui an de zile unii observatori spun că Partidul Democrat iarăşi apare ca o formaţiune ambivalentă. Să fim oare în faţa aceluiaşi scenariu?
Gheorghe Cojocaru: Teoretic, da, dar totul va depinde de rezultatele viitorului scrutin, mai ales că am putea avea și alegeri prezidențiale, și alegeri parlamentare anticipate. La o abordare punctuală, însă, Partidul Democrat, care poate juca și pe dreapta și pe stânga scenei politice, nu poate să nu țină cont de faptul că Partidul Comuniștilor rămâne un partid ortodox nereformat. Nu știu cât de comod se vor simți democrații într-un angrenaj cu comuniștii, mai ales după această experiență de guvernare democratică. Nu știm nici dacă toate compenentele actualei guvernări vor reuși să treacă pragul de 4 la sută de accedere în viitorul Parlament.
Europa Liberă: La orice aniversare oamenii infatuaţi îşi etalează performanţele iar oamenii deştepţi fac bilanţuri critice. Ce nu au reușit să învețe din această guvernare în comun partidele din Alianța pentru Intregrare Europeană?
Gheorghe Cojocaru: Uneori se crează impresia că liderii partidelor de la guvernare nu au învățat să tacă, să-și ia o pauză de meditație în momentele mai delicate sau să ofere tribuna altor personaje din angrenajele lor de partid pentru a se discuta pe alte paliere decât cele de vârf. Alteori, egoismele de partid sunt cele care prevalează și care submină din interior efortul de guvernare în comun.
Europa Liberă: Dacă v-aş cere un rezumat de cronicar, ce aţi spune despre Alianța, cum vi se pare ea, mai tare, mai slabă, mai ezitantă, mai hotărâtă?
Gheorghe Cojocaru: Liderii Alianței sunt și ei oameni și nimic uman nu le este străin și acest fapt se răsfrânge și asupra Alianței, în ansamblu. Însă, intervalul de mai puțin de un an de când Alianța s-a instalat la guvernare este prea scurt, iar condițiile în care activează, și cele politice, și cele social-economice, extrem de complicate, și cu toate acestea societatea iată se mișcă într-o direcție bună, ceea ce sugerează că liderii actualei guvernări au abilitățile necesare de guvernare și un potențial politic și uman încă nevalorificat până la capăt.
